C.T. Popescu: „Am refuzat oferta de la Vintu”
Cu putin inainte de lansarea noului sau ziar, „Prezent”, in exclusivitate pentru „Evenimentul zilei”, Cristian Tudor Popescu explica de ce e bine ca articolele sa poarte o semnatura cunoscuta si povesteste cum Sorin Ovidiu Vintu i-a facut o oferta dupa plecarea de la „Adevarul”.
Rep.: Puteti sa-mi definiti intr-o fraza noul titlu, „Prezent”?CTP: inseamna: conectare nemijlocita si continua la real si in acelasi timp inseamna participare, inseamna implicare a celor care fac ziarul, nu numai profesional, ci si uman.
Rep.: In ce sens, implicare umana?
CTP: In sensul ca acesta nu va fi un ziar facut dupa o reteta, nu va fi un ziar „no name” (impersonal – n.r.), asa cum se practica acum, din pacate, in presa romAneasca, in care ziaristul este un furnizor de materiale, care livreaza niste texte, ele sunt puse in pagina, el isi ia salariul si cu asta basta.
Acesti ziaristi vor lucra sub semnul unei participari afective, va fi ziarul lor, al ziaristilor.
Rep.: De ce trebuie sa fie ziaristul si altceva decit un „no name”, un furnizor de servicii?
CTP: Pentru ca eu cred ca are mare importanta nu numai ce se spune intr-un ziar, ci si cine spune. Nu cred in textul care sa fie separat, sa fie desfacut de suportul uman. Stiti vorba aceea latineasca: „Non idem est sed duo dicunt idem” (nu e acelasi lucru daca doi spun acelasi lucru – n.r.).
Rep.: Aveti niste obiective de management de felul: in atitea luni o sa ajungem la un tiraj de cutare exemplare, cu „Prezent”?
CTP: Nu. Nu ne-am propus inca asa ceva. Vom incepe cu 100 de mii tiraj si, in functie de evolutiile pe care le avem o sa ne calibram. In functie, in primul rind, de publicitate, pentru ca stiti cit de mult conteaza in economia ziarului publicitatea. In principiu, vom avea 12-16 pagini, dar totul se va calibra in functie de publicitate.
Rep.: Puteti sa-mi spuneti ceva despre investitia de pornire? De pilda, in legatura cu un alt ziar proiectat sa apara pe piata in viitorul apropiat, se vehiculeaza suma de 3,6 milioane de euro.
CTP: In nici un caz nu ne ducem spre o asemenea cifra, nu stiu de ce e nevoie de atit de multi bani. Se poate face si cu bani mai putini un ziar. Inceputul e greu. Pornirea, cind trebuie sa platesti o serie de lucruri care dupa aceea sunt bun facute. Salarii, hirtie, tipar, sediu… e o suma suportabila, si nu 3,6 milioane.
E drept, puteam porni cu finantari flamboyante, pe linga care asta, de 3,6 milioane, era o copilarie. Insa ele insemnau cu totul altceva. In viata mea n-o sa mai lucrez la patron si n-o sa mai am de-a face cu personaje care inteleg sa utilizeze presa altfel decit trebuie.
Rep.: Puteti sa-mi spuneti cine v-a curtat dupa plecarea de la „Adevarul”? S-a tot vorbit de Dan Voiculescu, de Adrian Sirbu…
CTP: Am avut discutii cu toata lumea. Nu pot sa spun, ofertele au fost generoase, oamenii au fost corecti, dar noi am preferat sa facem acest ziar mai presus de orice suspiciune. Daca ne-am fi alaturat unui trust puternic, deja era altceva.
Asta ar fi insemnat o anumita orientare, anumite interese, pe care fatalmente trebuia sa le aparam si nu am dorit acest lucru, am preferat sa raminem pe picioarele noastre.
Rep.: S-a vehiculat si numele lui Sorin Ovidiu Vintu in legatura cu „Prezent”.
CTP: Da. S-a vehiculat. Domnul Vintu a facut o oferta, apoi am avut si o discutie telefonica, in care foarte politicos m-a sunat si mi-a spus: „Domnule, toate aceste zvonuri cum ca eu as fi in spatele schimbarilor de la „Adevarul”, nu au nici un temei.
E v-am facut o oferta pe fata, nu a fost acceptata, prin urmare renunt la orice fel de tentativa, daca va pot fi de folos in altfel, cu draga inima. Va urez succes.”
Rep.: E curios, fiindca Sorin Ovidiu Vintu sustinea intr-un interviu din „Evenimentul zilei” ca nu va investi in nici un fel de ziar.
