Atentie, urmeaza statia Funar, cu peronul pe partea dreapta!

Maestri ai manipularii sentimentelor nationaliste, reprezentantii PRM au asteptat ca ungurii sa le ridice mingea la fileu. Atat in Parlament, cat si in Transilvania, avem un teren de lupta foarte bine pregatit de cele doua formatiuni politice adversare: PRM si UDMR.

Faptul ca bataliile se duc mai mult la tribuna Parla-mentului este chiar un avantaj pentru ei: ce fac si spun Corneliu Vadim Tudor si Gheorghe Funar este acum vazut de toata tara. Lupta lor cu pretentiile maghiarimii, lupta impotriva coruptiei, motiunile cu teme foarte populare (motiunea saraciei, motiunea rujeolei etc.), chiar daca n-au avut nici un efect, i-au facut vizibili.

Starea de opozitie in care se afla de multa vreme i-a transformat intr-un partid de rezerva. Si, ca o perversiune devenita reflex, populatia tarii trece de partea tribunului atunci cand, cuprinsa de deznadejde, nu mai suporta pe nimeni.

PRM este pisica pe care disperarea o arata de fiecare data clasei politice romanesti, este cea mai mare spaima a lor si singurul antidot impotriva tampeniilor pe care le fac cei socotiti indeobste normali. De cate ori se ridica ungurii sa ceara noi reglementari, adica in cam fiecare an postelectoral, dupa ce ajung din nou la putere, tot de atatea ori creste si PRM in sondaje.

Tocmai de aceea, tactul si diplomatia maghiarimii si a aliatilor (atata cat sunt) trebuie sa intre in functiune. Inflamarea relatiilor din Coalitie nu ajuta la nimic altceva decat, poate, la revenirea lui Funar la Cluj si a unui tandem Vadim – Basescu la viitoarele prezidentiale in turul al doilea.

Am mai trait aceasta experienta si ne amintim cu totii cum ungur, roman sau fan al CDR, cu totii l-au votat pe Ion Iliescu. Au inghitit aceasta rusine teribila, au avut carcei la mana care a pus stampila, dar au facut-o.

Din situatia tensionata in care se afla acum Emil Boc, Marko Bela, Tariceanu si Voiculescu, nu se poate iesi decat la masa negocierilor si nu cu declaratii fulminante la televiziune. In problema minoritatilor din Romania, doar un arbitru neutru poate face pace. Nimeni nu este profet in tara lui si, cu atat mai mult, nimeni dintre cei care au interese majore in joc.

Partidul lui Boc nu vrea sa piarda cota de simpatie castigata pe filiera sentimentelor nationale. Partidul lui Tariceanu nu vrea sa cada nici el de fazan intre unguri si democrati, iar maghiarii vor sa obtina si ei cat mai mult pana in 2007, cand vine Europa si ne pune corsetul in care vom si intepeni multa vreme. Se vorbeste de o greseala strategica si pe buna dreptate.

Ce n-au inteles politicienii nostri, cei mai multi dintre ei (pentru ca Traian Basescu, de exemplu, a inteles foarte bine), este faptul ca, in orice incercare politica, singurul argument solid, care conteaza, este opinia publica exprimata prin vot sau prin sondaj.

Daca vrei sa obtii ceva de la un popor, sa obtii credibilitatea sau sustinerea, sa obtii simpatia sau votul, trebuie sa il convingi in primul rand pe el, pe popor, ca ai dreptate. Ca ce vrei sa faci sau sa schimbi nu este spre raul lui si ca nu vrei sa faci o nedreptate. Abia dupa ce ti-ai explicat intentiile poti sa astepti intelegere.

Pentru ca altfel, partenerii de guvernare, la cel mai mic semn ca poporul ii paraseste, vor da inapoi. Pentru orice partid, important este unde se situeaza in sondaje, mai mult decat o intelegere scrisa din culisele Guvernului. Metoda cuceririi opiniei publice prin campanii profesioniste o poate folosi cu succes chiar si o minoritate.

Exista suficiente exemple de cum a reusit o minoritate religioasa sau etnica sa obtina ce vrea, convingand majoritatea cu exemple concrete. Ungurii ar fi putut chiar sa simuleze diverse situatii in secuime pentru a demonstra pe viu cum vor ei sa functioneze lucrurile. Ar fi un experiment interesant. Si poate ar avea succes.

Pana atunci insa, un experiment tot s-a produs, am aflat din nou cat de scurta este memoria colectiva si cat de navalnice sunt sentimentele unui popor: ele se revarsa calde spre simpaticii zilei acum si se retrag reci maine, pentru a-l imbratisa din nou pe cel abandonat mai demult.

Tocmai pentru ca aceasta cocota perfida care este opinia publica este atat de greu de tinut la pieptul tau, e bine sa-i spui sincer in fiecare zi cu cine ai fost, pe unde ai umblat si ce-ai mai semnat.