„Maritisul” fabricilor clujene

Toate marile fabrici clujene, care sustineau economia de tip socialist pe vremea regimului comunist, au fost preluate dupa Revolutie de FPS, APAPS, AVAS si ulterior au fost scoase la mezat. Pentru relansarea economica din acest sector erau esentiale modernizarea liniilor de productie, restructurarea, reducerea numarului de angajati precum si identificarea unor noi parteneri de afaceri.

BZA va propune o radiografie a celor mai importante unitati economice din Cluj, prezentand parcursul acestora prin tranzitia spre capitalism. Potrivit statisticilor, industria grea a avut cel mai dificil traseu spre economia de piata, in schimb, alte sectoare, din alimentatie, medicamente sau cosmetice au gasit nise spre Occident.

Sau poate ca a stat la baza si aportul unor manageri mai mult sau mai putin responsabili in ceea ce priveste viitorul marilor fabrici clujene. Cate unitati sunt inglodate in datorii, cate au reusit sa ajunga la linia de plutire si cate reusesc sa aduca profit? In materialul care urmeaza aflati cum “duduie” combinatele si fabricile din Cluj.

Gigantii industriei clujene reprezinta piatra de incercare a tranzitiei spre economia de piata locala. Acesta a fost principalul motiv al vanzarii multor fabrici emblematice pentru industria clujeana in conditii impuse de investitori, de cele mai multe ori paguboase pentru stat. Esalonarea datoriilor sau chiar radierea acestora si pretul foarte scazut au fost cheia procesului de privatizare.

Lasate mostenire de epoca industrializarii inceputa de Gheorghe Gheorghiu-Dej si continuata de Ceausescu, majoritatea combinatelor din Ardeal au trecut prin experienta falimentului dupa Revolutie. Piata de desfacere a industriei romanesti a intrat in colaps odata cu destramarea URSS si caderea comunismului in Europa de Est.

Terapia SA, eterna curtezana

Terapia SA Cluj-Napoca este cea mai mare companie independenta de generice din Romania. Fabrica de medicamente a fost infiintata in 1921. Terapia SA a devenit societate comerciala pe actiuni in septembrie 1991 si s-a privatizat in anul 1996 prin procesul de privatizare in masa.

Actiunile Terapia SA au fost cotate la categoria I a Bursei de Valori Bucuresti incepand din 1 aprilie 1997 pana in 31 martie 2004, cand societatea a fost delistata de la cota Bursei, devenind astfel societate de tip inchis.

In anul 2003, fondul americano-britanic Advent International cumpara pachetul majoritar la Terapia SA de la mai multi actionari: Romferchim Bucuresti, Romanian Investment Company Cyprus, Romanian Investment Fund Cyprus cu suma de 45 milioane USD. In martie 2006 compania a fost vanduta catre Ranbaxy India la un pret de sapte ori mai mare.

Din afacere, Advent International a castigat nu mai putin de 200 de milioane USD. Noii actionari indieni au debarcat de la bordul director al Terapiei mai multi manageri, in frunte cu Stephen Stead, chiar inainte de avizul favorabil al Consiliului Concurentei privind tranzactia pachetului de 96,7% actiuni.

Nivelul vanzarilor inregistrate de Terapia SA in 2005 a fost de aproximativ 80 milioane de USD.

Industria Sarmei Campia -Turzii, pe mainile rusnacilor

Este cea mai mare producatoare de metale feroase din Transilvania, avand in 2004 o cifra de afaceri de 4.163 miliarde de lei. Combinatul a fost privatizat de AVAS in anul 2003, fiind preluat de firma elvetiana Conares Trading, care in acelasi an a devenit operatorul grupului metalurgic rus Mechel pentru activitatile din afara Elvetiei.

Combinatul si-a schimbat denumirea devenind Mechel Campia Turzii. 73,4% din actiunile societatii au fost tranzactionate cu peste 27 de milioane de euro, AVAS primind pentru actiunile sale 2,55 de milioane euro. Comparativ cu anul 2003, cand pierderile se cifrau la 163 de miliarde de lei, in anul 2004 acestea au scazut la 67 de miliarde.

In cursul anului 2005 rusii au modernizat linia de productie, investind 10,5 milioane de euro in acest sens. Anul 2006 a adus mari tulburari in relatiile dintre patronii rusi si angajati. Anuntul inchiderii temporare, pana in martie, a doua sectii (Laminor si Otelarie) ale Combinatului Siderurgic Mechel Campia Turzii i-a scos pe muncitori in strada.

Peste 300 de angajati au blocat la inceputul lunii ianuarie DN E 60, care face legatura intre Oradea, Cluj-Napoca si Targu Mures, in tentativa de a-l convinge pe managerul general, Viktor Ziuzyn, sa renunte la aceasta decizie.

