Interviu cu jurnalistul Petre Iancu (atentie: instiga la anti-comunism)

Jurnalistul Petre Iancu lucreaza de doua decenii in Germania. A trait in timpurile in care redactorii circulau cu pistolul la curea, iar acum traieste vremurile in care media romaneasca este dominata de mafioti. Cu toate acestea nu se descurajeaza si continua sa spuna adevarul. Pentru ca este „soi rau“, din acela care a lucrat la Europa Libera. Insa incepand de astazi, Europa Libera si BBC Romania devin istorie. Spre bucuria unora si spre tristetea altora. Citind acest interviu, cei care se bucura vor injura, iar cei tristi vor ofta nostalgic. Dar si unii si altii vor intelege de ce este in interesul fiecarui neamt sau englez, ca in Romania sa domneasca democratia.

“UNII REDACTORI CIRCULAU CU PISTOLUL, DE FRICA ATENTATELOR”

Vlad Mixich: Poate ca multi se intreaba cum poate ajunge cineva sa lucreze la un post de radio occidental. Dumneavoastra cum ati reusit domnule Iancu?

Petre M. Iancu: Cand am plecat din Romania, in 1987, m-am hotarat sa nu imi acord dreptul de a uita ororile regimului comunist. Prin urmare m-am hotarat sa incerc sa lucrez la un post de radio occidental. Primul lucru pe care l-am facut cand am ajuns in Germania, in nord-vestul tarii, a fost sa incep sa lucrez pentru Deutsche Welle, unde am avut un contract de trei ani, apoi, din 1990, am inceput sa lucrez la Munchen, la Europa Libera. Cum am ajuns acolo? Foarte simplu. Am facut o cerere, care presupun ca a fost supusa unei verificari, pentru ca existau anumite conditii de securitate care trebuiau indeplinite.

* Petre M. Iancu s-a nascut in noiembrie 1956 la Bucuresti. A fost elev al Scolii Germane si a absolvit Facultatea de Filologie a Universitatii din Bucuresti. Intre 1980 si 1987 a lucrat la studiourile Sahia ca redactor si asistent de regie. In 1987 a emigrat in Germania.

*A fost redactor la postul de radio german Deutsche Welle, intre 1988 si 1990. A lucrat apoi vreme de doi ani pentru redactia romana a Europei Libere, in perioada imediat consecutiva revolutiei din 1989. Din 1993 pana astazi lucreaza din nou ca redactor la Deutsche Welle

* A fost corespondent in Germania al TVR si al revistelor Dilema si 22. A publicat numeroase articole in presa centrala de la Bucuresti, colaborand frecvent si cu ziare din Germania sau Israel.

Carte de vizita Petre Iancu

V.M.: Ce fel de conditii?

Petre M. Iancu: Nu stiu, caci nu am facut parte din forumurile decizionale. Presupun insa ca nu erai angajat, daca nu faceai fata unui control al trecutului si daca nu iti dovedeai capacitatile profesionale. Ei bine, pe mine m-au placut si m-au luat. Asta era în 1990.

V.M.: Era o perioada fierbinte in Romania…

Petre M. Iancu: Era imediat dupa revolutie si revolutia a creat turbulente si in posturile de radio occidentale. Eu lucram inca la Deutsche Welle cand a inceput nebunia la Timisoara, si am cerut voie sa plec la Bucuresti. Initial nu au fost de acord, pentru ca tocmai fusese impuscat la Bucuresti traducatorul echipelor televiziunii germane ZDF si, conducerea Deutsche Welle a avut retineri sa imi dea acceptul. Existau probleme mari pentru ca nu se stia cum sa ajung acolo. In cele din urma, s-a propus sa plec cu un avion de ajutoare al aviatiei germane, dar zborul s-a sistat pentru ca tocmai avusese loc masacrul de la Otopeni. Am ajuns la Bucuresti via Sofia, printr-o calatorie aventuroasa. Dar asta e o alta poveste.

V.M.: Daca lucrai la un post occidental inainte de 1989 erai in vizorul Securitatii…

Petre M. Iancu: Nu am nici o indoiala ca asa stateau lucrurile.

V.M.: … dar cand ati ajuns la Europa Libera, ati sesizat prezenta unei atmosfere mai incordate, mostenire a presiunii supravegherii Securitatii?

Petre M. Iancu: Nu. Am stat de vorba cu oameni de o calitate deosebita, precum N.C.Munteanu sau Emil Hurezeanu, si mi-au povestit tot felul de lucruri. Si la Deutsche Welle existau redactori care circulau cu pistolul sau solicitasera dreptul de a purta arma pentru a se putea apara de atentate. Existau astfel de cazuri, dar eu nu am fost martorul niciunei nevroze colective. Nu exista o mentalitate de buncar manifesta. Daca ea exista, atunci era invizibila. Atmosfera dominanta era marcata de prietenie si de foarte mult profesionalism.

„BBC SI EUROPA LIBERA AU FACUT MUNCA PROOROCILOR”

V.M.: Dar după evenimentele din decembrie cum au reactionat cei de la Europa Libera? Exista acolo acea forma de entuziasm naiv ca si in tara?

