Reforma electorala fara fond sau de ce are nevoie APD de lecitina
Situatia in care se afla APD imi aminteste de un banc, in care doi mari casanova ajunsi la varsta senectutii se lauda cu cuceririle lor amoroase din tinerete: “Mai stii cand eram noi tineri si mergeam cu fetele la Cinema… si le invitam apoi la o prajitura… si la o plimbare.”, “Daaa… si parca le mai faceam inca ceva, da’ nu-mi mai amintesc ce…” APD are meritul incontestabil de a fi fost, cu ani in urma, cea mai viguroasa si coerenta organizatie a societatii civile in sustinerea reformarii sistemului de vot. Însa, pe masura ce anii au trecut, desi au ramas la fel de atasati de imaginea lor de reformisti in domeniul electoral, conducerea Asociatiei pare efectiv sa fi uitat ce anume inseamna termenul. Nu-si mai aminteste ce voia sa fie, in esenta ei, aceasta reforma. Imaginea e tot acolo, APD continua sa se zbata pentru ceva numit “reforma”, dar termenul a fost golit de continut.
Haide sa le servesc putina lecitina lor, si informatie pentru cititorii mei. Într-un prim episod al serialului “Cum trebuie schimbat sistemul de vot” Mih vorbea de doua motive principale pentru aceasta schimbarem doua realitati incontestabile ale sistemului parlamentar romanesc : cota scazuta de incredere a parlamentului, respectiv instabilitatea politica data de majoritatile fragile. Ambele generate de doua probleme ale sistemului de vot actual, pe care reforma electorala, ca sa-si merite numele, ar trebui sa le corecteze. Luandu-le pe rand intr-o ordine cronologica:
1. Instabilitatea politica data de majoritatile fragile din parlament. E o problema provocata de caracterul proportional al sistemului de vot pe liste (proportia de voturi luate de un partid in alegeri e egala cu cea de mandate parlamentare). Sistemul APD a pastrat inca de la bun inceput acelasi principiu al proportionalitatii, desi la nivel regional nu national. Initial mi-am spus ca e o concesie facuta partidelor, o cedare pragmatica si pana la un punct de inteles. M-am mirat totusi de pozitia usor paradoxala a Asociatiei care si-a sustinut sistemul ei particular pledand tocmai pe aceasta caracteristica proportionala care, pe langa ca nu e corecta asa cum se pretinde, apartine intr-o masura si mai mare sistemului actual! Si e absenta, pierduta, eliminata de un sistem uninominal!
2. Cota de incredere scazuta a Parlamentului. E o problema provocata de izolarea, de lipsa de raspundere a parlamentarilor in fata alegatorilor, de neputinta practica a electoratului de a selecta candidatii individuali. Cu alte cuvinte, e o problema provocata de votul pe liste, care face ca sprijinul partidului sa fie practic singurul factor care conteaza pentru un candidat pentru a ajunge in parlament. Factorul “electorat” fiind, prin urmare, neimportant, din acest punct de vedere; si in consecinta ignorat.
Şi aici m-au mirat alte concesii facute de proiectul APD sistemului electoral actual, de exemplu tratamentul foarte ostil prevazut pentru candidatii independenti; sau pragul electoral (inclusiv pentru candidatii uninominali, lucru pe care Asociatia l-a tinut sub tacere). Bun, mi-am spus, fie si asa. Fara independenti, cu prag uninominal, cu proportionalitate, sistemul APD are totusi calitatea de a ne scapa de liste, punand toti candidatii intr-o competitie reala pe voturile electorale, si dand in fine posibilitatea electoratului sa aiba un cuvant efectiv de spus in alegerea lor.
