Judecatorul Danilet despre spaga, sentinte dictate, posturi smenuite in Justitie

Judecator de Cluj, Cristi Danilet vorbeste ucigator despre metehnele Justitiei romane. Ceea ce il pune prost cu CSM-ul, ministrii si cu toate categoriile de oameni ai muncii din lumea lui Kafka.

Esecul Justitiei

Reporter: De ce a esuat Justitia ro­mana?

Cristi Danilet: Oricit ne-am ascunde in spatele cifrelor si al raportarilor pompoase, nu putem nega un lucru: cetatenii nu au incredere in Justitie. Sint magistrati care ei insisi nu mai au incredere in sistem, care au ajuns la trista concluzie ca schimbarea mult-asteptata se va produce in cele din urma natural, de la sine.

Rep.: De ce ati ales sa intrati in Justi­tie?

C.D.: Cind am intrat la facultate exis­ta un sistem de repartizare dupa medii: cei mai buni ajungeau magistrati, cei cu note mici deveneau notari. Cind am terminat eu facultatea, in 1998, tocmai se desfiintase acest sistem. Am aflat ca se organiza un concurs de intrare in magis­tratura. Am avut o medie ridicata si am ales sa devin judecator. La 23 de ani ho­ta­ram destine umane.

Rep.: De ce va pierdeti tineretile in Jus­titie? Ce face sistemul din judecator?

C.D.: in anul trei de facultate, la o discutie cu baietii, in camin, unul mi-a spus ca se va face avocat, ca sint cauze multe cu pamintul si poate astfel jupui taranii. Altul mi-a spus ca va intra in mafia de la Procuratura, sa se imboga­teasca. Altul avea sora judecator si ne spunea de micile atentii pe care le pri­mea. Eu ma tineam drept: „Am sa schimb lu­mea“ – am ramas acelasi naiv incurabil. Ei, unele lucruri s-au schimbat de a­tunci. Nimeni insa nu ne-a pregatit pentru ade­varata incercare: confruntarea cu admi­nistratia, cu sefii, cu ministrii, cu inspec­torii.

Rep.: Cu mustata si plete in Judeca­torie…

C.D.: Sistemul face sa fii judecator la o virsta tinara, cind inca esti destul de virginel la fata. Cine ma vedea in sala, la inceput, nu imi dadea mai mult de 18 ani. Asa ca mi-am lasat mustata. Cit am stat la minister, mi-am lasat si plete, nu a deranjat pe nimeni; doar niste birfitori mi-au spus ca parca as fi din MISA – nu am nimic cu aceasta asociatie, insa nu sint membru.

Dar cind m-am prezentat la concursul pentru sefie de anul trecut, una dintre probe a fost si cea psihologi­ca si, neavind de gind sa le dau motiv de a iscodi in trairile mele interne, prefe­rin­tele muzicale si filosofia impartasita inca de cind eram licean, m-am tuns. Acum, chiar imi pare rau. Sa stiti insa ca mai sint rebeli din astia in sistem. Nu convine unora, tot asa cum sint presedinti de instante carora nu le convine ca sint judecatoare care poarta fusta scurta, dar cei cu gindirea asta limitata sint deja pe cale de disparitie.

„CSM a decretat ca magistratii nu raspund pentru erori“

Rep.: Cine tine balanta Justitiei?

C.D.: Am prins vremuri cind sentinta ti-o impunea, uneori, seful. Mai mult sau mai putin voalat, cu sau fara telefonul de rigoare. Au fost situatii cind m-au luat procurorii la rost pentru anumite solutii. Acum s-a ajuns in extrema cealalta: putem da ce hotariri vrem, caci nimeni nu ne poa­te controla, inspectia nu are voie sa analizeze solutiile. CSM a decretat ca magistratii nu raspund pentru erori materiale, iar vreo cale de a rasturna o ho­ta­rire irevocabila nu mai exista. Am in­til­nit un caz la Bucuresti cu un inculpat con­damnat definitiv la cinci ani de inchi­soa­re, cu suspendare pe sapte ani, desi legea pre­ve­de ca suspendarea se poate dispune nu­mai pentru pedepsele pina la trei ani.

Prin profesionalismul unui complet de trei judecatori, omul a scapat de pirnaie. Am invatat ce inseamna jude­ca­tor cind am avut, ca si parte, un proces civil: m-am opus la audierea unui martor, ruda cu partea adversa, la care judeca­toarea imi spune senina ca la ea in cod nu scrie de o ase­menea interdictie; dupa ascultarea martorei, arat ca vreau si eu sa pun intre­bari, dar doamna imi spune „Dar sa fie numai doua“; la sfirsitul cauzei vreau sa pun concluzii, dar jude­ca­toarea imi spune ca e obosita, dupa care se ridica si pleaca. Mi-am promis atunci sa nu devin o astfel de fiinta.