Petre M. Iancu: Euforia initiala se estompase sensibil. Este indiscutabil ca ziaristii din occident si-au pierdut entuziasmul mult mai repede decat cei din tara. Mie mi-a trebuit o saptamana in Romania, in ianuarie 1990, ca sa-mi pierd exuberanta initiala cu care venisem la Bucuresti. Cred ca o evolutie similara au avut mai toti ziaristii occidentali, cunoscatori ai situatiei din Romania.

Euforia s-a estompat masiv in special dupa mineriade. Caci mineriadele au confirmat temerile cele mai negre ale analistilor si observatorilor politici. In consecinta, nu au mai existat iluzii cu privire la rapida tranzitie spre democratie.

V.M.: Credeti ca redactia romana a Europei Libere poarta vreo raspundere pentru pasivitatea romanilor dinainte de 1989, practicand un jurnalism echilibrat? Ma refer comparativ, la episodul revolutiei maghiare din 1956, cand mesajele Europei Libere i-au incurajat pe unguri, asigurandu-i ca americanii vor interveni.

Petre M. Iancu: Europa Libera era un post de radio finantat de Congresul American si avea un anumit statut, anumite reguli, si evident o experienta in spate. Episodul pe care il evocati este unul dintre cele mai tragice si, evident ca postul a trebuit sa invete ca nu e cazul sa se amestece in revolte, ci e cazul sa-si faca datoria de a informa in primul rand, si de a evalua cinstit, onest si congruent cu adevarul obiectiv pe cat posibil.

Cred ca Europa Libera a si facut asta. Sa nu exageram insa rolul niciunui post de radio, oricat de ascultat ar fi el, si Europa Libera era foarte ascultata. Pasivitatea unei populatii sau decizia ei de a se revolta nu poate tine strictamente de activitatea unui post de radio extern. E o decizie care se produce la alt nivel si in alte zone, interne de obicei.

V.M.: Adversarii spuneau totusi ca posturile occidentale nu informau obiectiv, ci ca lucrau in slujba guvernelor occidentale. Europa Libera si BBC Romania au fost mai curand niste posturi independente sau mai curand obiective?

Petre M. Iancu: Eu nu cred ca independenta si obiectivitatea pot fi disociate atat de lesne. Cred ca independenta este tocmai marca eu-ului obiectiv. Ambele posturi de radio, BBC si Europa Libera, ca de altfel si Deutsche Welle, functioneaza in temeiul unor principii jurnalistice anglo-saxone. Ancora acestor principii sunt independenta si obiectivitatea.

V.M.: Cu toate acestea BBC Romania a fost acuzat de cateva ori, dupa 1990, de partizanat politic.

Petre M. Iancu: Nu pot evalua activitatea BBC-ului dupa 1989, dar indiferent ce orientare anume adopta o anumita redactie la un moment dat, discutia pe care trebuie sa o purtam in acest moment priveste activitatea celor doua radiouri per ansamblu. Si in aceasta activitate de ansamblu nu am decelat niciodata strambatati majore, oportunism sau lipsa de credibilitate.

V.M.: Credeti ca mitologizarea Europei Libere si a BBC-ului este benefica in Romania?

Petre M. Iancu: Orice mitologizare are aspecte pozitive si negative. Aspectul negativ este inmormantarea institutiilor ridicate pe un piedestal si fixate in piatra. O statuie este moarta. Aceste institutii, cat au fost vii, au facut istorie, au salvat vieti omenesti, publicand nume, lansand apeluri in sprijinul unor dizidenti amenintati a caror viata era in pericol. Au slujit adevarului pe cat era posibil. Intr-un fel se poate spune ca au facut munca pe care in vechime o faceau proorocii: au spus adevarul intr-un moment imersat in minciuna, intr-o epoca neagra, de deznadejde generalizata.

Aceasta e valoarea celor doua institutii. Ele au hranit speranta si au conditionat perpetuarea vietii in niste momente marcate de o moarte morala si spirituala. Sa nu uitam ca BBC-ul are in spate o activitate de 68 de ani, acoperind si epoca neagra a dictaturii fasciste din Romania. Aceste doua institutii au facut un efort urias pentru a lupta pentru democratie, pentru a contracara efectele totalitarismului. Doar dupa ce se stabilesc aceste lucruri esentiale putem vorbi si despre acele deraieri pasagere despre care ati vorbit.

“PEISAJUL MEDIATIC ROMANESC ESTE DOMINAT DE MAFIOTI”

V.M.: Ati spus ca inchiderea BBC Romania si a Europei Libere este o tragedie. Nu e mai curand un semn prin care puterile occidentale recunosc, in sfarsit, democratizarea satisfacatoare a Romaniei?

Petre M. Iancu: M-am gandit ca, in fond, ar trebui sa fiu fericit pentru ca in fine, s-a confirmat, in mod indirect, ca Romania a atins nivelul necesar de democratie din punctul de vedere al democratiilor occidentale. M-am intrebat totusi de ce nu sunt fericit. Sunt insa dezolat pentru ca eu cunosc peisajul mediatic romanesc si, din pacate, nu am deloc convingerea ca romanii se pot lipsi de asemenea institutii de presa credibile.

