Povești mai puțin știute despre inflație: Planul stupid al unui președinte american de a combate inflația / Ungaria- drama celei mai mari inflații din lume / Cum profită China de inflația altora

​Cel mai grav episod hiperinflaționist din istoria modernă a fost experimentat de Ungaria în iulie 1946, unde rata inflației a fost de 41,9 catralioane la sută, ceea ce înseamnă că prețurile se dublau la fiecare 15 ore.

Au urmat episoadele din Zimbabwe (noiembrie 2008), Iugoslavia (ian 1994 ), Germania (oct. 1923 ), Grecia (nov. 1944) și China (mai 1949). Sursa.

Ungaria- drama celei mai mari inflații din lume

Cât de gravă era inflația? Ceva care a costat 379 Pengö (unități monetare locale) în septembrie 1945, a ajuns la 35,7 milioane Pengö până în aprilie și la 1 trilion de miliarde de Pengö până la 22 iulie 1946. Evident, inflația era devastatoare și pentru cei cu probleme la matematică.

La apogeul inflației, prețurile creșteau cu 150.000% PE ZI. Guvernul încasa aproape degeaba taxe, pentru că după o zi valoarea banilor colectați nu mai însemna mare lucru.

În martie 1941, cursul valutare era de 5 Pengö pentru un dolar american. În noiembrie 1945 erau 100.000 de Pengö / USD, 1,75 milioane Pengö / USD până în martie 1946, 59 miliarde până în aprilie 1946, 42 cvadrilioane până în mai 1946.

Măsurile luate de Ungaria a fost să impună o taxă de capital de 75%, făcându-i pe oameni să predea 400 Pengö și să primească 100 Pengö ștampilați de Guvern, introducând Adopengö, care se presupune că era indexat la inflație. Dar, chiar și el a cedat inflației.

Bancnota de 1 miliard de pengő – având cea mai mare valoare din lume- a fost tipărită de Republica Ungaria la 3 iunie 1946, dar nu a fost niciodată pusă în circulație. Valoarea ei era scrisă în litere nu în cifre („EGYMILLIÁRD B.-PENGŐ”. Sursa.

Planul stupid al președintelui SUA Gerald Ford de a combate inflația

În 1974, președintele Ford a declarat inflația „inamicul public numărul unu” și a îndemnat publicul să poarte insigne cu inițialele WIN sau „Whip Inflation Now”. Inflația era în jur de 7% atunci. Oamenii au ridiculizat acele insigne și chiar le purtau cu susul în jos pentru a spune „NIW” sau „Need Immediate Money”.

Programul cerea companiilor să reducă prețurile iar cetățenii să facă economii și să nu ceară salarii mai mari. De asemenea, a impus o suprataxă temporară de 5% asupra corporațiilor și persoanelor cu venituri mari.

Soluția președintelui republican a fost dezvăluită într-un discurs din 8 octombrie 1974 în fața Congresului- un efort entuziast al Casei Albe

Programul nu a funcționat conform planului. Chiar și oficialii din administrația Ford au declarat presei că programul prezidențial nu va avea niciunun impact asupra inflației.

Președintele și soția sa Betty Ford au semnat un angajament de a respecta acel plan de luptă „personală” cu inflația, prin care se angajau că vor „cumpăra, atunci numai acele produse și servicii cu prețuri la, sau sub nivelurile actuale”.

Alan Greenspan, care a devenit președintele Fed, a fost președintele Consiliului Consilierilor Economici al administrației Ford era îngrozit de program. În cartea sa, The Age of Turbulence, Greenspan își amintește că a participat la o întâlnire la Casa Albă: „Scriitorii de discursuri comandaseră milioane de butoane Whip Inflation Now, pe care ni le-au înmânat în cameră. Era ceva…suprarealist. Eram singurul economist prezent și mi-am spus: „Este o prostie incredibilă. Ce caut eu aici?'”

În administrația Ford, inflația a fost în medie de 9 la sută în cei 2,5 ani săi de președinte. În martie 1975, comitetul desemnat să conducă WIN a abandonat programul.

Zimbabwe. Au imprimat bani până când s-a terminat hârtia

Prima țară care a experimentat hiperinflația în secolul 21 este Zimbabwe. În 2008, o pâine costa 1,6 trilioane de dolari locali. Până în aprilie 2008, urcase la 50 de milioane de dolari. Imprimau atâţia bani încât li se terminase hârtia.

Țara era plină de trilionari, deși aproape toți se luptau să supraviețuiască. Bancnota deținea recordul pentru cel mai mare număr de zerouri afișate (100.000.000.000.000). (sursa)

Severitatea hiperinflației din Zimbabwe s-a datorat corupției instituționale și lipsei de încredere în guvern și în monedă.

Venezuela sau cum se poate profita de inflație.De inflația altora

În privința relațiilor cu Africa, spunea președintele chinez Xi Jinping la summitul Forumului de Cooperare China–Africa în 2018, China aplica politica „celor cinci negații“: „Nici un amestec în treburile interne ale țărilor africane, nici o încercare de impunere a voinței noastre asupra lor, nici o încercare de condiționare politică a asistenței acordate Africii și nici o încercare de a obține câștig politic egoist din investițiile și din finanțări. Statul chinez, a spus Xi, va fi întotdeauna „un prieten, un bun partener și un bun frate pentru Africa“.

Atențiile Chinei au fost primite cu brațele deschise de personalități ca Olusegun Obasanjo, președinte al Nigeriei între 1999 și 2007, care a remarcat ca statul chinez reprezinta o sursă de inspirație pentru națiunile africane.

O poveste asemănătoare se petrece și în relațiile Chinei cu America de Sud, unde China a jucat un rol important într-o serie întreaga de proiecte, referitoare îndeosebi la infrastructură, dar și la energie.

Conform unor estimări, în ultimii 15 ani s-au acordat guvernelor din America Latină ți Caraibe împrumuturi de peste 220 de miliarde de dolari — fara sa punem la socoteala împrumutul de 5 miliarde de dolari către Venezuela, țară bogata în petrol, dar unde au loc tulburări și unde se manifestă o criză acută de lichidități, cu inflație anuala de peste 24 000%, în iunie 2018.

Când Venezuela are nevoie de fonduri urgente ca să ramâna pe linia de plutire, se întoarce spre China pentru sprijin — în parte, pentru ca nu mai are la cine sa apeleze.

Salvarea de la faliment a unui stat eșuat spune multe despre cât de nerăbdător este Beijingul sa obțină ceea ce are nevoie: în jur de 700 000 de barili de petrol pe zi, în cazul exporturilor venezuelene spre China

(sursa)