Darie Nemes Bota: la 21 de ani pe afisul Festivalului Enescu

La doar 21 de ani, numele lui Darie Nemes Bota a stat in aceasta toamna pe afisul Festivalului International George Enescu alaturi de numele unor celebritati ca Joshua Bell sau Jordi Savall. Spre deosebire de acestia insa, calitatea lui Darie Nemes Bota nu a fost nici aceea de solist si nici de dirijor, ci de compozitor.

Cum reuseste un tanar de doar 21 de ani sa compuna pentru Festivalul Enescu in Bucurestiul de astazi, aflati din dialogul sau cu reporterul HotNews, Vlad Mixich.

Vlad Mixich: Esti artist si muzician…Asta inseamna cumva ca esti prea sensibil pentru un interviu mai incomod?

Darie Nemes Bota: Nicidecum. Cred ca un artist trebuie sa fie o persoana deschisa. In general ca om, trebuie sa privesti lucrurile cu seriozitate dar totodata lejeritate. Crisparea, stresul, intuneca judecata de multe ori. Ca artist, si in special ca muzician, nu este deziderabil sa suferim de ele.

V.M.: Succesul tau se datoreaza compozitiilor de muzica clasica contemporana. Pentru necunoscatori, prin ce difera o simfonie de Beethoven sau de Mozart de una de muzica clasica contemporana?

Darie Nemes Bota: In primul rand prin sonoritate. Cred ca pentru un meloman este cea mai deductibila caracteristica. Muzica lui Beethoven sau Mozart are la baza sistemul tonal-temperat. Temperat deoarece urechea europeana nu percepe unele subtilitati muzicale legate de acustica, cum se intampla in culturile indiene sau in general orientale.

Sonoritatea europeana este mai bine articulata intr-un echilibru fragil: sunete placute, un tipar. Desi exista acest tipar, marii compozitori au reusit sa aduca mereu ceva nou in muzica, totodata conferind greutate si o tot mai mare incarcatura filozofica.

In secolul XX nu mai putem vorbi de stiluri specifice unei perioade ci de stiluri individuale. Aceste stiluri pot exprima reminiscente ale unor perioade anterioare sau chiar noi idei, fiind deseori rezultatul unor indelungi constructii matematice si filozofice cu o mare incarcatura personala.

Din aceste motive, muzica culta contemporana este o muzica nu numai de delectare dar si de contemplare indelungata, uneori necesitand repetate auditii ale aceleiasi lucrari.

Nu suntem obisnuiti cu contemplarea muzicii

V.M.: Acest gen de muzica clasica are un public foarte restrans la noi in Romania. Cei mai multi ascultatori sfarsesc prin a critica vehement atonalitatile si stranietatea unei astfel de muzici. Sunt urechile noastre inca nepregatite?

Darie Nemes Bota: Daca publicul roman prezent la concerte va ramane alcatuit din aceleasi persoane, niciodata nu vom fi pregatiti. Muzica este complexa, iar noi nu suntem obisnuiti cu contemplarea muzicii. Astfel de muzica este deseori criticata, sonoritatea fiind principala cauza precum si modul de exprimare nonconventionala a mesajului componistic.

E adevarat ca trebuie sa stii unele lucruri despre muzica inainte sa asculti o lucrare moderna, dar oricine poate invata daca e deschis spre nou. Si noi mai avem multe multe de invatat .

V.M.: La ce anume tip de persoane te referi cand vorbesti despre neschimbata componenta a publicului romanesc?

Darie Nemes Bota: In general la o manifestare contemporana sunt prezenti in sala studenti de la sectia teoretica, profesori, intrumentisti, persoane consacrate tot din domeniu, si putini melomani in general de varsta a treia. Pe scurt, la lucrarile noastre venim tot noi sa ne auzim.

Foto: HotNews.ro

V.M.: In acest caz ce crezi ca ar trebui sa se intample ca tinerii din generatia ta sa descopere aceasta muzica?

Darie Nemes Bota: O promovare din partea institutiilor prin proiecte care sa incurajeze astfel de manifestari. Sa ne facem cunoscuti, mai ales noi tinerii din breasla. De asemenea recitalurile contemporane sa fie niste spectacole sincretice: cu lumini, teatru, imagini. Un exemplu elocvent ar fi incercarea de a face videoclipuri cu muzica contemporana.

Cum se ajunge in programul oficial al Festivalului Enescu?

V.M.: Cum au ajuns compozitiile tale sa fie cantate in cadrul celebrului Festival Enescu? Pile, relatii, talent, noroc…care e procentajul retetei unui astfel de succes?

Darie Nemes Bota: Sincer sa fiu, meritul apartine cuplului muzical Bianca si Remus Manoleanu. Nu a fost insa vorba de pile. Ei au un repertoriu extraordinar de lieduri moderne internationale. Au mai cantat piese ale mele la o alta manifestare in Timisoara. Nu eu le-am propus sa le cante in cadrul festivalului Enescu, ci ei mi-au spus argumentand ca le-au placut piesele.

Sunt niste oameni extraordinari, adevarati artisti si niste interpreti desavarsiti. Orice compozitor ar avea un mare noroc sa lucreze cu astfel de persoane. De altfel am avut noroc sa lucrez cu mai multe astfel de persoane.

V.M.: Ce transmite muzica ta? Trebuie ea inteleasa sau simtita?

Darie Nemes Bota: Cate un pic din fiecare. Muzica mea sugereaza idei si stari implicand contemplarea. Se creeaza o anumita atmosfera de mister sau misticism, un ritual in care omul se detaseaza de lumea constrangerilor si capata porportii infinite, intangibile. E adevarat ca este doar un ideal, arareori atins, dar merita sa incercam.

