Body&Soul si-a inceput turneul la Campia-Turzii, cu un concert care era sa nu se mai tina

Imposibil sa nu va amintiti de ei, ca toate radio-urile difuzau piesa acum o bucata buna de vreme si toate fetele isi zgaltaiau gablonturile prin discoteci pe aceste acorduri, in perioada de glorie a playback-ului romanesc. Dupa care gata. Nu am mai auzit nimic. Cel putin nu am mai facut diferenta.

Au ramas undeva pe discurile de vinil ale genului dance, alaturi de alti „clasici”, cum ar fi 3 Sud Est si Andre.

Dar m-am inselat amarnic. Body&Soul tocmai se afla intr-un turneu pentru promovarea celui de-al saptelea album, „Week-end”. Laurentiu, Florin si George au decis sa inceapa cu Campia-Turzii, sambata, 14 iulie, unde au fost pusi in fata unei realitati crude: o sala pe trei sferturi goala.

Printre repetitiile dinaintea spectacolului, au acceptat sa imi spuna doua-trei vorbe despre ei si albumul lor:

R: Este tot un album cu fetite si fustite?

L: Nu, de data asta este un album plin de afectiune. La noi sunt doua extreme: scoatem cate un album cu „te iubesc, te plesnesc…”, si apoi vin albumele de obsedati sexual. Noi am inceput cu ce-a de-a doua categorie, iar acum nu mai suntem „afemeiati”. Avem prietene care ne asteapta acasa, iar acum suntem mult mai preocupati de cum se face un show live.

R: Auzisem la un moment dat ca e mai dificil sa faci playback decat sa canti live, din cauza inadecvarilor de sunet.

L: E mai dificil sa faci playback daca esti obisnuit exclusiv cu cantatul live. Sau daca ai parte de un sunetist betiv. Am avut si noi ghinionul sa primim o data un sunetist betiv si, colac peste pupaza, una dintre dansatoare s-a impiedicat in timpul spectacolului si a mai scos cateva fire. A fost penibil.

R: Stiu ca ati fost gazduiti acasa la Avram Gal, consilierul PNTCD Campia-Turzii. De cand va cunoasteti?

L: Aveam un spectacol in 2001 in Turda, la care a venit si Avram. Organizatoarea spectacolului era Anca de la Pro TV. Ni s-a spus ca trebuie sa mergem cu el la masa. La masa, noi am pomenit de sarmale. Am vrut sa mancam sarmale. Nu mi-a venit sa cred! Avram a sunat-o pe „Mica”, adica pe mama lui si i-a spus sa faca sarmale. Biata „mica” a stat si a gatit toata noaptea.

Au fost cele mai bune sarmale din cate am mancat vreodata. De fiecare data cand venim, mama lui Avram ne gateste sarmale.

R: Care este imaginea pe care voi o aveti in acest album?

L: Noi avem deja o imagine si nu ne-am schimbat-o prin albumul nou. Singurul lucru care trebuie spus este ca se vrea a fi un album pe care sa-l asculti in week-end, cu atmosfera specifica. Si turneul nostru va include concerte sustinute doar in week-end. Oricum, pentru imagine conteaza foarte mult oamenii din spate. Pentru ca intr-o melodie nu e doar personalitatea ta.

R: Vad ca ati venit cu o intreaga echipa.

L: Da, am venit 16 oameni. Spre deosebire de anul 2001, acum avem staff-ul nostru, cu dansatoare, specialistul pe marketing si altii.

R: In incheiere, ce v-a ramas din Campia-Turzii?

Toti,( intr-un glas): Sarmalele!!!

Entuziasmul lor de oameni indragostiti parca a mai palit cand ora de incepere a spectacolului se apropia si tinerii nu veneau. Dupa cateva discutii aprinse, au decis sa nu dezamageasca publicul care deja cumparase bilete si sa sustina concertul. Asa ca au cantat, pentru pustii luati probabil „cu arcanul de prin baruri”.

Poate ca vor fi mai multi spectatori cand se va lansa albumul „Zile lucratoare”, pentru ca, dupa cum s-a vazut din expresia celor prezenti, noi avem week-enduri pline si obositoare…