Steaua rosie ca element

Ma uit in sus la bradul de jdemii de euro din piata primariei si timpul dispare. Steaua rosie din varful bradului ma socheaza. Jur-imprejur, baie de artificii si de sampanie, Bonnie Tyler si Cargo. Lume extatica, forte de ordine, cioburi pe caldaram, pupaturi, panacoti de ocazie. La multi ani, Romanie, ai implinit un an! In UE!

Intreb veselii din public cum li se pare steaua cea rosie in cinci colturi, in varful bradului de Craciun. „Frumoasa”, imi spune unul. „Chiar n-am vazut-o”, un altul. Un tip in uniforma, ce pazeste cu strasnicie gardul spre scena cu Bonnie, se uita in sus si imi zambeste, cu subinteles, insa nu raspunde intrebarii.

„O stea in varf de brad, ce-i daca e rosie?”, se rasteste un tip cu o duduie agatata de gat. Politicos si exaltat, un pictor amator imi explica intortocheat cum ca, la fel ca alte detalii plastice, „steaua rosie e doar un element”. Asa o fi, imi iau sotul de brat si o pornim spre casa, la petrecerea de Revelion.

Am stat cateva zile la Arad, la Brasov si la Bucuresti, intr-un concediu de iarna mult dorit si neasteptat de scump. Data viitoare cand vin in tara, imi iau laptele la tetrapack cu mine, caci in Germania costa doar pe treisferturi. La fel cafeaua, anumite sortimente de carne, de cosmetice nu mai vorbesc. Nu vrei stifturi, bagi mana adanc in buzunar.

Mai deunazi, Romania era o tara ieftina. Acum, nu te mai rasfeti si relaxezi, ci calculezi si compari. Daca nu-ti e strict necesar, nu cumperi, caci acasa, in speta in Germania, gasesti mai ieftin.

Exemplu concret: am vrut, pentru cineva, o carpeta. Ma decid la una tare, in culori maro-verzi, se potrivea in context. Imi place culoarea, imi place ca e unicat, imi convine si pretul, 85 de lei noi. Scot banii din buzunar, dau sa achit. Responsabilul de magazin imi spune ca pretul scris cu pixul si cu litere de o schioapa, pe dosul carpetei, nu e cel real si ca ma costa 117 lei. Cu o treime mai mult. Altfel, „Ce fac, doamna, pun eu banii din buzunar?”.

Ii explic ca, daca m-am decis sa cumpar un produs, am facut-o si pe baza de pret. Ramanem sa vedem a doua zi: el, daca depozitul confirma pretul afisat pe produs, eu, daca mai calc vreodata in magazinul cu smecherii. Nu mai calc, in Germania am gasit ceva similar, ba chiar mai mare ca dimensiuni, la 19.95 euro, deci 70 lei.

Mici experiente am mai avut si la mezelarii, unde bagi marfa in plasa si nu intotdeauna primesti bonul de marcaj. Nici pe taxi nu-l primesti neaparat, trebuie sa il ceri. Dar asta nu e o tragedie, chitanta de decontare iti dau si in Germania doar daca ceri, insa ceasul de marcaj merge de la sine. Sa te fereasca sfantul sa intri insa, in tara, pe mana rechinilor taximetristi privati, caci in loc de 8 lei, pe distanta scurta, sari usor la 25.

Alte servicii, alte ponturi utile: aflu de la manichiurista ca, de curand s-au introdus case de marcaj pentru toti si toate, de la morcovii vanduti pe piata, pana la frizura zilnica. Pentru cine e bonul? „Pentru client” mi se spune, caci decontare la fisc nu face mai nimeni „Din ce”? Caci casa de marcaj costa cel mai putin 5 milioane, ca lucrator autonom platesti chirie pe spatiu, apa, curent, incalzire, tot felul de materiale si utilitati necesare practicarii meseriei.

„Trebuie sa te cauti periodic la sanatate, pregatirea post-profesionala e pe bani si vrei sa mai ai si profit, ba chiar sa practici un pret competitiv pe piata”, imi spune, in rezumat, mica capitalista. E greu, mi se pare ca micii producatori si furnizori de servicii sunt aproape condamnati la moarte. Doar daca nu se descurca si altfel, pe langa. Trag o concluzie: traiasca economia de subzistenta, traiasca apucaturile de pe vremea stelei rosii.

Acum, in tara sunt la moda creditele bancare. Bancile autohtone, majoritatea preluate international, il inghesuie pe client cu oferte din ce in ce mai ademenitoare. Bancile si firmele au nevoie de consumatori, il bombardeaza cu oferte, neverificand decat sumar bonitatea de plata a clientului.

Vrei un serviciu super de navigare pe Internet? Faci un abonament lunar de 45 de lei. Ai semnat, n-ai platit cateva luni, ti-l taie…impreuna cu telefonul bunicii, care, saraca, poate ca vorbeste la telefon de 3 lei pe luna.

Vrei un credit imobiliar? Se aplica schema deja stiuta: trei luni se trece pe cartea de munca un venit lunar dorit ca garantie de plata, de catre banca, iar apoi, dupa ce ai luat creditul, cu restituirea lui si cu dobanzile, te descurci cum poti. Sau intri la rau-platnici si insolventi.

Un sofer de taxi imi povesteste despre datoriile facute la banca de un prieten al sau, pentru un costum de fitze si o petrecere de revelion tot asa. Acum, prietenul racorit de Revelion, se gandeste s-o taie in strainatate, sa scape de datorii, sau sa produca in Italia si sa si le plateasca. Are un copil minor si o nevasta bolnava in tara.

Multe daramaturi, in tara. In Arad, stadioane vechi si cu semnificatie istorica, au facut locul supermarket-urilor. Din fosta fabrica de textile, Tricoul Rosu, care dadea paine la mii de angajati, praful s-a ales. Aradul a devenit un oras pentru consumatorii europeni, cu cosul la incarcat in mol-uri, kaufland-uri, real-uri si pennymarkt-uri.

Dupa un an de ajutor de somaj, fostele muncitoare la tricotaje o taie in UE, la ingrijit batrani sau cules capsuni. Rosul e in demolare, stelutele rosii mai stau doar sus pe brad.

Am mers mult cu trenul, in tara. Pe Intercity, e civilizat. In afara de usile glisante, care se inchid cand vor ele, si de cele batute in cuie, dintre vagoane sau din toalete, care se balangane tot asa. Mi s-a mai spus ca in Romania, tot ce nu-i batut in cuie, se fura. In trenurile mai noi, iata ca se fura si suruburile.

In acceleratele de pe vremea stelei rosii, totul a ramas insa bine batut in cuie, chiar si mirosul pestilential de toaleta pe culoarele vagoanelor de a doua.

Un an de UE! E bine, e rau? As zice ca e cum e, isi au si mai vechii europeni, hibele lor. Ma obsedeaza insa, steaua rosie, care pare inca a calauzi peisaje si comportamente. Comunismul rosu nu a insemnat doar o ideologie fatala, ci si o modificare de comportament individual, transmis generatiilor, cu care e inca de luptat. Poate ca, la anul, steaua de pe bradul de Craciun romanesc va fi roz-bonbon.