Cronica de film: Heath Ledger e adevaratul „Cavaler negru”

Nu stiu cum ar fi aratat „The Dark Knight” fara Heath Ledger si – oricat de aiurea ar suna – fara moartea lui. Disparitia actorului, pe 22 ianuarie 2008, in timpul filmarilor, face ca acest al doilea „Batman” regizat de Cristopher Nolan (si primul ever in care nu exista cuvantul Batman) sa fie si mai sumbra decat era programat. Ledger alias The Joker nu apare in fiecare secventa, dar il simti mereu in umbra, pandind, adulmecand, pregatindu-si loviturile. Ca moartea, poate.

The Joker spune la un moment dat ca doar politistii fac planuri, el nu-si face, el e un caine care latra dupa masini (si care n-ar sti ce sa le faca daca le prinde). Noul „Batman” s-ar fi descurcat fara cele sase minute filmate in IMAX, de la inceput, dar nu s-ar fi descurcat daca Adrien Brody sau Robin Williams ar fi fost The Joker (se spune ca au fost interesati de rol.).

Daca viata e foarte curioasa, moartea e si mai si. Ultimele doua roluri ale lui Ledger – acesta si cel de alter ego al lui Bob Dylan din „I’m Not There” (de Todd Haynes, unde Ledger era o vedeta de cinema prinsa in plasa celebritatii) nu sunt doar premonitorii, dar si infuzate de o tristete imensa, egala cu forta pe care o degaja (si pe care o simti consumandu-l pe actor).

The Joker – gratie scenariului fratilor Nolan, care au scris poate cea mai adanca punere in abis a Batman-ului de pana acum – e un fel de diavol probabil fost inger, devenit astfel prin forta lucrurilor, prin experienta de viata. Oricum, el e atat de negru incat anuleaza spectrul cromatic. E, pur si simplu, o esenta a raului.

O alta replica – azi ea se incarca de cu totul alte sensuri decat era programat – spune ca eroi sunt cei care mor de tineri, caci daca ar trai, s-ar inrai. Avem si noi in romana o expresie similara, pentru ca probabil avem nevoie de consolari pentru pierderile premature.

„The Dark Knight” (si „I’m Not There”) te conving mai mult decat o facea „Brokeback Mountain” de talentul extraordinar al lui Heath Ledger. In filmul lui Nolan, aproape ca te sperie, si nu doar pentru pudra alba de pe fata, care-l face sa semene cu un snitel inainte de a fi trecut prin ou, ci pentru ce iese de desubtul figurii – o forta aproape stihinica, cu atat mai periculoasa cu cat pare complet inumana. Nu cred ca prea multa lume mai e de alta parere – The Joker e rolul vietii lui Heath Ledger.

„The Dark Knight” reuseste in sfarsit sa fie ceea ce dorea sa fie si „Batman Begins”/”Batman – Inceputuri” – o epopee intunecata, de un gotic postmodern, cu o viziune sumbra asupra vietii – mult mai departe de intentiile benzilor desenate de la inceputuri si mult mai autoreflexiva decat ne-am fi asteptat. Cu figura sa trasa peste pometi si noul sau costum care-l face parca mai voluminos si mai abstract, Christian Bale marcheaza si mai abrupt ruptura de personajul real Bruce Wayne. Intelegem astfel ca Batman e cel adevarat si ca Bruce Wayne e doar masca, aparenta, reversul medaliei.

Nolan-ii se joaca mult cu ideea monedei – ca metafora a sansei, a hazardului, a liberului arbitru sau a predestinarii, dar filmul lor nu are niciun lest de reflectie in plus. In ciuda unor oarecari lungimi (tine, totusi, 152 de minute), e o opera inchegata si densa, cu interpretari solide si personaje emblematice. Dar e o opera foarte intunecata si trista, in care lupta dintre Bine si Rau ramane mereu inegala. Caci, se spune pe ecran, Batman joaca dupa reguli, pe cand The Joker n-are niciuna.

„The Dark Knight” nu e un simplu film de divertisment, desi are divertisment cat vrei – si de foarte buna calitate. Norocul lui este ca poate prinde la categorii foarte diverse de public. Vom vedea ce succes va avea la noi dupa primul weekend. Premiera sa romaneasca e vineri, 25 iulie.

„Cavalerul negru”/”The Dark Knight” – regia Christopher Nolan, scenariul Jonathan Nolan si Christopher Nolan, cu: Christian Bale, Heath Ledger, Aaron Eckhart, Maggie Gyllenhaal, Michael Caine, Gary Oldman, Morgan Freeman. 152 minute, ecran lat.

Trailer – aici