Rapire atipica

Serviciile de securitate si analistii internationali au stabilit un scenariu al rapirilor din Irak. Disparitia celor trei jurnalisti romani nu se incadreaza in acest tipar.

Serviciile de securitate si analistii in domeniu au stabilit pe baza evenimentelor din ultimul an din Irak un scenariu al rapirilor. Desi au existat diferente intre cazuri, a fost posibila creionarea unui mod de operare, fapt care a usurat misiunea negociatorilor sau interventia trupelor speciale.

Astfel, rapitorii transporta mai intii victimele intr-un loc sigur din punctul lor de vedere, dupa care incearca sa obtina date de ordin politic sau financiar de la persoanele rapite.

Toti jurnalistii ostatici sustin ca au fost interogati. Pentru francezul Georges Malbrunot a contat informatia oferita rapitorilor ca Franta s-a opus interventiei Coalitiei in Irak.

Aceasta procedura este insa de durata, de aceea specialistii sustin ca prima revendicare se produce in cel mai bun caz dupa 24 de ore si este insotita de o inregistrare video a victimei sau teroristilor, prin care sint transmise solicitarile gruparii.

Daca grupul cere o rascumparare atunci este posibil ca intre momentul rapirii si revendicare sa treaca si zece zile, intentia fiind aceea de a spori ingrijorarea autoritatilor si emotia opiniei publice pentru a creste miza negocierii in paralel atit cu trimisii guvernului, cit si cu gruparile teroriste.

Rapirea, revendicata in Irak

Au fost cazuri in care jurnalistii rapiti au fost eliberati imediat fara nici o solicitare, sau chiar dupa difuzarea casetei. Reporterul portughez Carlor Raleiras a fost eliberat neconditionat a doua zi, la fel si corespondentul britanic James Brandon, a carui capturare a fost revendicata insa, dupa 24 de ore pe o caseta video, de persoane care au amenintat ca-l vor ucide.

Revendicarea rapirii se face in Irak, la postul Al Jazeera sau pe site-urile organizatiilor fundamentaliste, iar pina in momentul asumarii oficiale soarta victimelor ramine necunoscuta.

A existat o singura exceptie, ziarista Giulliana Sgrena, care a comunicat telefonic „am fost rapita”. Au fost situatii in care mai multe organizatii au sustinut paternintatea actului terorist, fapt care a ingreunat sarcina autoritatilor si a serviciilor, obligate sa verifice autenticitatea fiecarei revendicari.

Negocierea este inceputa numai cind exista certitudinea, in urma contactelor intre presupusii rapitori si reprezentantii autoritatilor, ca asumarea este reala si ca victima este in viata. In cazul celor doi soferi bulgari decapitati in Irak, autoritatile au incercat multe canale si mult timp pentru a intra in legatura cu rapitorii.

De asemenea, guvernul de la Praga a afirmat dupa rapirea a trei jurnalisti cehi ca nu a primit nici o revendicare si nici nu a intrat in contact cu rapitorii. Cu toate acestea jurnalistii au fost eliberati dupa o saptamina. •

• Negociatori straini

Serviciile secrete din Romania nu au fost confruntate dupa 1990 cu un caz de rapire in care sa fie implicati oficiali sau civili. Desi nu exista un negociator specializat in cadrul SIE, angajati ai Serviciului au fost instruiti de serviciile partenere din cadrul NATO pentru negocieri in situatii de conflict sau de criza. Un astfel de curs de pregatire a existat in 1999, organizat de FBI.

Dar de la teorie la practica e un drum pe care celula de la criza de la Bucuresti nu-l poate strabate fara ajutorul altor structuri speciale din interiorul si din afara NATO. Serviciile romanesti au ofiteri acoperiti in zonele de conflict, dar acestia furnizeaza doar informatii.

O sursa apropiata serviciilor de informatii afirma ca avem in regiune relatii care ne pot ajuta sa stabilim un contact cu rapitorii. Cu toate acestea, procedura de negociere este delicata, intrucit rapitorii trebuie sa aiba incredere in negociator.

Serviciile romanesti pot fi ajutate de cele franceze si italiene care au trecut prin experiente similare sau de cele din Orientul Mijlociu, irakiene si iordaniene. Agentiile Statelor Unite ne pot sustine informativ sau in cazul in care se va opta pentru actiune in forta: americanii nu negociaza.

Cel mai probabil se va apela la un negociator specializat din regiune pentru stabilirea contactului cu rapitorii, determinant pentru eliberarea in siguranta a jurnalistilor romani.

Semne de intrebare la rapirea celor trei jurnalisti

• Telefonul si SMS-ul transmis de Marie-Jeanne Ion; rapitorii confisca aparatura electronica a victimelor;

• Revendicarea a fost realizata la mai putin de 24 de ore de la rapire, pe telefonul mobil al unei persoane private;

• Contactul s-a produs cu posibilul rascumparator, omul de afaceri Omar Hayssam, aflat in Romania, potrivit declaratiei acestuia;

• Exista o legatura anterioara evenimentului intre actorii implicati in rapire – Omar Hayssam si Mohammad Musaf – si Irak;

• Calauza Mohammad Musaf avea conexiuni in guvernul irakian, din moment ce a intermediat interviurile cu premierul si presedintele autoritatii, dar nu a beneficiat de escorta;

• Reactia presei internationale a fost mult mai prudenta decit in alte cazuri de rapire.

Revendicari teroriste

Cele mai periculoase grupari cunoscute in Irak pentru actiuni de rapire si atacuri teroriste sint Tawhid al Jihad, Armata Islamica din Irak, Ansar al-Sunna si Organizatia Islamica din Tara Rafidain (Mesopotamia).

Cele patru grupari care au revendicat pina acum numeroase luari de ostatici sint cunoscute pentru legaturile lor cu reteaua al-Qaeda, care in Irak este condusa de teroristul iordanian Abu Musab al-Zarkawi.

Pe linga cele patru, numeroase alte grupari precum Drapelele Negre, Monoteism si Jihad, Escadroanele Mujahedine, Brigazile Groazei si Armata Secreta Islamica revendica actiuni de rapire, motivate in general de plata unei eventuale rascumparari.