Prefectul judetului, Alin Tise, a incercat sa-i convinga pe protestatari sa deblocheze drumul, avand in vedere ca circulatia a fost deviata pe rute ocolitoare, dar actiunea a fost un esec. Tise a incercat sa medieze conflictul dintre sindicate si patronat, iar managerul Mechel a explicat ca este vorba despre o oprire temporara, pentru optimizarea productiei intre cele doua sectii.

„Au incheiat 2005 cu 12 milioane de dolari pierdere, in conditiile in care la finele lui 2004 aveau numai doua. Managerul spune ca daca nu optimizeaza productia, fabrica intra in faliment”, a precizat prefectul.

Potrivit lui Ziuzyn, oprirea sectiilor presupune distribuirea a 750 de persoane, plus altele 600, din sectii conexe, in alte sectoare de lucru, cu plata a 75 la suta din leafa. Cand au aflat ca „rusul” nu cedeaza, angajatii s-au enervat si l-au agresat pe Ziuyin. Directorul rus a fost la un pas de a fi linsat.

Fortele de ordine l-au scos din mainile muncitorilor, l-au luat pe sus si l-au scos din multime.

Somes SA, in ventuza lui Vuza

Combinatul de Celuloza si Hartie (CCH) Dej a fost inca din perioada comunismului cel mai mare producator de hartie de ambalaj si celuloza din fibra lunga din Balcani. Societatea cu capital integral de stat a fost scoasa la privatizare de FPS in anul 2000 si a fost preluata prin licitatie de Hovis GmbH Viena. Intrata in faliment societatea austriaca a fost absorbita de MFC Commodities GmbH.

In urma unor neintelegeri intre investitor si Statul Roman in privinta unei infuzii de capital pentru relansarea combinatului, austriecii au abandonat proiectul. In iulie 2004 grupul SCR, patronat de Stefan Vuza a preluat unitatea in urma semnarii unui act de novatie prin care se obliga sa plateasca datoriile acumulate de societate. Somes SA avea in anul 2004 o cifra de afaceri de 1.489 de miliarde de lei. Cu toate ca societatea, devenita intre timp SC Somes SA, a inregistrat o crestere a profitului cu aproximativ 10 miliarde de lei fata de anul 2003, investitiile pe linia de mediu se lasa asteptate. Pana in anul 2015, termenul limita dat de Agentia Nationala de Mediu pentru conformare la standardele UE, Stefan Vuza trebuie sa investeasca aproximativ 60 de milioane de euro.

La preluarea societatii, in cursul anului 2004, grupul SCR a platit catre AVAS 1,45 milioane de USD si a cumparat un filtru de aer. Conform Agentiei Regionale de Mediu Cluj, Vuza este obligat sa investeasca in 2006 12 de milioane USD. Nerespectarea acestor prevederi ar duce la inchiderea fabricii, insa dupa toate semnalmentele Vuza duce Agentia de Mediu cu presul.

Italienii “tricoteaza” la Cluj

Cea mai mare fabrica de tricotaje din judetul Cluj, Tricotaje Somesul SA, a fost infiintata in anul 1930. Societatea a fost privatizata in 1995, iar in acest moment 25% din actiuni apartin unui partener italian, Antonio Scanagatta. Firma are un capital integral privat, o retea proprie de distributie si produsele sunt desfacute atat pe piata interna, cat si pe cea externa.

Tricotaje Somesul a ajuns pe locul I in topul national al firmelor din industria usoara, devansand 2 firme care, cu toate ca aveau o cifra de afaceri mai mare nu se ridicau la acelasi nivel in cazul profitului. In anul 2004 societatea a inregistrat un profit de 4.657 milioane lei.

CUG, un colos daramat

Combinatul de Utilaj Greu (CUG) Cluj oferea 8000 de locuri de munca si inregistra profit de 13 milioane de USD anual, in perioada comunismului.

Mastodontul clujean nu a reusit sa se adapteze la noul tip de economie, iar CUG Cluj a intrat in lichidare voluntara in primavara anului 2004, urmand ca apoi Autoritatea pentru Privatizare sa inceapa procedurile de lichidare voluntara in cazul in care nici un investitor nu ar fi fost interesat de cumpararea actiunilor.

Situatia economico-financiara precara a societatii, incapacitatea de plata si functionalitatea sub pragul minim de rentabilitate au fost motivele care au dus la decizia unei lichidari voluntare a mastodontului de utilaje grele. Societatea a inregistrat debite in valoare de aproximativ 800 miliarde de lei vechi, suma care a depasit de 3,3 ori cifra de afaceri si de 2,45 ori capitalul social.