Peisajul mediatic romanesc este dominat de mafioti, dominat de un jurnalism gregar, de minciuna, de comert si interese particulare. E nevoie de institutii cu traditie care sa functioneze pe baza unor principii deontologice si profesionale ireprosabile.

V.M.: Credeti ca autoritatile occidentale, care au decis inchiderea celor doua radiouri, se lasa pacalite de ce se intampla in Romania?

Petre M. Iancu: Nu. Cred ca e legitima dorinta concentrarii eforturilor in directia combaterii noului aspect al hidrei totalitare: islamo-fascismul. Evident, inchiderea celor doua institutii permite dizlocarea unor fonduri in directia sprijinirii efortului antiterorist, dar cred ca autoritatile au cazut victima unui argument care pare fiabil dar in realitate schioapata. Sunt convins ca a combate totalitarismul inseamna a-i combate toate aspectele, simultan si pretutindeni. Pericolul totalitar, fie ca este nazist, comunist sau islamo-fascist, e aici, e acolo, e actual, e proteic si trebuie combatut sistematic si pretutindeni.

V.M.: In Romania mai exista totalitarism?

Petre M. Iancu: Pai haideti sa luam cazul Germaniei. Cel mai populat land german, Nordrhein-Westfalen, a lansat acum cateva zile o campanie anti-nazista. Asta la mai bine de sase decenii de la terminarea celui de-al doilea razboi mondial. Deci iata ca pericolul este prezent in vest, cum este prezent si in est. De ce sa ne mintim? A disparut comunismul pentru ca s-a prabusit sistemul? Nu a disparut. De ce sa nu anticipam ca mafiile capitaliste vor face o jonctiune cu miscarile totalitare? Ar fi ceva destul de predictibil. Tocmai de aceea nu sunt deloc convins ca lupta impotriva totalitarismului este divizibila.

V.M.: BBC si Europa Libera au adus jurnalismul profesionist in Romania prin intermediul angajatilor lor romani. Care este atributul esential care lipseste presei din Romania, pentru a reproduce profesionalismul celor doua posturi de radio?

Petre M. Iancu: Lipseste scoala, respectiv traditia jurnalismului de tip anglo-saxon impusa riguros si ferm. Ceea ce nu inseamna ca in Romania nu exista jurnalisti de tip anglo-saxon. Exista din fericire destui jurnalisti extrem de buni. Din pacate, astfel de jurnalisti sunt marginali si nu reusesc sa impuna un anumit standard care sa devina norma in peisajul mediatic romanesc. Jurnalismul romanesc nu sufera din pricina lipsei ziaristilor talentati, ci din pricina tarelor care greveaza in general societatea romaneasca si care nu puteau lasa neafectate mass-media romanesti.

V.M.: Europa Libera inseamna multe pentru bunici dar putine pentru nepoti. In ciuda prestigiului si profesionalismului de la Europa Libera si BBC, se pare ca tinerii de astazi nu prea asculta cele doua posturi. Care e explicatia acestui insucces?

Petre M. Iancu: Intr-adevar, posturile de radio de acest tip par sa fie necesare doar atunci cand ti-e frig, ti-e foame sau ti-e frica. Oamenilor nu le mai e nici foame, nici frig, nici frica. Pare ca se pot lipsi de asemenea institutii publice. Adevarul se gaseste insa la polul opus. Pentru ca Romania a incetat demult sa mai fie o insula si, a devenit parte integranta nu numai a UE, ci si a lumii globalizate in care e nevoie mai mult decat oricand de mijloace de informare.

In societatea informationala este nevoie de posturi de radio internationale de anvergura, de traditie, consistente, care sa informeze profesionist. Acesta este motivul pentru care eu sunt neconsolat. Interes exista doar la o parte dintre tineri. Dar elitele bineinteles ca nu sunt masa. Nu toti simt nevoia sa stie cum se vede un anumit lucru din afara, plus ca efortul de a te informa este mare. Si nu oricine isi poate permite luxul de a se informa.

V.M.: Anumite voci din presa romaneasca reprosau posturilor de radio straine, finantate din banii contribuabililor britanici sau germani, ca se implica in politica interna a Romaniei. Cum comentati?

Petre M. Iancu: Obiectia este ridicola. Si daca nu ar exista Uniunea Europeana, si tot ar trebui sa ne amestecam. Daca avem norme de “minima moralia”, trebuie sa ne intereseze orice om, de oriunde ar fi el. Si evident si viata lui. Insa mai e ceva: cred oare persoanele cu pricina ca Romania se poate sustrage, mai ales intr-o epoca a globalizarii, observatiei. Observatiei nu i se poate sustrage nimeni.

Nu mai exista demult un „in afara“ si un „inauntru“. Exista Europa si exista lumea globalizata. Si exista oamenii. Este interesul propriu, fundamental, al cetateanului britanic sau german, ca democratia sa domneasca si in Romania.