Un general acuza

Despre scandalul izbucnit recent, dupa cererea premierului Calin Popescu Tariceanu si a ministrului Apararii, Teodor Atanasiu, de retragere a trupelor romanesti din Irak, au curs rauri de cerneala.

Este sau nu oportuna retragerea din Irak? Ce castiga, ce pierde Romania de pe urma mentinerii sau retragerii trupelor? Iata cateva probleme pe marginea carora ZIUA de Cluj a discutat cu una dintre cele mai avizate persoane din Romania. Generalul de armata in rezerva Mihail Popescu este, in prezent, senator PSD de Valcea.

In perioada octombrie 2000 – octombrie 2004 a fost seful Statului Major General al Armatei, adica cel care a negociat, din punct de vedere militar, intrarea Romaniei in NATO, cel care era la comanda cand trupele romane au intrat in Irak.

ZIUA de Cluj: Ce-ati gasit cand ati preluat comanda Statului Major General? Mihail Popescu: Pot sa spun ca, in perioada aceea, am gasit un mare semn de intrebare si o mare neincredere in Romania si in armata romana din partea celor in randul carora vroiam sa intram, a Aliatilor, pentru ca se mima la un moment dat reforma in armata.

Oamenii stiau, stiau mai bine decat noi, ce se intampla in Romania. La prima intalnire pe care am avut-o cu generalul Ralston, comandantul suprem al NATO, m-a intrebat daca mai vrem sa intram in NATO sau nu, pentru ca nu suntem credibili. Era o problema de capabilitate, de a reusi la un moment dat sa faci tot ceea ce fac si ei.

Intr-o vizita pe care am facut-o in America, generalul Tommy Franks, comandantul suprem al zonei de operatii din Irak si Afganistan, ma intreaba daca am la dispozitie un batalion care sa mearga, de exemplu, in Afganistan? Normal, trebuia sa raspund ca aveam oamenii pregatiti, dar nu eu sunt cel care decid. Am venit in tara si am vorbit cu domnul Iliescu.

Am spus da, domnule, pentru a recastiga credibilitatea armatei romane trebuie sa facem treaba aceasta. La care, presedintele ma intreaba daca asta-i pretul, sa trimitem trupe afara. I-am raspuns ca da, trebuie sa demonstrezi undeva ca esti capabil sau nu. Si-asa am plecat in Afganistan.

ZIUA de Cluj: Cum se mima reforma? Mihail Popescu: Se vorbea despre reforma, dar nu se facea. De exemplu, noi ne prezentam in Europa cu patru armate, fiecare armata avea cate doua corpuri de armata, deci opt corpuri de armata, in conditiile in care tot NATO avea noua corpuri de armata. Ei nu intelegeau nimic. Cum sa ai o armata asa de mare si sa mai fie si bine pregatita si inzestrata.

Asta insemna cheltuieli uriase. Sigur, mi-a spus odata generalul Franks, ne bucuram sa veniti cu 300.000 de oameni, dar sunt ei capabili sa faca ce fac ai nostri? Ca urmare, armata trebuia redusa, adusa la parametri de compe-titivitate, la inzestrare, echipare, instruire si, bineinteles, la un anumit standard de plata.

“Cum am intrat, asa si trebuie sa iesim”

ZIUA de Cluj: Este participarea la actiuni militare in strainatate o necesitate? Mihail Popescu: Da, dar cel mai important este faptul ca noi ne-am angajat fata de americani, fata de englezi, ca vom indeplini niste misiuni. Nu cred ca exista, la ora actuala, cineva care nu se gandeste sa ne retragem trupele de peste hotare.

Toata lumea vrea asta, dar unii vor sa fie facuta parsiv, pe la spate, adica de azi pe maine. Asa ceva nu se poate face intr-o coalitie. Cand s-au trimis trupele acolo, sa stiti ca s-au facut planuri de aducere inapoi. Nu se poate sa trimiti pe cineva, undeva, fara sa te gandesti ca trebuie sa-l aduci inapoi. Acest plan se pune in aplicare atunci cand politicul spune da.

Ca sa spuna politicul da, trebuie intrat in negocieri cu partenerii cu care esti acolo. Spui, domnule, noi vrem sa ne retragem, dar intr-o anume perioada de sase luni, opt luni, un an, in asa fel incat aliatii sa-si ia niste masuri. Fac rost de alte trupe, isi duc ei mai multe… Noi, cand am intrat in Irak, am fost foarte legati de actiunile unitatilor italiene.