Cu toate ca CUG a fost scos spre privatizare in repetate randuri, iar perioada de depunere a ofertelor a fost prelungita, nici un investitor nu s-a aratat interesat sa preia pachetul de actiuni detinut de statul roman. Dupa incercarile repetate de privatizare, CUG a ramas doar un morman de fier vechi dupa ce societatea a fost lichidata voluntar.

Parti din societate au fost vandute concernului ucrainean Industrailnii Soiuz Donbassa (ISD), companie care a intentionat sa puna mana pe ce a mai ramas din CUG, insa germanii de la Max Aicher au reusit in primavara acestui an sa cumpere ce a mai ramas din CUG, dupa o serie de procese cu World Metal International (WMI) Turcia, celalalt competitor pentru combinatul clujean.

Max Aicher, care conduce un concern cu o cifra de afaceri de peste 1,5 miliarde de euro pe an, a platit statului roman 16 milioane de Euro plus TVA. Germanii si-au aratat intentia de a amenaja pe ruinele CUG un parc industrial.

Farmec SA si vraja banilor

Cea mai reprezentativa fabrica de cosmetice la nivel national, Farmec SA, prin care Clujul a devenit emblematic in sfera industriei produselor de infrumusetare, a fost privatizata integral in anul 1995, prin metoda MEBO. Privatizarea in cazul Farmec SA a fost un succes, drept consecinta in anul 2004, societatea inregistra un profit de peste 40 de miliarde de lei.

“Vraja” banilor a condus Farmec SA intr-un conflict ce-si cauta finalitatatea in salile de judecata inca din anul 2000.

Litigiul a pornit dinspre actionarul Farmec SA, persoana fizica Nicolae Olareanu, care a acuzat conducerea, in frunte cu directorul general Liviu Turdean, ca a prejudiciat bugetul de stat cu suma de 250.000 de dolari prin obtinerea frauduloasa a scutirii de la plata taxelor vamale pentru mai multe utilaje primite sub forma de donatie de la Organizatia Natiunilor Unite pentru Dezvoltare

Industriala (ONUID). Pe parcurs, dosarul s-a conexat cu mai multe plangeri penale la adresa directorilor Farmec SA. La mijloc au fost interese banesti care care au generat litigii cu conotatii penale.

Marin Kevorkian, ex-membru al CA, director cu asigurarea calitatii si investitii din 2003 pana la pensionarea din martie 2005, arata ca “Metoda MEBO de privatizare se adresa in primul rand sustinerii intereselor salariatilor proprii si mi se pare legal si moral ca numarul maxim al actiunilor detinute de un actionar (egal din interior si exterior) sa fie limitat in contextul in care societatea era inchisa pe deoparte, iar pe de alta parte sa se evite acapararea “majoritatii actiunilor de catre o singura persoana”. Dincolo de certurile interne provocate de unii actionari, Farmec SA are un brand cunoscut atat pe piata interna, cat si cea externa, fiind detinatorul licentei produselor Gerovital.

Sinterom, “bujia” grupului SCR

Afacerile tanarului “Rockefeller” de Cluj, Stefan Vuza, s-au extins in Ardeal incepand cu anul 1999. Intrat pe felia marilor privatizari clujene, Vuza a castigat, in aprilie 2000, licitatia organizata de fostul FPS pentru vanzarea fabricii Sinterom prin intermediul unei alte achizitii a grupului SCR, Contactoare Buzau.

Contactoare SA Buzau detine fabrica de bujii Sinterom cu un procent de 62,7% din actiuni. Desi actionarul principal este la randul lui unul dintre marii datornici la bugetul de stat, reesalonarile l-au transformat intr-un gaj credibil pentru o noua achizitie.

Preluata de Contactoare Buzau contra sumei de 7,7 miliarde de lei, fabrica de bujii SINTEROM a trecut la binecunoscutul program de restructurari. La ora actuala, in fabrica muncesc aproximativ 500 de muncitori. Societatea inregistra la data preluarii datorii de 14.394.013.000 lei la bugetul de stat, 1.742.845.000 lei la bugetul local si 17.481.308.000 lei. In total, 33.618.166.000 lei.

La aceste datorii se adaugau penalitatile si majorarile de intarziere care faceau ca datoria sa fie de circa 51 miliarde lei. Nici o problema pentru Vuza! Proaspata achizitie oneroasa a beneficiat de inlesniri la plata datoriilor restante pe baza contractului de privatizare, adica a promisiunilor patronatului de a investi in retehnologizare si mediu.

In anul 2004, fabrica de bujii Sinterom a inregistrat un profit de 20 de miliarde de lei si avea datorii totale de peste 70 de miliarde de lei. In primavara anului 2006, societatea controlata de Vuza a incasat penalitati de 1 miliard de lei in urma unui control al Garzii Financiare Cluj.