…Ei, as. M-am pacalit. Mecanismul pentru mistificarea asta se bazeaza pe ceva similar sinistrului newspeak al lui Orwell: expresia e aceeasi dar intelesul ei e diferit. Termenul a fost pastrat ca sa acopere cu totul alta realitate. “Legea ANI” nu mai e legea aia pe care o stiam, “uninominal” nu mai e ceea ce scrie in dictionar ca e, “sistemul APD” proaspat adoptat e cu totul altul decat cel pe care il stiam si il sustineam eu. Sunt doua modificari in proiect, modificari care dau peste cap legea:
a) S-a renuntat la “izolarea” electorala a regiunilor. În sistemul initial circumscriptia era o regiune de dezvoltare, acolo se alegeau candidatii uninominali, acolo se faceau calculele pentru proportionalitate si se dadeau mandate de compensare celor mai buni perdanti. Îmi amintesc ca prevederea asta l-a infuriat pe Viorel Hrebenciuc prin 2004, care a spus ca e o aberatie neconstitutionala (nu e nici una, nici alta), si s-a rastit la reprezentantii APD pe tema asta. Trei ani mai tarziu APD a renuntat la prevedere, si s-a facut o circumscriptie la nivel national pentru compensare proportionala. Iar dl Hrebenciuc, dragul de el, le sustine acum proiectul in Parlament.
De ce era importanta izolarea respectiva? Era esentiala pentru ca oprea migratia voturilor! Voturile date in Bucuresti si Ilfov contau doar pentru partidele si candidatii din Bucuresti si Ilfov, nu din alta parte; candidati care puteau participa in campanie ca o echipa, ca sa stie electoratul pentru cine voteaza. Revenind la sistemul compensarii nationale (”revenind” caci el e si pe sistemul actual) o sa avem din nou voturi din Timis care contribuie la alegerea unor candidati in Botosani, si invers; candidati de care votantii ce-i aleg practic in parlament nici macar nu au auzit. În plus, izolarea “strica” putin din proportionalitatea sistemului actual.
b) S-a renuntat la doi candidati pe partid in colegiile uninominale E o prevedere catastrofala, mai ales in combinatie cu renuntarea la izolarea electorala a regiunilor si cu prevederile legate de independenti si de prag. Atentia publica s-a concentrat pe faptul ca s-au introdus (in consecinta) liste la nivel national, chestie care s-a dovedit neconstitutionala. Dar, din punctul de vedere al reformei electorale, nu listele alea sunt problema (din contra!), ci ceea ce le-a generat: injumatatirea dintr-un condei a candidatilor care participa la alegeri.
Lucrurile sunt neasteptat de simple (si de grave), asa cum arata analiza lui Mih : efectul acestei prevederi este ca, in conditiile in care scena politica se polarizeaza (adica se imparte in doua partide/coalitii mari), “sistemul APD” devine din ce in ce mai necompetitiv. La extrema (una deloc ipotetica!) daca pe sistemul APD vor ajunge in parlament doua partide la scoruri aproximativ egale, toti candidatii lor vor intra in parlament, indiferent cati alegatori i-au votat! Nu doar ca vor intra in parlament candidati perdanti; vor putea intra si cei care n-au primit nici macar un vot in colegiul lor! Ce competitivitate e asta? Ce reforma e asta?
“Selectia candidatilor. Reforma partidelor. Rol mai mare dat electoratului. Sa avem un cuvant de spus.” Suna cunoscut, oare, pentru conducerea APD? Îsi mai amintesc de ce sustineau reforma asta? Selectia candidatilor, cum, printr-un sistem care le permite sa intre la toti in parlament? Rol mai mare dat electoratului, care, cel de a vota un candidat ca sa fie ales altul? Dar poate ca nu se vede mai mare nevoia urgenta de lecitina a celor de la APD, decat in justificarea pe care o dau acestor modificari. S-a renuntat la dubla candidatura, ne spun ei, la cererea partidelor, pentru ca ele eu remarcat ca in felul acesta isi pun candidatii in competitie… Nenatural si profund incorect, nu? … Pai, dragilor, nu asta era ideea? Asociatia prezinta in general ca un mare succes faptul ca partidele sunt foarte multumite de acest “sistem APD” ; nici nu e de mirare. În schimb e de mirare ca ProDemocratia isi uita ca tocmai reformarea lor era scopul intregii trebusoare. Daca multumirea partidelor actuale conteaza atat de mult pentru acesti reprezentanti ai societatii civile, atunci de ce sa nu le lasam asa cum sunt?
INTERVIURILE HotNews.ro