In numele lui Basescu

Preşedintele s-a enervat pentru că numele său este invocat fără permisiune. Faptul că un om hăituit pină in urmă cu două luni de presă şi de PNA reprezintă cea mai la modă sursă de legitimare publică ar trebui să ne pună pe ginduri.

Radu Timofte a căutat să se facă util vorbind despre atentate la viaţa preşedintelui. După ce Băsescu a vizitat PNA-ul, Mischie a fost arestat, Sechelariu şi Oprişan nu se simt nici ei prea bine.

Dosarele anti-corupţie au căpătat brusc o vitalitate uimitoare, deşi oamenii nu s-au schimbat deloc acolo şi nici probe zdrobitoare nu aveau cum să apară după alegeri. Sistemul este dezorientat. Pină acum se ştiau oamenii lui Năstase sau ai lui Iliescu, erau temuţi şi ascultaţi.

Era mare lucru să il cunoşti pe secretarul de stat care este din Tărtăşeşti, satul lui Năstase. Asta dădea bine la carieră şi ajungeai rapid să conduci poliţia din Dimboviţa.

Era bine să fii din Tărtăşeşti, te simţeai altfel de om şi te puteai lăuda cu asta in rata de Tirgovişte, dacă te enerva şoferul. Mare lucru şi să ai vilă la Cornu.

Era bine să fii cunoscut ca omul Danei Năstase, afacerile iţi mergeau strună, nu era cazul să iţi faci probleme că ai putea fi vizitat de organele de control, ba chiar puteai să vorbeşti cu organele să iţi controleze concurenţa. Mare lucru şi să fii corespondent la Guvern, ca Monica Ghiurco.

Domnului Năstase ii plac dăruirea şi pasiunea relatărilor tale, domnul Valentin Nicolau ştie ce ii place domnului Năstase şi domnişoara Ghiurco face o carieră frumoasă.

Sistemul medieval de relaţii şi ierarhii de dependenţă are nevoie de un şef suprem. Este bine să il cunoşti pe Oprişan, iţi face bine la afaceri, carieră şi sănătate. Dar şi pentru Oprişan este bine că il cunoaşte pe Mitrea.

Iar pentru Mitrea era bine că il cunoştea pe Năstase, iar mai nou pe Iliescu. In mic, modelul se reproduce la nesfirşit. In politologie, teoria spune că in acest fel de societăţi, succesul este adus doar de apropierea faţă de un centru de putere.

Poţi face carieră şi afaceri dacă ştii pe cine trebuie, iar statul funcţionează pentru aceste lanţuri de cunoştinţe. Dacă eşti din afară, fii mulţumit că te lasă in pace, că nu te „calcă” vreun control şi ai grijă să nu interferezi cu domeniile lor.

In general, instabilitatea nu este sănătoasă pentru aceste ierarhii, pentru că şeful devine veriga slabă, cind de la el ar trebui să se propage legitimitatea. De pildă, Augustin Buzura: s-a chinuit săracul om ani intregi să fie plăcut de Iliescu şi de Năstase şi tocmai cind reuşise, s-a schimbat stăpinul.

Asta este partea proastă cu democraţia: poţi să fii un stăpin perfect, ca Năstase, să nu iţi deranjezi supuşii cind fac prostii şi sint corupţi, să te laşi linguşit la TV cu plăcere, să fii mărinimos şi chiar să distribui pensii de stat scriitorilor şi artiştilor, şi cu toate astea

poţi să pierzi alegerile.

Poate că din afară nu se vede, dar in acest moment, sistemul este dezorientat. S-a schimbat şeful.

Ce fac acum toţi oamenii de bine din administraţie, din politică, din presă, din cultură, care aveau singurul merit că se ştiau cu Iliescu sau Năstase? Cit de dezorientaţi trebuie să fie, săracii! Cum şi-au pierdut busola şi sistemul de valori li s-a bulversat brusc! Cei mai mobili işi descoperă un trecut comun cu Traian

Băsescu. Dacă aşa a vrut poporul! Amarie ii serveşte corupţi pe tavă. Timofte il scapă de atentatori. Afaceriştii veroşi spun prin tirg că intotdeauna au mizat pe el. O dragoste profundă de Băsescu se naşte de unde nu te aştepţi.

Ce păţeşte acum Traian Băsescu este periculos nu doar pentru el, ci pentru ideea de schimbare in Romania. Reorintarea sistemului spre noul stăpin nu ar schimba nimic. Trebuie schimbat sistemul, redusă aria celor dependenţi de stat, redusă aria abuzului de care scapă doar cei protejaţi informal.

Năstase s-a mulţumit să preia sistemul şi să domnească peste el. Ieşirea lui Băsescu care a avertizat să nu ii mai fie folosit numele este un semn bun.

Poate un angajat la stat, un procuror, un afacerist căruia i se cere mită vor sta puţin pe ginduri inainte de a se lăsa copleşiţi de sistem: poate că totuşi omul din faţa lor nu vorbeşte in numele preşedintelui. Dominarea altora in numele preşedintelui s-ar putea să devină mai dificilă.