Napolact, preluat de specialistii olandezi

Societatea Comerciala Napolact SA a fost infiintata in 1990 prin transformarea integrala a Intreprinderii de Industrializare a Laptelui Cluj. Privatizarea a fost facuta dupa metoda MEBO, iar Asociatia Salariatilor a detinut controlul societatii pana in anul 2000, cand o parte din actiuni au fost cumparate de grupul olandez Friesland.

In anul 2002, olandezii au achizitionat pachetul majoritar de actiuni la Napolact SA contra sumei de 11 milioane USD. Grupul olandez de lactate Friesland, unul dintre cele mai mari din acest domeniu de pe piata europeana, detine 89% din capitalul social al Napolact.

Cea mai mare fabrica de lapte din judetul Cluj detine cinci magazine proprii in Cluj-Napoca, cate unul in Dej si Huedin, depozite en-gros in Cluj-Napoca si Bucuresti. De asemenea, firma a exportat continuu, fara intrerupere, principalele destinatii fiind S.U.A., Australia, Liban.

In anul 2004, Napolact SA inregistra un profit de 155 de miliarde de lei.

Casirom SA Turda, folosita de italienii de la Unimetal

Casirom SA este inca din anii 80 unicul producator de carbura de siliciu si materiale de siliciu refractar din Romania, si unul dintre cei mai mari producatori pe acest segment din Europa. Societatea a fost privatizata in 1999 fiind preluata de compania Unimetal Spa si inca patru firme autohtone: Metal Euroest, Elsid Titu, Taipan si Neptun.

In urma unor scandaluri ivite intre actionarii italieni, care detin un pachet de 28% din actiuni, si patronii romani societatea a fost preluata in totalitate de investitori straini. Astfel, in locul celor patru firme autohtone au intrat in actionariat luxemburghezii de la Alseide SA, sub numele carora se pare ca sunt tot actionari italieni.

Piata de desfacere a produselor Casirom SA a fost aproape complet externalizata. Societatea se afla pe lista unitatilor monitorizate de Agentia Regionala de Mediu si necesita investitii de 1,6 milioane euro pana in 2013.

Cu toate ca cifra de afaceri a Casirom SA s-a dublat in anul 2004 fata de anul 2003, cand rula 179 de miliarde de lei, societatea continua sa inregistreze pierderi majore cifrate la 5 miliarde de lei.

Somvetra Gherla, cu “geamurile sparte”

Somvetra este cea mai mare fabrica din orasul Gherla, iar industria sticlariei era activitatea din care peste 500 de localnici si-au castigat existenta ani la rand. Societatea si-a incetat activitatea in data de 11 noiembrie 2005, din cauza intreruperii furnizarii de gaz metan.

Din cauza datoriilor inregistrate de societate, care valoreaza in jur de 20 de miliarde de lei, coroborate cu intreruperea gazului metan s-a luat decizia concedierii angajatilor. Peste 500 de muncitori si-au pierdut locul de munca, iar inchiderea fabricii a dus la miscari sindicale fara precedent in Gherla.

Somvetra a fost privatizata la sfarsitul anului 2004, cand Feromat Bucuresti a devenit actionarul majoritar al producatorului de sticla, platind 1,25 miliarde lei vechi pentru 51,98% din actiuni. Alti doi actionari semnificativi au fost Euromex – cu 12,18% si Adriagel SRL Italia – cu 13,13%.

AVAS a reziliat contractul de privatizare cu actionarii care nu au reusit sa mentina fabrica pe linia de plutire. Administratia Finantelor Gherla nu a gasit inca doritori pentru activele Somvetra, scoase la licitatie pentru stingerea datoriilor.

Clujana, cenusareasa industriei clujene

Fabrica de incaltaminte Clujana a fost o emblema a orasului de la polalele Feleacului timp de peste un veac. Infiintata in 1911 de Johann Renner fabrica Renner:Co a luat in 1972 denumirea de Clujana si a reusit sa creeze o marca de prestigiu nu doar in tara, ci si peste hotare. Din pacate, Clujana a intrat in declin dupa 1990, iar falimentul a batut la portile fabricii opt ani mai tarziu.

Datoriile astronomice catre stat acumulate de Clujana au dus la lichidarea societatii. In 1998, societatea a fost inchisa si peste 5000 de angajati au fost concediati. In procesul de executare silita, AVAB-ul a urmarit vanzarea activelor neproductive ale societatii si valorificarea in bloc a nucleului productiv in vederea mentinerii specificului de activitate si a marcii Clujeana. Pana in anul 2003 au fost vandute 19 active contra sumei de 1,7 milioane USD.