Sunt Ioan de Harghita, de maine vreau sa fiu Ianos international

Am venit de cateva minute din tinutul tristetii care m-a luat mai mult pe nepregatite decat pe asteptatele cai ale lumii in care traim cu un sens, cu o multime de dorinte dar din pacate cu multe si mult prea multe deceptii. Am deschis ca orice om televizorul sa mai aflu o stire din tara asta la care eu tin enorm, dar care se pare ca ea nu vrea sa tina la mine sau mai precis la cei ca mine.

Intotdeauna mi-a fost teama de stirile surprinzatoare dar acum am fost chiar socat. Dupa ce am trecut peste trauma provocata de operatia „Basescu”, nu usoara (trauma, nu operatia) ma ingrozesc toate comunicatele exasperante despre „superoperatia” de genunchi a premierului Tariceanu.

Tara se zbate in greutati foarte mari, bolnavii saraci mor in spitale ca nu pot fi „atenti” medicii se pling in spitale ca a fost cel mai sarac an in medicamente dupa 1989, iar premierul umple spatiile de televiziune cu evolutia exelenta a genunchiului sau.

Nici daca s-ar fi accidentat la vreo operatie de limitare a efectelor inundatiilor nu trebuia facut atita caz, daramite cind te distrezi cu motocicleta in stil american.

Acum mi-am dat seama ca suntem un popor slabit peste masura, scarbit, terfelit si manjit de rahatul unor politicieni care se bat in „operatii de renume” austriaco-frantuzesti, operatii de lux pentru reclama, ca dovada ca cei doi mari conducatori ai nostri sunt tocmai buni de pus in rama.

Am avut nesansa sa-l duc pe tatal meu prin spitale, pe la medici , sa alerg si sa caut medicamente si apoi sa-l ingrop inainte de vreme pentru ca asa a vrut Dumnezeu.

Degeaba caut eu vina in Basesti si Tariceni ca nu mi-l mai da nimeni inapoi, dar sa fii atat de nesimtit sa faci politica de stat din aventurile pe motocicleta si apoi sa le carpesti in strainatate mi se pare nu prostie, ci mitocanie.

Eu zic, mai badie premier ca, daca tot ai bani sa te operezi „privat” , de ce nu ai fost domn si sa-ti ei un concediu de odihna si sa mergi sa te operezi, discret, in tacere, fara tam tam, nu sa dai un pumn de bani si probabil sa incasezi cine stie cat pentru reclama pe care ai facut-o clinicii care te-a operat. Pai se poate?

Nu mai e de mirare ca dl. Basescu ii cere unei jurnaliste sa se intinda pe masa sa-i arate tehnici de resuscitare, nu mai e de mirare ca premierul se opereaza cu surle si trambite la genunchi in Franta, asa ca sa nu va fie de mirare daca un alt demnitar va merge in curand la Berlin sa vada de ce i s-a infectat o unghie.

Buna dimineata, medicina romaneasca, singura ta sansa de supravietuire este sa se desfiinteze acest minister, si propun sa se formeze numai doua departamente, unul al medicilor pentru ca avem medici buni si unul al vracilor care pe langa faptul ca – psihic – pot vindeca niste bolnavi inchipuiti, pot si contribui la intocmirea viitoarelor liste de alegeri.

Nu vreau sa dau idei, dar am o presimtire ca se va intampla ceva si va dau un sfat: poporul acesta s-a saturat de ciocoi, daca aveti nume care macar se aseamana cu cele amintite, incercati sa le schimbati ca, in curand, unii vor umbla in carje loviti de norod in sale, altii in genunchi.

Tristetea mea este ca dupa acest articol, eu o sa fiu lovit in toate, pentru ca ati vazut ca nu e bine sa te pui cu astia. Noroc ca nu am dosar la securitate, dar parca stii in cate minute se poate inventa unul, si atunci adio operatie de varice la Budapesta.