Jocurile de putere din triughiul Petrom – OMV – Rompetrol

Pana acum un an si jumatate, piata petroliera din Romania nu scotea din amorteala pe nimeni: analistii straini scotoceau plicitisiti harta Europei si nu erau catusi de putin interesati de o piata care functiona ilogic, cu o companie de stat pe post de jucator si arbitru in acelasi timp.

Fara tranzactii spectaculoase, fara sanse de liberalizare, cu multinationale care merg in pierdere in fiecare an, periodic presa nu avea decat un singur subiect de interes – evolutia pretului la benzina. Atat.

In toamna lui 2002, insa petitorul austriac OMV a scuturat piata amortita printr-o tranzactie care indica o schimbare de strategie operationala: trecerea de la faza intrarii pe piata si a construirii de benzinarii la faza de achizitie a marilor jucatori de pe piata locala.

Dupa ce a stat la panda ani de zile si si-au calculat fiecare miscare cu precizia unui sahist, care vede in avans mutarile adversarului sau, OMV a trecut la treaba. A cumparat mai intai un pachet de 25% din actiunile grupului Rompetrol, condus de Dinu Patriciu, pentru a avea acces la rafinaria Petromidia.

Pasul doi, mult mai indelung pregatit, a fost achizitia Petrom de catre austrieci, care ii interesa inca de prin 2000, datorita rezervelor de gaze si titei, cele mai mari din Europa Centrala si de Est. Pas necesar dealtfel si pentru a contracara extinderea adversarilor sai regionali – MOL (Ungaria), LUKOil (Rusia) sau PKN (Polonia).

Cu o strategie clara si cu o echipa puternica, OMV a incheiat contractul de preluare a 51% din Petrom pentru 1,4 – 1,5 mld. euro, insa suma finala se apropie de circa 2 mld .euro.

Dar OMV n-a renuntat inca la partea sa din Rompetrol, asteptand reactia Consiliului Concurentei, iar parteneriatul strategic „tesut” acum doi ani dintre Ruttenstorfer (presedintele OMV) si Dinu Patriciu (presedintele Rompetrol) pare ca n-a slabit deloc, ba dimpotriva.

Surprinde faptul ca OMV, care preia Petrom, si Rompetrol nu se vad concurenti directi, cu toate ca ambii par interesati de aproape aceleasi piete externe, cele din sudul Peninsulei Balcanice – Bulgaria, Grecia si mai ales Turcia.

Pe piata interna, cele doua grupuri ocupa primele doua pozitii, iar Patriciu ameninta periodic ca Rompetrol va depasi in scurt timp Petrom in ceea ce priveste marimea cifrei de afaceri.

Tot mai multe voci insa sustin ca singura explicatie logica ar fi o fuziune intre OMV si Rompetrol, prezentata ca una din posibilitati inca de la incheierea tranzactiei din 2002. O fuziune intre OMV si Rompetrol ar fi respinsa categoric de catre Consiliul Concurentei, dar numai deocamdata.

Daca tranzactia are loc dupa aderarea Romaniei la Uniunea Europeana, luata acum ca tinta pentru 2007, fuziunea cu OMV la carma nu ar avea nici o problema in fata aprobarii de catre Comisia Europeana, dat fiind ca efectele acesteia sunt raportate la o piata fizic mult mai mare decat spatiul Romaniei.

Se mai pune insa o singura intrebare, daca partile sunt angajate sa faca acest pas. La prima vedere, una din parti ar spune da, iar cealalta nu spune nu. Deci, este posibil. Deocamdata, cert este ca OMV vrea sa afle ce a preluat mai exact la Petrom, sa o integreze in propria structura, lucru care ii va lua doi, poate trei ani.

Primul efect major al unei asemenea miscari ar fi ca OMV se detaseaza net de rivalii sai regionali, intarindu-si pozitia de cea mai mare companie petroliera din Europa Centrala si de Est, cu centrul de greutate fixat in Romania, a doua piata ca marime din regiune.

Asta ar insemna ca OMV conduce ferm acest proces de consolidare, iar MOL si PKN, deja fara alte optiuni de crestere si fara masa critica necesara, ar fi doar tintele unor preluari.

Rompetrol ar avea de negociat pe langa un pret bun si o pozitie in conducerea grupului.

Dar criticii unui asemenea scenariu spun ca OMV nu are motive sa cumpere Rompetrol, daca vrea sa-si asigure suprematia regionala. De ce? Rompetrol, pe langa o rafinarie si ceva benzinarii, nu are rezerve de gaze si titei importante, cea mai vanata avutie a unei companii petroliere. Atractivitatea Petrom a fost data tocmai de rezervele de hidrocarburi estimate la un miliard de barili.

In plus, Rompetrol nu ar oferi o piata, asa cum s-a intamplat la Petrom.

O achizitie logica ar fi, in aceasta varianta, o companie cu resurse si care ofera accesul la o piata tentanta, ce ofera potential de crestere OMV pentru pozitia la care ravneste.

De cealalta parte, daca OMV isi vinde partea din Rompetrol, iar una din companiile internationale mari va cumpara pachetul de actiuni, atrasa si de liberalizarea pietei, lucrurile se complica. Rompetrol ar avea nevoie de un partener strain puternic si solid financiar, care sa sustina planurile de expansiune.

Cert este ca jocurile de putere din triunghiul Petrom – OMV – Rompetrol, inceput in 2002, vor da raspunsul la cine va fi liderul pietei interne si al regiunii.