Investitii de milioane in ziaristii din Irak

Rapirea jurnalistilor romani Marie-Jeanne Ion, Sorin Miscoci si Ovidiu Ohanesian in Irak, lunea trecuta, a declansat o veritabila vanatoare de vrajitoare in presa de la Bucuresti. Printre „vinovatii” pentru cele intamplate, identificati de colegii de breasla, s-au numarat si institutiile la care cei trei lucreaza, Prima TV, respectiv „Romania libera”.

Acestea nu le-au asigurat ziaristilor masuri minime de securitate, asa cum procedeaza marile companii media. Pentru organizatiile de presa occidentale, protejarea propriilor jurnalisti este o prioritate

La inceputul anului in curs, reprezentantii principalelor institutii de presa din Franta s-au reunit pentru a discuta modul in care pot sa sfideze principiile concurentei si sa colaboreze in demersurile lor jurnalistice din Irak.

Dupa rapirile si executiile mai multor zeci de ziaristi pe parcursul ultimilor doi ani, obiectivul numarul unu a devenit minimalizarea riscurilor pe care acestia trebuie sa le infrunte in tara proclamata de organizatiile media internationale drept cea mai periculoasa pentru jurnalisti.

In prealabil, mai multe mari agentii, posturi de televiziune si de radio din Europa occidentala au anuntat pur si simplu retragerea corespondentilor din Irak. Postul german ARD si-a „lasat la vatra” jurnalistii inca din septembrie anul trecut, invocand ratiuni de securitate.

La fel a procedat agentia spaniola de stiri EFE, masuri similare fiind anuntate, ulterior, de canalele TF1, France 3 (Franta) si RTL (Germania).

Situatia dezastruoasa in privinta securitatii jurnalistilor din Irak l-a determinat pana si pe unul dintre cei mai duri oameni de la Casa Alba, Paul Wolfowitz, sa-si calce pe inima si sa-si ceara public scuze – lucru foarte rar in cazul unui reprezentant al administratiei Bush – pentru ca ii numise pe ziaristii desfasurati in tara araba „lasi”.

Scuzele au venit vara trecuta, cand subsecretarul apararii Wolfowitz si-a asumat greseala de a fi afirmat, intr-o audiere in Camera Reprezentantilor, ca ziaristilor le-ar fi frica si, din aceasta cauza, s-ar concentra prea mult pe aspectele negative ale ocupatiei din Irak.

CNN – un miliard. BBC – multe milioane

Un ultim raport al Institutului International pentru Presa (IIP) referitor la investitia umana, materiala si financiara facuta de presa mondiala in Irak vizeaza tocmai perioada razboiului din 2003.

De atunci, datele s-au schimbat considerabil: multi ziaristi au fost retrasi, conditiile de securitate s-au modificat si ele, nu neaparat spre bine. Insa datele de atunci sunt suficient de relevante pentru modul in care marile companii media din Occident isi protejeaza oamenii de pe teren.

Canalele britanice BBC si Sky, spre exemplu, au investit fiecare cateva milioane de dolari in pregatirea jurnalistilor trimisi in Golf. Potrivit IIP, CNN ar fi alocat un miliard de dolari doar pentru a acoperi ofensiva americana din primavara lui 2003.

In total, arata evaluarea citata, in buzunarele ziaristilor trimisi pe front s-ar fi aflat 15 milioane de dolari, pentru „cheltuieli de urgenta”.

O buna parte din investitiile acestor companii media au fost destinate antrenamentelor de specialitate prin care trec toti jurnalistii cu „delegatie” in Irak.

In timpul razboiului, CNN a avut aproximativ 200 de corespondenti in Irak sau in tarile invecinate, dar a platit antrenamente si echipamente de securitate, de la masti si veste antiglont pana la generatoare de electricitate, pentru 500 de reporteri.

Costul total pentru gigantul media american: 1.250.000 de lire sterline sau 2.500 de lire „de caciula”. Sky a cheltuit 500.000 de lire sterline pentru antrenamente si echipamente similare.

