Reactiile copiilor la stres

Nimeni nu scapa de stres, nici macar copiii. Pe ei, stresul ii afecteaza din varii motive, unele sunt legate de diverse etape din viata lor, altele de relatiile din cadrul familiei. Adultii nu ar trebui sa ii lase pe cei mici sa infrunte direct probleme nepotrivite pentru varsta lor.

Prescolarii se afla intr-o perioada din viata lor cand au nevoie de foarte multa dragoste si mult sprijin din partea parintilor. Ei nu isi pot controla viata si nu au capacitatea de a rezolva problemele aparute din cauza parintilor. Uneori, se pot simti singuri sau tematori, aceste sentimente fiind cauzate de stres.

La aceasta varsta, ei se pot simti presati din motive precum:

– schimbarea regimului alimentar: daca acasa este obisnuit cu un anumit meniu, se va adapta mai greu stilului de la gradinita;

– simpla idee de a merge la gradinita il va afecta foarte mult, deoarece nu va mai avea aceasi libertate pe care o avea atunci cand era in grija bunicilor sau a unei bone;

– faptul ca va trebui sa stea departe de cei apropiati o mare parte din zi il poate face sa se inchida in el, facand imposibile relatiile cu ceilalti din jur;

– aparitia unui nou bebelus in familie; parintii trebuie sa il abordeze intr-un anumit mod pentru a-i da vestea ca in curand va avea un fratior sau o surioara. Este posibil ca cei mici sa reactioneze negativ gandindu-se ca nu vor mai avea parte de aceeasi atentie din partea celor mari.

Daca cel mic are probleme cu cresterea in inaltime, are cosmaruri, nu mai are aceleasi activitati (nu mai este energic), majoritatea timpului este prost dispus sau prefera sa isi petreaca timpul singur, plange fara motiv, are dureri de stomac sau de cap, sunt semne foarte clare ca este stresat. De asemenea simplele lucruri pe care le face: suptul degetului, scarpinatul nasului, minciunele pe care le trage iti pot da un semnal de alarma.

Pe langa motivele enumerate mai sus, copiii aflati la o varsta cuprinsa intre 6 si 12 ani pot fi stresati si de: testele de la scoala, noii prieteni, invidia (a colegilor asupra lor, sau a lor pe alti colegi), complexele legate de felul in care arata sau de ceea ce poarta, competitia dintre colegi sau intre frati (daca sora sau fratele mai mare a fost premiant si el a luat un calificativ scazut se va simti inferior), certurile cu colegii sau parintii, toate acestea duc la susceptibilitate, separare de ceilalti, sau devieri ale comportamentului.

Ca sa eviti stresarea inutila a copilului tau, apeleaza la metode precum:

– organizare: stabileste un program fix pentru masa, teme, somn;

– incearca sa ii explici o anumita problema intr-un limbaj simplu, in asa fel incat sa inteleaga;

– pregateste-l pentru ceea ce il asteapta: daca mai este putin pana va incepe scoala sau gradinita, du-l de cateva ori in locul respectiv, astfel ii va fi mai usor sa se adapteze; daca prin prisma slujbei tale trebuie sa pleci cateva zile, explica-i de ce trebuie sa pleci, ca il vei suna si ca totul va fi bine, vestea ca nu te va vedea cateva zile il poate afecta foarte mult.

– ofera-i ocazia de a se simti mandru de el, lasa-l sa ia anumite decizii in ceea ce il priveste, implica-l in deciziile legate de familie, fa-l sa se simta important;

– daca ii este teama de ceva, de exemplu „nu intru in camera aceea imi este frica, este intuneric”, nu face greseala de a reactiona negativ, incearca sa il faci sa intre in camera respectica, intra cu el si jucati-va acolo;

– lauda-l de cate ori face ceva bun, parintii fac o mare greseala: atunci cand copilul face ceva rau, il pedepsesc, insa uita sa-l mai recompenseze atunci cand face un lucru bun.

sursa: baby-health.net