Jonathan Scheele: Da ne-ati pacalit!
Dintre strainii care ne-au calcat tara si s-au crucit la ce-au vazut in ea, Jonathan Scheele este cel mai simpatizat. Si chiar si acum, cind nu mai e seful delegatiei UE in Romania, noi il simtim pe Jonathan Scheele ca pe tatucul nostru de la Bruxelles.
Calm la Bruxelles, surprising in Romania
Jonathan Scheele: Cum merge… toata lumea acolo, la Catavencu?
Reporter: Merge, ne distram, mai ridem… Dumneavoastra mai rideti, acolo, la Bruxelles?
J.S.: Da, sigur, sigur!
Rep.: Ce mai e de ris la Bruxelles? Ce mai e amuzant?
J.S.: A! La Bruxelles? In primul rind, este viata putin mai calma decit in Romania. Aici am vazut la televizor o publicitate: „Romania, always surprising!” si asta este suta la suta adevarat. Viata, aici? In fiecare zi se schimba ceva. E ceva nou, surprinzator.
Rep.: Obositor pentru dumneavoastra?
J.S.: Uneori, da, dar cred ca experienta romaneasca a fost ceva incredibil si niciodata nu voi mai trece prin asa ceva.
Rep.: Ati avut nervii la maximum folositi?
J.S.: Da! Da, da, sigur!
Rep.: Si acum, lucrind la Bruxelles, sinteti in vacanta, ca sa spunem asa?
J.S.: Vacanta, nu! Este mai previzibil, viata este mai previzibila.
Rep.: Si cum va place, de fapt: sa fie mai previzibila sau surprinzatoare? Ca suflet britanic, zic.
J.S.: Ca suflet britanic ce sint, da! Prefer viata de la Bruxelles, dar imi lipseste Romania, cu viata ei suta la suta imprevizibila.
Entuziasmul romanilor
Rep.: Dar ce v-a ramas, asa, din Romania? Din toata experienta asta?
J.S.: Cred ca entuziasmul romanilor…
Rep.: Unde, unde l-ati gasit, entuziasmul asta?
J.S.: Vointa, daca vreti, de a reveni in familia europeana! Nu intelegeam, inainte de a veni in Romania, cit de profunda era vointa romanilor de a reveni, de a restaura legaturile cu Europa Occidentala. Romanii nu se simt atit de balcanici precum vecinii lor.
Rep.: Da’ v-am pacalit?
J.S.: Da!
Rep.: Nu numai ca v-am pacalit, ginditi-va ca, imediat dupa intrarea in Uniunea Europeana, pentru care dumneavoastra ati tras pe brinci, noi am inceput sa ne certam intre noi. Ca in Balcani. V-a durut chestia asta?
J.S.: Bine, regret ca situatia politica nu este atit de stabila cit e nevoie pentru a evolua mai repede.
Rep.: Ati regretat ca n-ati fost de fata la aceasta cearta interna?
J.S.: Ah, ah… nu prea, nu prea! Pentru ca e greu, e greu… mai ales ca, dupa aderare, rolul meu ar fi fost unul diferit fata de rolul meu de dinainte de aderare.
Romanii de mingiiat pe crestet. Fara viziune
Rep.: Pai, comisarul de acum nu mai e cu sufletul aici, nu mai e, nu-l vedem, nu stim cine e. A, ca nume, da, dar nu e implicat ca dumneavoastra.
J.S.: Evident, dinsul nu are acelasi rol, Romania este un stat membru…
Rep.: Da, dar romanii simt nevoia, ati vazut, sa fie mingiiati pe crestet, sa li se spuna: uite, ce bun e vinul vostru, astazi ati gresit, miine o sa faceti mai bine…
J.S.: Da, dar asta este problema: Romania este un stat membru.
Rep.: Dar nu simtim asta. Sintem in Europa, dar…
J.S.: Da, si asta este, poate, o problema. Este o problema de identitate.
Rep.: Pina acum, nu ne asumam nimic, nimic din ce-ar trebui.
