Copilul cu contributie de adult

Dupa cum se contureaza, Comisia de la Bruxelles va considera Romania, in apropiatul raport de tara, „economie de piata functionala”, dar nu inca si capabila sa faca fata presiunilor concurentiale din cadrul Uniunii Europene. Nimeni nu poate contesta diferentele nete de competitivitate intre majoritatea membrilor Uniunii Europene (oricum toti membrii occidentali ai acesteia) si Romania.

Dar aceste diferente au fost, sunt si vor ramane (sa speram cat mai putin timp, dar estomparea lor este o chestiune de decenii!).

Daca insa faptul reprezinta un obstacol in calea aderarii, cum a acceptat Uniunea Europeana sa intre cu Romania intr-un acelasi teritoriu comercial, si nu de azi, de ieri, ci de ani de zile? Ca Romania se afla practic de ani de zile cu un picior in Uniunea Europeana este un fapt palpabil, care decurge nemijlocit din acordul de asociere dintre Romania si Uniunea Europeana, in virtutea caruia,

incepand din 1995, s-a constituit (ajungand deja la finalizare) o zona de liber schimb in relatiile comerciale cu produse industriale, in urma reducerii, in trepte pana la desfiintare, a taxelor vamale pe fluxurile reciproce de marfuri.

In cadrul zonei de liber schimb din relatiile reciproce, marunta si mai ales demodata si nerestructurata industrie romaneasca a ramas fara urma de protectie in fata uneia din cele mai puternice, prin anvergura si competitivitate, industrii din lume.

Industria si, prin ea, intreaga economie romaneasca au intrat completamente in batalia concurentiala directa de pe piata Uniunii Europene, cea mai mare si una dintre cele mai exigente din economia mondiala.

In raport cu aceasta situatie, diagnoza Comisiei de la Bruxelles ca Romania nu este in stare sa faca fata presiunilor competitive si fortelor pietei din carul Uniunii Europene nu are corespondent exact in realitate. Aceasta este mult mai complexa.

Desi in principiu nu este in stare sa faca fata presiunilor competitive din cadrul Uniunii Europene, Romania este de ani de zile in situatia sa faca totusi fata direct acestor presiuni, pentru ca, prin insasi realizarea prevederilor de zona de liber schimb, se afla deja in interiorul aceluiasi spatiu comercial reglementat cu Uniunea Europeana, si nu in afara acestuia.

Un export din Franta intalneste aceleasi conditii, adica absenta unor obstacole vamale sau de alta natura, si daca este indreptat spre Germania si daca este orientat spre Romania. Protectia vamala sau netarifara nu mai exista. Decide doar competitivitatea.

Este deja tardiv acuma sa se puna la colt Romania pentru ca n-ar fi in stare sa faca fata presiunilor concurentiale din interiorul Uniunii Europene. Nu prea se poate sa-i explici cuiva cu care te afli deja pe aceeasi corabie ca nu ar trebui sa fie pe respectiva corabie intrucat nu este in stare sa reziste valurilor, vanturilor.

Si sa fim drepti, oricat de mica si putin importanta este piata romaneasca, pentru Uniunea Europeana o zona de liber schimb cu aceasta nu poate fi decat profitabila, caci la o dezarmare vamala reciproca, nu mai vorbim de liberalizarile serviciilor si capitalurilor, de castigat au produsele, serviciile si capitalurile competitive.

Or, in raport cu cele romanesti, avantajul competitivitatii apartine net celor vest-europene! O fi fost poate Romania „copilul-problema”, cum se exprima odata dl Verheugen, inca responsabilul cu extinderea in Comisia de la Bruxelles, dar in comert (iar in celelalte domenii urmeaza!) are cotizatie de adult la PIB-ul Uniunii Europene.