De fapt, toata logistica noastra in zona este asigurata de italieni. Romano Prodi, in campania electorala, a mers pe aceasta idee: castig alegerile, ma retrag din Irak. A castigat alegerile si era normal ca, mai devreme sau mai tarziu, isi va tine promisiunea fata de electoratul lui. Dar asta s-a discutat cu aliatii, ei sunt inca acolo, este un plan de retragere si sigur ca nimeni nu se opune.

Nu cred ca s-ar opune nici la noi. Sigur, cum am intrat, asa si trebuie sa iesim. Dorim sa facem un calendar al retragerii trupelor de acolo. Calendarul se discuta cu partenerii din zona, se propun niste date, se bate in cuie si spui: “din data de… incepem retragerea”. Dar nu asa, dupa o noapte de nesomn, apari in presa si spui “ne retragem ca asa vrea poporul”.

Poate ca asa vrea poporul, dar in politica externa nu faci intotdeauna ce vrei, faci ce trebuie. Asa ca au incercat sa dreaga busuiocul, ajungand ca ieri (marti – n.red.), in comisiile de aparare, sa spuna ca nu avem bani. In angajamentul nostru catre NATO s-a stabilit ca sunt 2,38% din PIB pentru aparare. Ei, perioada cand s-a dat 2,38% a trecut. Acum au 1,7%.

Nu poti sa stai de vorba cu oamenii aceia de acolo, de la NATO, daca nu ai baza platirii armatei tale. Asta inseamna instruire, echipare, dotare…

ZIUA de Cluj: Cat ne costa trupele? Mihail Popescu: Nu pot sa spun. Eu le stiu foarte bine, dar nu pot sa le dau publicitatii. Dar costa foarte mult. Armata, acum, a devenit un instrument al politicii externe. Toata lumea te baga in seama cand stie ca in spatele vorbelor pe care le spune ministrul de Externe, presedintele sau primul ministru exista ceva, ca poti sa faci ceva.

Daca nu poti sa faci, poti sa vorbesti, dar nu te asculta nimeni. Si, sigur, ca sa faci ceva ai nevoie de bani.

ZIUA de Cluj: Deci, retragerea trupelor din Irak nu ar fi o tragedie… Mihail Popescu: In nici un caz. Dar nu asta este problema, retragerea de acolo, ci gestul prin care anunti intempestiv aliatul cu care lucrezi acolo – intr-o zona, nu conteaza, flancul drept sau flancul stang al lui – ca pleci.

Incepe sa semene cam cu ce-am facut de-a lungul istoriei: am inceput razboiul cu unii, l-am terminat cu altii… Dar, se spunea atunci… interesul national.

Ei, acum interesul national al cui sa fie? Mie mi-au mai spus altii, si nemtii mi-au spus cand negociam cu ei, vedeti ca, in istoria voastra, sunt niste semne de intrebare in legatura cu modul de purtare a razboaielor, aveti antecedente urate.

Razboiul tuturor

ZIUA de Cluj: De ce sa tot trimitem trupe in stanga si in dreapta? Mihail Popescu: Cand nu eram in NATO, aveam interesul sa le trimitem, trebuia sa le trimitem pentru a fi credibili ca sa intram in NATO, sa demonstram ca avem trupe care pot sa actioneze oriunde.

Acum suntem in NATO, suntem stat suveran si putem sa le trimitem sau nu, numai sa le spunem oamenilor de la inceput, adica sa-si faca acel calendar despre care am discutat. Sigur, astazi, interesul este altul si se poate negocia modul de a prezerva acest interes. Cum? Pe diferite segmente. Unii dau bani. De exemplu, Luxemburgul nu are armata, este in NATO, dar ei platesc. Ei au platit o parte din cheltuielile Romaniei in Bosnia-Hertegovina.

ZIUA de Cluj: Este razboiul din Irak razboiul nostru? Mihail Popescu: Aceasta este cea mai gresita idee, ca nu este razboiul nostru. Este razboiul nostru, este razboiul impotriva terorismului. Si acolo nu sunt teroristi ca acel handicapat in slapi cu doua butelii de aragaz. E vorba de terorismul international, razboiul este al tuturor, nu numai al anumitor state.

