A refuzat pactul cu Diavolul

Persecutat de „Secu”

La 52 de ani, ploiesteanul Gheorghe Marcu se considera un om implinit. Are o slujba bine platita in Italia si o familie fericita. Pana sa ajunga aici, a avut insa de infruntat represiunea regimului comunist, mai precis a fostei Securitati. Povestea acestui om simplu, care pare un scenariu de film dramatic, incepe in anul 1973. Atunci, sora sa, Lilica, a fugit in Italia pentru o viata mai buna.

Cand comunistii au aflat de „dezertarea” surorii, Gigi, cum ii spun prietenii, a fost dat afara din armata printr-un decret semnat chiar de seful Marelui Stat Major de la acea vreme. Intreaga familie a avut de suferit, tatal sau fiind retrogradat din functia de conducere detinuta la fabrica unde lucra, iar mama „vizitata” saptamanal de securisti.

Acestia le cereau membrilor familiei sa le reproduca discutiile telefonice cu tradatoarea de tara, asa cum era considerata Lilica, fara succes, insa.

Amenintat cu moartea

Gheorghe a intrat in vizorul Securitatii la inceputul anilor 80, cand era filat in permanenta de un echipaj al „baietilor cu ochi albastri”, asa cum le spunea atunci. „Stiam ca eram urmarit, iar telefonul ascultat. Dupa singura vizita efectuata in Italia, la sora mea, lucrurile s-au inrautatit.

Totul a culminat cu retinerea mea, in vara anului 1988, pentru o noapte, in beciurile Securitatii. Pentru ca am refuzat sa dau curs invitatiei trimise prin posta, am fost luat cu forta din casa si dus la interogatoriu.

Am avut inspiratia sa-i spun sorei mele, cu o seara inainte ca, daca mi se intampla ceva rau, sa reactioneze in presa din Italia, prin intermediul unor rude care erau jurnalisti acolo. Mai tarziu aveam sa-mi dau seama ca acel telefon mi-a salvat viata”, spune Gheorghe Marcu. Acesta povesteste cum a fost tratat de colonelul de Securitate Ion Socol.

„Intai mi-a adus dosarul de urmarire, spunandu-mi ca stiu totul despre mine. Apoi mi-a dat o coala de hartie, un stilou chinezesc si m-a pus sa scriu dupa dictare. Cand a ajuns la fraza ca sunt de acord sa devin informator al Securitatii, am rupt foaia si stiloul. Gestul meu l-a enervat atat de tare pe colonelul Socol incat acesta a scos pistolul din toc si mi l-a pus la tampla.

A urlat la mine ca ma impusca si ca ma ingroapa intr-un poligon de tragere dintr-o padure de la marginea Ploiestiului”, povesteste, vizibil emotionat, cel care avea atunci 34 de ani.

Indragostit in Romania

Atunci, Gheorghe Marcu a crezut ca va fi impuscat si, in cele cateva clipe de tensiune maxima, si-a retrait filmul vietii. Apoi, un alt securist a intrat in camera de interogatoriu si, dupa cateva schimburi de replici soptite, colonelul a renuntat la amenintare. „Cred ca atunci a aflat ce discutasem la telefon cu sora mea. Apoi au schimbat tactica.

Au fost la mine la munca si au cerut conducerii atelierului auto unde lucram sa fiu dat afara. N-au mai apucat pentru ca a venit revolutia si am scapat. L-am mai vazut pe colonelul Socol prin 1991, cand a luat-o la fuga de frica sa nu-i fac vreun rau”, povesteste, amuzat, cel care de zece ani traieste in Italia.

A plecat la sora sa in Italia in 1996, iar acum este seful unei baze auto apartinand companiei Iveco. Are o situatie materiala buna, care i-a permis sa-l ajute pe fiul sau sa-si deschida un restaurant in Firenze. Cu toate acestea, Gheorghe Marcu vrea sa revina in Romania. Isi iubeste tara, chiar daca acest lucru l-ar fi putut costa viata.

Vrea sa-si vada dosarul

Gheorghe Marcu s-a intors in tara pentru a-si petrece sarbatorile alaturi de cei dragi, dar vizita sa mai are un scop. Acela de a cere la Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii sa-si vada dosarul de urmarire cu care l-a amenintat colonelul Socol. „A trecut suficient de mult timp pentru a privi cu detasare intamplarile prin care am trecut.

Vreau sa vad ce contine acel dosar, chiar daca risc sa am surprize neplacute. Sunt aproape sigur ca mai multi prieteni, poate chiar si rude, nu au rezistat presiunii securitatii si m-au turnat. Nu le port pica, dar vreau sa aflu adevarul”, spune Marcu.