Important pana la urma e ca mesajul sa fie receptat de public si muzica sa-l faca pe cel din sala sa se gandeasca la ceva frumos.

V.M.: De ce nu dai voie instrumentelor sa faca melodie in lucrarile tale? Melodia e astazi atat de iubita de public.

Darie Nemes Bota:Dar exista melodie in lucrarile mele! Doar ca melodia are alte caracteristici decat cele intalnite intr-un hit muzical. Este adevarat ca uneori mizez pe procedee componistice si melodia cade pe plan secund. Dar melodia ramane punctul principal al lucrarii si se deduce din trei, patru, cinci note.

Ador muzica usoara!

V.M.: Ce crezi despre faptul ca “micul Mozart” e supranumele unui alt tanar compozitor care scrie hit-uri pop si nu e cantat la Festivalul Enescu ci pe MTV? De ce nu te apuci sa compui muzica usoara?

Darie Nemes Bota: Domnul Marius Moga este un foarte bun cant-autor/songwriter. De asemenea cred ca este singurul care se documenteaza referitor la evolutia muzicala internationala. Acest fapt este vizibil in piesele sale. Brand-ul de „micul Mozart” i-a fost atribuit, accidental sau nu, referitor la velocitatea cu care scrie si la consecventa in succese. Dar de ce MTV-ul ar fi mai de dorit decat Festivalul Enescu?

Muzica usoara implica mai mult o nota de degajare decat una de desprindere de realitate. Este in general o muzica repetitiva axata pe text. Dar sa nu se creada ca detest acesta muzica. Din contra, o ador! Muzica culta si usoara sunt pentru mine pe acelasi piedestal. Scriu muzica culta dar mai des ascult muzica usoara.

Doar ca, asa cum exista muzica culta proasta -cam multa din pacate- asa si muzica usoara proasta.

Poate pe viitor voi scrie si muzica usoara, dar nu e deloc usor sa scrii o muzica usoara buna care sa si reziste multa vreme. Am piese mai usoare pentru pian si ocazional mai improvizez, dar cel putin pentru viitorul apropiat nu ma vad incadrat in acest domeniu.

V.M.: De ce nu? Nu doresti sa obtii acea vizibilitate publica mult mai accesibila prin intermediul muzicii usoare?

Darie Nemes Bota: Chiar daca pare absurd niciodata nu voi face muzica pentru bani sau pentru notorietate. Sunt multumit daca tot ceea ce compun are ocazia sa fie cantat de niste oameni seriosi. Si cum e cazul majoritatii compozitorilor moderni sau chiar ai maestrilor clasici, astept recunoasterea contributiei mele in posteritate. Asta desigur daca merit. Istoria va decide.

V.M.: Nu esti privit cu mirare atunci cand spui unei fete ca esti compozitor de muzica clasica?

Darie Nemes Bota: O astfel de meserie nu implica prea mult timp personal. Desi sunt extrem de jenat sa o spun, nu prea am timp de socializare in afara grupului meu de la Conservator. Deci fata se va uita mirata la mine…vom bea ceva…vom mai vorbi si apoi la revedere.

Viitorul meu? Oriunde altundeva dar nu in Romania!

V.M.: Unde iti gasesti inspiratia sa compui, traind in Bucuresti? Nu e prea toxic orasul asta pentru un tanar artist?

Darie Nemes Bota: Tocmai de aceea ascult muzica usoara si culta mai tot timpul. M-am „intoxicat” aproape patru ani, zi de zi, ascultand muzica pe drum sau acasa sau oriunde. Astfel ma detasez de lume. Uneori iti vin idei si in timp ce dormi sau poate pe la ora 3 noaptea. E bine sa le pui pe o hartie si a doua zi sa dezvolti conceptul.

V.M.: Ce inseamna pentru tine sa fii un artist implinit? Nu te temi ca vei ajunge un profesor de muzica scortos, intepat si intepenit in ideile si frustrarile tale?

Darie Nemes Bota: Ba da…dar ce altceva pot sa fac? Profesor voi ajunge ca 99% dintre compozitori dar voi incerca sa nu fiu scortos sau rau. Deocamdata nu ma consider un artist implinit ci doar un student inca supus invatarii si cercetarii in domeniul componistic. In momentul in care voi absolvi si dupa ce voi scrie o lucrare cu adevarat buna, atunci da, voi fi un artist implinit.

V.M.: Cum vei sti care e lucrarea cu adevarat buna?

Darie Nemes Bota: O voi asculta si mi se va face pielea gaina sau imi va bate inima din ce in ce mai repede.

V.M.: Iti vezi viitorul in Romania sau…?

Darie Nemes Bota: Imi pare rau dar nu in Romania. Oriunde altundeva dar nu in Romania. Desi, poate peste mai multi ani cine stie…

Inca nu se poate trai din muzica aici, mai ales din compozitie. E nevoie de experienta exterioara. Poate daca vrei si doresti neaparat sa ramai in tara ai sanse mari ca profesor la o scoala generala sau cu mult noroc la una de specialitate.

V.M.: E trist sa fii un tanar artist in Romania de azi?

Darie Nemes Bota: Dintr-o perspectiva da,din alta nu. Avem talente cu carul cand vine vorba de muzica, pictura, matematica, stiinte. Dar inca economia si mentalitatea nu asigura acestor persoane un trai decent, motivul emigrarii noastre puternice. Eu unul nu sunt trist, sunt poate un pic prea boem si am sperante in viitor.