Si apoi, in Irak, noi nu suntem in razboi, trupele noastre nu sunt combatante, trupele noastre ajuta la stabilitatea regiunii. Sigur ca exista un risc. Saptamana trecuta au murit in accidente de circulatie peste 20 de oameni. Ce facem, oprim circulatia? ZIUA de Cluj: Dar noi nu am avut o problema cu terorismul. De acum, insa, s-ar putea sa avem, tocmai pentru ca am trimis trupe in Irak.

Mihail Popescu: Putem spune ca, la ora actuala, exista o tara pusa la adapost de atacuri teroriste? Nu exista! Iar acum nu se mai duc razboaiele cum se duceau pe timpul lui Stefan cel Mare. Sa-ti dai foc la casa si sa te duci in munti. Acum, razboaiele se duc si interesele tarii se apara la mii de kilometri distanta. Nu din cauza ca avem noi trupe acolo ne expunem terorismului.

Puteam sa nu le avem nicaieri si tot eram o tara expusa, pentru ca actiunile teroristilor sunt irationale, imprevizibile. Ma intreba cineva cate razboaie am castigat noi de cand suntem in NATO. I-am raspuns ca intrand in NATO am castigat pacea pentru Romania, ceea ce nu s-a intamplat pana acum. Noi am castigat foarte multe razboaie, dar intotdeauna am pierdut pacea.

“Asa suntem noi, un popor care ia in bascalie tot”

ZIUA de Cluj: Ce-i cu scrisoarea trimisa atasatilor militari? Mihail Popescu: Aceea este alta gafa monumentala a acestui ministru iresponsabil (ministrul Apararii, Teodor Atanasiu – n.red.). Atasatii militari sunt subordonati si sefului Statului Major General, si ministrului Apararii.

Aceasta scrisoare trebuia trimisa, in primul rand, cu acordul presedintelui tarii, pentru ca el este, pana la urma, comandantul armatei, dupa Constitutie. La scrisoare trebuie sa contribuie inclusiv Statul Major General. Atasatii militari trebuie sa fie informati de ce se intampla in tara.

Dar cu ce? Nu cu discutiile care se poarta la un moment dat, ca vrea Atanasiu si-i propune lui Tariceanu sa scoata trupele pana poimaine seara de acolo. Ci sa le spuna ca vrem sa ne retragem, avem un calendar de desfasurare si urmeaza sa-l punem in practica. Dar cand? Cand acesta era deja aprobat. S-a spus ca s-au incalcat niste coduri, ca s-au spus niste secrete.

Nu e vorba de secrete, ca astea nu erau secrete. Secretul la telegramele respective este cifrul de stat. Ori, nu cred ca se poate descifra cifrul de stat pe baza acestor telegrame.

ZIUA de Cluj: Povestea aceasta este o diversiune, un joc politic? Mihail Popescu: S-ar putea sa fie si asa, dar cu probleme serioase nu se incearca opinia publica. Retragerea sau nu a trupelor se discuta acum si pe plan intern, si pe plan international. Pe plan intern intra in politicianismul nostru de Dambovita, care reuseste sa compromita orice se discuta.

Romanii au cam compromis orice: si comunismul, si revolutia, si libertatea, si democratia. Asa suntem noi, un popor care ia in bascalie tot. Problema cea mare este decredibilizarea politicii externe a Romaniei, de aceea eu cred ca Ungureanu nu mai are ce cauta acolo, iar ministrul Apararii Nationale…

Nu e nici o problema, cred ca orice caporal din armata aceasta poate conduce ministerul mai bine ca el. Poate fi interpretat gestul si ca o diversiune, adica sa abata atentia lumii de la problemele grave care exista in Romania. Si sunt foarte multe. Ma refer la invatamant, la sanatate, la pensii.

Atanasiu a fost intrebat in comisiile de aparare: domnule, ti-ai facut socotelile si ai vazut ca nu-ti ies banii, dar, daca nu erai sustinut de PNL, mai faceai propunerea de retragere din Irak CSAT-ului? Si a spus ca nu. Pai, facem o propunere ca e necesara, sau ca e un partid care vrea sa epateze opinia publica, sa spuna ca hai sa-i dam lui Basescu o lovitura pe sub masa. Nu lui Basescu ii dai o lovitura, dai un sut Romaniei.