O presa slabuta si o gagicuta

Cunoasteti expresia „presa libera“. E cutremurator, esential si suficient. Restul nu conteaza si nu va priveste. Marfarele se pot tampona prin halte uitate, Adrian Paunescu poate versifica in direct, Becali poate injura la fel, o butelie explodeaza intr-un balcon si terciuieste muraturile vecinilor, iar Andon inventeaza o noua categorie de drept. Fiti pe pace: nu veti pierde nimic. Le veti vedea sau citi pe toate, insotite de o gramatica violata in grup. Pentru ca avem o presa libera. Si, bineinteles, toate, de la forma Marii Negre la numerele de dresura de regi ale circului itinerant Cioroianu, au o singura explicatie: Basescu. Si un singur remediu: indepartarea sau izolarea sau macar vatamarea lui Basescu. Bine ati venit in realitatea paralela a presei libere, serviciul de informatii cu o mie de guri si un singur subiect!

Si daca presa libera e in pericol, asa cum aflam chiar din presa libera? Daca toate aceste odoare de teme, unghiuri, campanii, plus autorii lor ziaristi, plus vilele, conturile si masinile lor de ziaristi clasici, sint, deodata, in pericol? Acum, nu pe vremea lui Nastase. Tocmai acum, cind corifeii incatusati au de lucru pina peste cap si nimb la mizgalirea Tiranului! Situatia s-a agravat enorm, intr-adevar. S-au dus vremurile bune in care Ciuvica era saltat in strada de potera stapinirii! Am ajuns sa traim vremurile nenorocite in care Tiranul are curajul sa deschida gura! Nicicind nu fu presa libera mai haituita si ziaristii mai asupriti. Atit despre epoca de tiranie intunecata ce urma primaverii termopane din Zambaccian.

Interesant, intre informatiile pe care presa libera le cauta, afla si prelucreaza pentru dumneavoastra, nu incape neam stirea despre noua imagine publica a ziaristului. Cu alte cuvinte, presa libera functioneaza dupa principiul democratic al toboganului: pubela curge in voie spre onor public, acea turma buna sa inghita, sa taca, sa faca rating si sa voteze in consecinta. Daca insa onor public are vreo parere sau da semne ca e satul de intoxicari, asta il priveste. Stirea e mai scunda decit ultimul accident rutier si decit cea mai noua dintre inundatiile provocate de Basescu. Nu e loc in jurnale de asa ceva.

Au trecut, totusi, 19 ani de la renasterea promisa a presei. Nu are rost sa mai asteptam. Minunea fagaduita s-a incleiat in noroaie. Curajul de a gindi liber s-a stins sau fuge din ziar in ziar, tot mai departe de scena ocupata, 24 din 24, de vedetele noului jurnalism agramat, isteric si, bineinteles, deontologic. Sub fiecare enunt si in spatele fiecarui subiect, invitat sau campanie se ascunde un calcul platit. Dupa politicieni, preoti si magistrati, ziaristii si-au pierdut reputatia si au cistigat instinctul de iedera. Dati-le o directie si un perete de vila. Se vor mula si catara, sub scut, strigind, coordonat, la intervale regulate, ceva despre „libertatea presei“.

Ceea ce nu inseamna ca Elena Basescu si-a nimerit cariera. Inseamna doar ca proaspatul concept de „gagicuta“ s-a nascut dintr-un Gind agresiv si o presa zgomotoasa. Dar slabuta.

Integral in Cotidianul.