Academie de-a moaca

Biblioteca Academiei Romane, filiala Cluj, este una dintre prestigioasele institutii publice care cu greu mai reusesc sa-si gaseasca un rost in zilele noastre. Reprezentantii conducerii sunt aceiasi, uitati de mai bine de zece ani in functii, un director, academician, Nicolae Boscaiu, precum si un director adjunct, Sorin Crisan. Acesta din urma, desi nu se plange, se chinuie, spre deosebire de superiorul sau, sa resusciteze activitatea unei institutii demult apuse.

Cititorii s-au imputinat cu miile, dat fiind faptul ca in ultimii ani, serviciile puse la dispozitie de Biblioteca Academiei nu s-au imbunatatit sub nici o forma, nici in ce priveste oferta de carte, nici in ce priveste conditiile de studiu. Pentru sapte – opt cititori pe zi, din bugetul de stat sunt platiti circa 50 de angajati, pentru cea mai mare parte dintre acestia, salariul ramanand, oarecum, nejustificat. Blocata in inertie, conducerea bibliotecii pare sa nu fi auzit de termenii „reforma”, „restructurare”, „modernizare”.

In loc sa se dezvolte, pentru a putea intruni actualele necesitati ale intelectualilor, de la an la an, Biblioteca Academiei a tot decazut, ajungand astazi intr-o situatie deplorabila. In renovarea cladirii de pe strada Kogalniceanu, candva singurul punct de reper pentru academicienii clujeni, nu s-a mai investit nici un ban de zeci de ani. In acelasi timp, s-a neglijat serios achizitionarea noilor aparitii editoriale, fapt care a dus la pierderea a peste trei sferturi din cititori.

Pana in 2000, in registrele pentru evidenta cititorilor figurau peste 10000 de abonati, astazi numarul de abia daca ajunge la 700. Caietele de semnaturi postate in cele patru sali de lectura precum si la fisier atesta faptul ca pe zi, nu vin mai mult de sase, sapte cititori, desi nu a fost modificat nici programul, nu s-au schimbat nici serviciile, iar numarul de angajati a ramas cam acelasi. Bibliotecarii, spun ca principala cauza pentru care cititorii au renuntat sa mai apeleze la serviciile Academiei s-ar datora introducerii taxei pe abonament, incepand cu anul 200

Aceasta taxa, spre deosebire de celelalte biblioteci din oras, este putin mai mare. „Pe o jumatate de an, abonamentul costa 90000 de lei, iar pe un an 130000 de lei”, spune una dintre bibliotecare. Programul unei zile obisnuite este de la 8.00 la 13 si de la 14.00 la 19.00, iar pe zi, un student care nu beneficiaza de legitimatie, are posibilitatea ca, in schimbul sumei de 10000 de lei, sa se foloseasca de colectiile institutiei.

Contrar datelor din registrul pentru evidenta abonatilor, directorul adjunct al institutiei, Sorin Crisan sustine, insa, ca nu sunt probleme cu numarul de cititori. Acesta a declarat ca taxa pe abonament a fost instituita in conformitate cu legea, asa cum au procedat si celelalte biblioteci din oras, iar ca banii adunati au fost folositi pentru achizitionarea a catorva calculatoare, precum si pentru plata unor cursuri de instruire, in domeniul logisticii, a personalului bibliotecii.

Biblioteca Academiei nu-si respecta cititorii

Sistemul capitalist nu functioneaza la Biblioteca Academiei din Cluj. Reprezentantii conducerii n-au invatat, inca, sa aplice raportul calitate-pret. In opinia lui Sorin Crisan simplul fapt ca „au fost facute niste concesii”, iar studentilor, care nu sunt academicieni, li se permite sa se aboneze, este un lucru care ar trebui sa multumeasca pe toata lumea. Numai ca situatia nu satisface pe nimeni. In primul rand, nu pe angajatii care se perinda dupa carti prin depozitele intunecate si insalubre, si care spun ca aici reteaua electrica ruginita nu mai este de mult functionala.

In al doilea rand, nici pe cititori, si nu ne referim aici la cei care au renuntat, pe buna dreptate, la abonament, ci la aceia care, sporadic, vin de nevoie in salile de lectura ale bibliotecii. O simpla incursiune pe coridoarele institutiei poate transmite oricui un sentiment de vechime si degradare. Peretii scorojiti si afumati, mobilierul vechi si deteriorat, mocheta extrauzata si innegrita, cam asta ar fi, in prezent, imaginea de ansamblu al interiorului cladirii, care desi spatios, ramane rece, intunecat si incomod.

Intr-adevar, la fisier a fost introdus un calculator pentru accelerarea procedurii de cautare a cotelor de carte. Numai ca in baza de date nu sunt trecute decat cartile mai noi, iar cum achizitiile de felul acesta nu au fost foarte multe in ultimii ani, este clar ca nu prea este de folos.

Institutia, generoasa cu stipendiile

Exceptand personalul filialei clujene a Academiei Romane, si pe cel al Institutiilor de Cercetare, Biblioteca are peste 40 de angajati. In primul rand, este vorba despre directorul, academician Nicolae Bocsaiu, care nici macar nu detine un birou in incinta cladirii, dar care poarta rangul si salariul, apoi este directorul delegat, Sorin Crisan care conduce, efectiv, institutia, doi ingrijitori, care se ocupa si de curatenia in institutie si de garderoba.

Mai sunt patru angajati la sectia de catalogare, care se ocupa de aranjarea cartilor pe diferite criterii, alti doi angajati la clasificarea cartilor, inca un angajat la achizitii si donatii, un angajat la schimb de carti, doi angajati pentru reteaua de calculatoare, doi la fisier, inca o secretara, al carei scop nu-l prea intelege nimeni, un fotograf, chiar si un legator, patru depozitari, iar restul angajatilor sunt toti bibliotecari, cu sau fara studii superioare.

Cu toate ca o mare parte dintre acestia nu fac mare lucru in institutie (multi nici nu au obligatia sa fie prezenti), iar depozitarii spun ca fac si treaba altora, directorul adjunct sustine ca nu este nevoie de restructurare si ca, din contra, ar mai fi nevoie de personal. In ce priveste posturile de directorat, Sorin Crisan recunoaste ca acestea ar trebui scoase la concurs, insa, pe de alta parte, nu stie sa explice cum se face ca pana, in prezent, nu s-a intamplat acest lucru.

Pe langa faptul ca nu se gasesc banii pentru noile aparitii editoriale, nici donatiile nu sunt extrem de dese la Biblioteca Academiei. Acele carti care ajung sa fie donate sunt dintre cele mai ciudate, care cu greu ar putea sa starneasca interesul cuiva. Ultimul titlu de pilda, „Chiropterele, Relatia cu omul si mediul inconjurator”, este un model in acest sens. Mai trebuie precizat faptul ca fotograful redactiei ZIUA nu a fost lasat sa patrunda in depozitele institutiei. El a fost condus de catre portar in locuri aranjate inca dinainte.