J.S.: Fiecare roman este, acum, un cetatean european, si Romania, ca stat, este un stat membru, nu mai este un stat candidat, si relatiile cu Comisia Europeana sint diferite. Asta trebuie inteles. Nu mai este rolul Comisiei de a mingiia pe crestet, de a spune „Asta e bine, asta nu este!”; si atunci aveti o problema, pentru ca nu mai aveti un fel de invatator, care spune „nota este – bine!” sau „nu atit de bine!”; acum, aveti nevoie de a va crea o agenda a Romaniei, si nu sa aplicati o agenda creata din afara. Si pentru asta e nevoie de aceasta viziune strategica despre Romania, ce Romanie vreti, sa spunem, in 2015, 2020. Tu ce Romanie vrei, te-ai intrebat?
Rep.: Mai traim noi pina cind Tariceanu face agenda cu Basescu?
J.S.: Asta e o intrebare pentru dumneavoastra.
Rep.: Mai are vreun sens sa mai traim aici, in Romania, pina atunci?
J.S.: Sper ca da. Si lipsa unei viziuni este o problema, pentru ca, fara o viziune clara, peste tot, pentru fiecare domeniu, o viziune, daca e posibil, impartasita de clasa politica, de actorii economici, de societatea civila, fara o astfel de viziune, nu este usor sa spunem ce facem astazi.
Rep.: Dumneavoastra, personal, aveti o viziune proprie?
J.S.: Da! Pentru mine.
Rep.: Stiti ce o sa faceti in 2010? 2015?
J.S.: Da, da, da! Poate am o anumita viziune, dar voi vedea in ce masura va fi posibil sa o realizez. Dar cred ca la nivelul unei tari e foarte important, pentru ca, fara o idee, unde mergem? Care sint obiectivele in domeniul invatamintului, care sint obiectivele in domeniul social… nu te poti juca cu destinul unei tari.
Rep.: Dezastru!
J.S.: Nu, nu, dar aceasta poate este situatia, fara obiective clare la nivelul conducerii tarii nu este posibil a crea o politica pentru oamenii tarii spre a realiza aceste obiective. Este atit de simplu! Si fara aceasta viziune clara nu va fi posibil sa evolueze Romania pe scena internationala, europeana, pentru a utiliza ocazia, oferta de aderare, pentru a realiza aceasta viziune. Asta este provocarea Romaniei de acum. Daca prezentul nu e cum trebuie, viitorul incepe mai tirziu.
Rep.: Viziunea este, totusi, parte dintr-o chestie superioara, nu stiu, dintr-o lume care nu ne apartine.
J.S.: Da, da, dar trebuie sa urci aceasta treapta. Sinteti in Uniunea Europeana, nu in afara ei. Pina la momentul aderarii, Romania avea o viziune clara, o viziune impusa, daca vreti, din afara, prin aderarea la NATO si Uniunea Europeana se schimba lucrurile, de aici decurg si actiunile popoarelor pentru a realiza aceasta viziune.
Rep.: Viziunea noastra a fost: „Gata, am intrat, am fugit din Romania in Uniunea Europeana cu totul”.
J.S.: Exact!
Rep.: Si atunci, cum ii vedeti pe romanii care sint prin strainataturi? Care aduc, probabil, cei mai multi bani in tara?
J.S.: Sint oameni integrati foarte bine. Au viziune.
Rep.: Am reusit sa crestem datorita celor care au plecat, nu datorita industriei, agriculturii.
J.S.: Sa nu exageram. Nu, nu doar prin aceasta; este un element important, dar si prin investitia interna, investitia directa din afara, diferite companii care se stabilesc in Romania, si, important, nu doar pentru ca salariile nu sint foarte ridicate, dar si pentru ca romanii au si alte capacitati. Dar cum sa pastreze acest avantaj competitiv in momentul cind salariile vor creste, pentru ca vor creste!
Rep.: Europenii ne vor da salarii mai mari vreodata?
J.S.: Nu europenii, este evident ca va fi asa.
INTERVIURILE HotNews.ro