Recuperarea epavei «Rostok» ne va costa 76 milioane euro!

Lucrarile de scoatere a epavei navei ucrainene „Rostok”, esuata pe canalul Sulina, la data de 2 septembrie 1991, sunt programate sa inceapa peste doua zile.

Ultima tentativa de degajare a canalului Sulina de ramasitele navei „Rostok” va insemna o cheltuiala de 5 milioane euro , valoarea proiectului de reamenajare a bratului Sulina si care cuprinde si acesta operatiune, denumita ranfluare, fiind de 76 milioane euro, beneficiar fiind AFDJ Galati .

Dat fiind situatia financiara a Ministerului Transporturilor, 50% din totalul acestei investitii, respectiv 38 milioane euro, reprezinta un credit rambursabil oferit de Banca Europeana de Investitii, in timp ce diferenta este acoperita de finantare de la bugetul de stat. Contractul de imprumut cu BEI, pentru cele 38 milioane euro a fost semnat la data de 8 martie 2002, in temeiul OUG nr.

187/2002, ultimul termen de rambursare a creditului fiind prevazut pentru 15 septembrie 2026.

Preparativele pentru scoaterea din apele Dunarii a epavei cargoului ucrainean „Rostok” sunt, potrivit afirmatiilor reprezentantilor Ministerului Transporturilor, pe ultima suta de metri.

In acest sens, a fost adusa din Olanda si una dintre cele mai mari macarale plutitoare, de tip „Cormoran”, aceasta fiind in mars spre localitatea Partizani unde, la mila 31, de peste 13 ani, zace si incurca traficul fluvial, epava „Rostok”.

Potrivit afirmatiilor directorului general al AFDJ Galati, Valerica Anghel, dupa ce va fi scoasa din Dunare, epava, care cantareste peste 3000 de tone, va fi vanduta pe bucati unor companii care se ocupa de colectarea fierului vechi, suma estimata a fi obtinuta din aceasta tranzactie urmand a fi de 200.000 euro, bani ce vor fi folositi de AFDJ pentru diverse investitii.

„Pana la sfarsitul acestei luni sunt toate sansele sa fie finalizate lucrarile de degajare a canalului Sulina”, a promis Ion Jercan, director general al Directiei Generale de Transporturi Navale din cadrul Ministerului Transporturilor, care a tinut sa precizeze ca, „lucrarile vor fi facute de un consortiu olandezo-americano-roman, care a castigat licitatia internationala „.

Mai concret, noua tentativa de debarasare a apelor Dunarii va fi in mainile firmelor Multra Ship din Olanda, Titan din SUA si Deltacons SA din Tulcea, fiecare avand cate o parte din acest proiect evaluat la 76 milioane euro.

Raspunderi impartite

„Proiectul a fost semnat de Administratia Fluviala a Dunarii de Jos (AFDJ) Galati si nu se rezuma doar la scoaterea epavei, prin ranfluare, pentru aceasta lucrare fiind alocata suma de 5 milioane euro, ci vizeaza amenajarea integrala a Canalului Sulina”, a justificat directorul Jercan valoarea destul de importanta a investitiei care a beneficiat si de imprumutul BEI.

Cat priveste atributiile membrilor consortiului care a castigat dreptul de a utiliza cei 76 milioane de euro, acestea sunt partajate, se spera, eficient, olandezii si americanii fiind responsabili cu epava, iar autohtonii de la Deltacons cu amenajarea malurilor si alte lucrari de arta.

De altfel, lucrarile de constructii, inclusiv cele de arta, sunt obiectele de activitate ale firmei tulcene ai caror unic asociat este Asociatia Concordia PAS, insa se afla sub tutela a cinci administratori, printre care si sotii Stroie.

De altfel, firma din Tulcea este o obisnuita a contractelor cu radacini in bugetul statului, printre clientii sai regasindu-se Directia Generala a Vamilor, Romgaz, Petrom, ANL, Apele Romane, precum si o serie de Consilii locale din judetul Tulcea.

Ranfluare cu «traditii penale»

Mai pe romaneste, ranfluarea, operatiunea de scoatere a epavelor, inclusiv a navei „Rostok”, consta prin trecerea unor cabluri care sunt trase cu vinciuri sau cabestane. „Mai plastic, este ca si cum ai taia o mamaliga cu ata”, a „tradus”directorul Jercan procedeul tehnic la care vor apela specialistii olandezo-americani.

Numai ca, in decursul celor 13 ani scursi de la data de 2 septembrie 1991, cand s-a scufundat cargoul „Rostok”, au mai fost unele tentative de scoatere a epavei. Insa, respectivele tentative, in loc sa conduca la degajarea Dunarii, a generat numai scandaluri. Imediat dupa accident, proprietarul navei a incheiat un contract de dezesuare cu Grupul de Interventie si Salvare Navala Constanta.

In 1994, Alexandru Dima, directorul GISN a semnat, cu acceptul secretarului de stat in Ministerul Transporturilor, Petru Serban Mihailescu, un contract de ranfluare cu firma greaca Drossimos Elefterios, aceasta pentru scoaterea din Dunare a navei ucrainene, contract incheiat pentru suma de 750.000 de dolari.

Desi in clauzele contractuale se prevedea principiul „no cure-no pay”, adica „nu salvezi, nu platesti”, directorul GISN a platit grecilor, de la bugetul de stat, prin intocmirea de documente false, suma de 300.000 de dolari plus 1,5 miliarde de lei, dupa cum au descoperit, ulterior, anchetatorii.

Acestia au mai constatat ca patronul grec al firmei Drossimos Elefterios a luat banii fara a respecta clauzele contractuale, respectiv scoaterea navei si degajarea Canalului.

Cargou de 1 dolar

In timpul anchetei efectuate, politistii au descoperit ca nava fusese cumparata cu suma de 1 dolar de la ucraineni si, prin urmare, AFDJ Galati se vedea pusa in situatia de a nu-si mai putea recupera cheltuielile. Ca urmare a instrumentarii cazului, Alexandru Dima a fost arestat in martie 1997, dar dupa numai o luna a fost eliberat.

Cazul a fost preluat de Parchetul General pentru a putea fi audiat si deputatul Petru Serban Mihailescu, fost secretar de stat la Ministerul Transporturilor. Acesta a fost invinuit ca ar fi sprijinit derularea contractului GINS – Drossimos Elefterios.

Inspectoratul General al Politiei informa la acea vreme ca va cerceta toate persoanele implicate in acest caz, indiferent de functiile sau pozitiile pe care le-au detinut. Procesul directorului Alexandru Dima s-a lungit pana in anul 1999 cand, in septembrie, a fost condamnat de Tribunalul Constanta la 12 ani de inchisoare pentru abuz in serviciu, inselaciune si fals intelectual.

Nava Rostok insa, era in continuare intepenita in Canalul Sulina. In toamna lui 2000, Curtea de Apel a dispus rejudecarea dosarului, iar in luna mai 2003, fostul director al GINS a fost achitat de Tribunalul Constanta. La acea data, Parchetul constantean a facut insa recurs, iar in decembrie 2003, Curtea Suprema de Justitie l-a acceptat si a trimis dosarul spre rejudecare la Tribunalul Constanta.