Rep.: E rau sa fii consilier de minis­tru? Cind colaborezi cu un anume minis­tru esti un om mort, esti luat la ochi, ti se pune stampila?

C.D.: in 2003, putini aveam curajul sa tipam contra ministrului. Macovei m-a remarcat din documentele critice pe care le-am scris in numele asociatiei magistratilor, iar cind a devenit ea ministru, mi-a propus sa vin la minister. sefa de la tribunal mi-a avizat cererea, iar CSM a dispus detasarea mea la MJ. Ma distrea­za sa vad acum cum mi se reproseaza ca am fost numit politic!

E greu pentru destui sa inteleaga ca azi poti ajunge intr-o functie inalta pe alte criterii decit spriji­nul politic. Acolo am dobindit o viziune sistemica. Am vazut cum functioneaza Justitia si in alte tari. Cind am realizat ca noul ministru incepe demolarea refor­melor pentru care Romania fusese acceptata in UE, am demisionat.

M-am intors la Cluj cu certitudinea ca reforma trebuie sa porneasca de jos in sus: cit timp nu se schimba fata Justitiei in instante si la bara, degeaba se concep stra­tegii la minister. M-am lovit de un zid: am conceput un plan de descongestio­nare a instantelor, bazat pe modele europene, insa mi-a fost refuzat pe motiv ca sint idei populiste. Asa ca voi propu­ne proiectele mele altor instante.

Cum ia CSM foc

Rep.: De ce va hartuieste CSM-ul?

C.D.: in 2005, am mers la sedintele CSM. Uimit de nivelul scazut al discutii­lor, am inceput sa notez dialogurile si sa le pun pe site-ul SoJust (asociatia refor­mista din care fac parte) si forumurile de magistrati. Era prima comunicare catre exteriorul CSM si asta i-a deranjat. Apoi am luat public pozitii contra CSM cu pri­vire la nereguli ale acestuia: au intocmit regulamente contra legilor, si-au constituit o baza de date cu informatii secrete despre magistratii neetici, acum vad ca vor sa ia si arhiva SIPA, nestiind insa ce e acolo; au reusit sa puna oameni ilegal in comisiile de organizare a concursu­rilor de numire in functii de conducere.

Ultima gaselnita a fost sa trimita trei inspectori la Cluj sa ma cerceteze daca e adevarat ce a scris un jurnalist, cum ca la un anumit seminar despre drepturile omului am discutat despre coruptia din sistemul juridic. Inspectorii mi-au spus din prima: „Dovediti ca nu ati spus ce a scris ziaristul“. Am crezut ca visez! Apoi s-au dumirit: au facut rost de inregistra­rea intregului meu discurs, au vazut ca nu am spus eu ce a aparut in ziar, insa au gasit alte afirmatii ale mele, mai seri­oa­se poate, si acum incearca totusi sa imi inchida gura regulamentar. Eu inca sper ca m-a inregistrat un jurnalist participant la seminar, si nu vreun „serviciu“, fie el si CSM.

Naspa

Rep.: Cum e sa candidezi pe acelasi post cu seful tau direct?

C.D.: Naspa. Mai ales cind unul dintre cei care te examineaza la proba orala este seful amindurora, care se arata deranjat ca i-ai criticat lui insusi activitatea in pro­iectul tau de reformare a instantei. Am avut proasta inspiratie sa ma inscriu la concursul pentru sefie de anul trecut. Am cerut sa mi se comunice numele celor din comisie, dar CSM a refuzat pe motiv ca sint date personale. Am revenit dupa ce am fost examinat; mi s-a comunicat la fel, desi ii vazusem deja la fata. Am contestat rezultatele examenului, pentru ca am aflat „pe surse“ ca unul dintre membri era ilegal numit. S-a dovedit chiar cu acte din CSM ca asa era. insa CSM a dat o hotarire prin care valideaza concursul pe motiv ca membrii comisiei nu au fost contestati inainte de concurs. Incredibil!

Rep.: Care-i smecheria ca sa ajungi sef in magistratura? Cine pe cine sustine?

C.D.: De regula, inveti management, resurse umane, inteligenta emotionala, comunicare. Altii poate au sustinere la mem­brii comisiei. Altii se pare ca au 50.000 de euro. Eu nu am avut nici de una, nici de alta. Am luat media necesara, dar concurentul meu a obtinut me­die mai mare.

Integral in Academia Catavencu de miercuri 23 ianuarie sau pe www.catavencu.ro