Mentalitate de buncar

Ziaristii cei mai expusi se aflau in compania trupelor americane, pe masura ce acestea inaintau spre Bagdad. In prezent, situatia nu este cu mult diferita, jurnalistii occidentali din capitala irakiana aflandu-se tot in compania militarilor aliati, in zona de securitate maxima stabilita de acestia in oras.

Daca cei trei reporteri romani s-au cazat intr-un hotel situat in afara acestei zone, corespondentii marilor trusturi nici nu concep sa se deplaseze neinsotiti in diverse cartiere ale Bagdadului.

„Priviti semnatura fotografiilor de agentie, in ziua de astazi. Vedeti numai nume irakiene. Nici o depesa nu este insotita de fotografii ale occidentalilor deoarece nimeni nu poate sa surprinda scenele respective asa cum o face un irakian”, sustine, intr-un raport recent al Comitetului pentru Protectia Jurnalistilor (CPJ), David Gilkey, fotograf al retelei media americane Knight Ridder.

Explicatia este oferita in acelasi raport: conditiile in care jurnalistii muncesc in Irak s-au deteriorat intr-atat incat pana si marile agentii internationale de presa se bazeaza mai degraba pe reporteri si angajati locali decat pe corespondentii profesionisti, pentru culegerea informatiilor pe teren.

Potrivit CPJ, tot ce inseamna mare trust media isi gazduieste personalul din Irak in buncare securizate sau in complexe hoteliere masive, de unde jurnalistii pleaca doar insotiti. „Mentalitatea de buncar” a luat, treptat, locul ideii ca ziaristul ar trebui sa se cazeze in hoteluri mai putin cunoscute pentru a „nu iesi in evidenta”.

Acest principiu, la care au apelat, pare-se, si ziaristii romani, a fost una dintre cauzele pentru care numarul jurnalistilor rapiti a crescut rapid la finalul anului 2003 si in prima parte a lui 2004.

CPJ sustine ca fortele coalitiei din Irak nu sunt interesate de siguranta ziaristilor, iar autoritatile irakiene sunt, in mare parte, de-a dreptul ostile la adresa presei occidentale.

TVR, refuzat de BBC pe criterii de securitate

Potrivit lui Gabriel Giurgiu, jurnalist al Televiziunii Romane, anul trecut, cand TVR incerca sa intre in parteneriat cu BBC pentru refacerea Iraqi Media Network, prima intrebare din partea britanicilor a vizat costurile alocate de TVR pentru securitatea jurnalistilor in Irak.

BBC a respins oferta TVR cand a constatat ca nu au existat astfel de cheltuieli si ca postul romanesc nu-si permitea sa imparta cu britanicii finantarea unor masuri de securitate asistate de trupele de elita SAS.

Salvarea sta in minciuna si travesti

Pentru ca masurile de securitate sunt dedicate in special reprezentantilor marilor companii ce desfasoara contracte in procesul de reconstructie din aceasta tara, jurnalistii sunt principalii vizati cand vine vorba despre luari de ostatici.

Raportul CPJ citeaza, sub acoperirea anonimatului, un responsabil de presa al coalitiei din Irak, potrivit caruia, atat timp cat ziaristii nu stau alaturi de fortele internationale, ei raman pe cont propriu. „Aceasta este o zona periculoasa de lupte. Nu avem nevoie de dumneavoastra si nu va vrem aici”, spune respectivul oficial, adresandu-se mass-media occidentale.

Printre tehnicile extreme de protectie la care apeleaza corespondentii de presa se numara travestiul – folosirea vestimentatiei irakiene, inclusiv burka in cazul femeilor – si minciuna sfruntata, in eventualitatea in care sunt implicati in vreo disputa accidentala cu localnicii, arata CPJ.

Exista ziaristi de la trusturi media occidentale care au reusit chiar sa obtina acte de identificare false, care mentioneaza tari de origine araba.

Au existat si cazuri in care unii ziaristi au apelat la conducerea gruparilor de insurgenti, precum cea a liderului radical siit Muqtada al-Sadr, garantand o buna reprezentare a acestora in presa, in schimbul protectiei personale. Pe masura ce aceste grupari s-au scindat, sub presiunea militara a coalitiei, s-au risipit si garantiile de securitate pe care le puteau oferi insurgentii.

de Costin Ionescu