CTP: Da, dar asta era o ocazie cu totul iesita din comun. Aproape intreaga echipa de la „Adevarul” a plecat, iar asta era o oportunitate pe care orice om de afaceri o putea lua in considerare.
Rep.: Cum se numeste societatea care editeaza ziarul „Prezent”?
CTP: Societatea se numeste SC Crucisatorul SRL.
Rep.: Veti avea si o campanie de marketing?
CTP: Sigur ca vom avea. Vom face acum un teasing, un advertising, pentru data de dupa Pasti, la inceputul lui mai, cind vom scoate ziarul.
Rep.: Ce strategii veti avea pentru a aduce reclama in ziar?
CTP: Strategia este… sa vina cu cit mai multa reclama. Cu cit vine mai multa, cu atit marim numarul de pagini. Deci nu exista o limita pentru reclama. Daca vin suficienta, facem 20. Daca referiti la publicitate privata si de stat – n-avem nici o preferinta, poate sa vina cine doreste.
Publicitatea de stat va fi reglementata printr-o modificare la legea achizitiilor publice, care e deja in lucru.
Rep.: Dupa scandalul de la „Adevarul”, a fost destul de clar ca sunteti perceput ca o vedeta. Cum va simtiti ca vedeta?
CTP: Imi pare rau, nu voi putea fi de acord cu acest termen. O vedeta este o persoana care exhiba, din personalitatea sa, si alte aspecte decit cele profesionale si le foloseste in promovarea sa mediatica: cu ce se imbraca, ce maninca, ce iubita are, ce masina si-a schimbat. Eu nu am nici o legatura cu acest star sistem. Eu ma manifest in cadrul profesiei mele de ziarist.
Vedeta este o persoana mondena, care se duce la anumite receptii, eu nu ma manifest decit ca gazetar.
Rep.: Sunteti totusi o persoana cu un grad ridicat de notorietate. Vi s-a reprosat ca mergeti la televizor si va dati cu parerea despre orice.
CTP: Cum despre orice? Imi dau parerea pentru ca ea mi se cere. Sa stiti ca eu nu am cerut niciodata sa ma duc la televizor. Sunt invitat. Iar opinia este si ea un obiect mediatic. Care se comercializeaza. Daca se cauta. Daca nu, nu. Credeti ca am pile la toate televiziunile ca sa ma cheme? Ma cheama fiindca se face rating. Iar ca imi dau cu parerea despre orice este o prostie.
Imi dau cu parerea despre politic, despre economie, adica despre ceea ce tine de meseria unui gazetar. Si uneori despre sport, fiindca sunt un gazetar sportiv indraznesc sa spun bun si aplicat. Scriu de ani de zile despre sport. Nu-mi dau cu parerea despre muzica, despre afaceri… m-ati auzit pe mine sa comentez mediul de afaceri? Eu n-am nici o legatura cu el. N-am afaceri, n-am firme…
Rep.: Aveti actiuni la „Crucisatorul SRL”, care editeaza „Prezent”.
CTP: Da, dar obiectul de activitate este exclusiv scoaterea ziarului. Deci sunt afacerist cu propriul meu ziar. Este singura mea afacere.
Rep.: De ce credeti ca ati fost desemnat cel mai iubit ziarist de un sondaj?
CTP: De doua sondaje. In 2002 si in 2004. Am anumite asperitati, de care sunt constient si pe care nu doresc sa mi le polizez, eu ma propun pe mine ca persoana, eu nu doresc sa fiu simpatic nimanui. Dar se pare ca exista suficient de multi oameni care simt ca eu sunt suprapus mie insumi. N-am resturi. Ce am de spus acolo pe ecran, asta sunt. Asta fac.
Nu practic dublu discurs, nu joc roluri niciodata. Eu spun intotdeauna ce am de spus.
Rep.: De ce credeti ca sunteti si detestat?
CTP: Sa stiti ca rar am intilnit, printre simplii cetateni, oameni care sa ma urasca. Exista, dar putini. Cei care intr-adevar ma urasc si ma detesta sunt multi dintre distinsii mei colegi de breasla. Din presa. E o problema: ei au impresia ca eu sunt cel care sta in calea afirmarii lor, ca cei mai mari ziaristi, cei mai mari scriitori… nu mai au loc de mine.
Iar unii dintre ei, mai destepti, isi dau seama ca daca eu as muri miine, ar disparea o justificare existentiala. Caci ei ar vedea, a doua zi, ca nu sunt mai mari. Ca nu eu stateam in calea afirmarii lor. Eu sunt o buna jusitifcare pentru ratarea lor ca jurnalisti. Este o ura pura, care s-a manifestat in ultimul an, sub forme paranoice.
Inclusiv la „Evenimentul zilei”, unde s-a produs un lucru despre care Romulus Caplescu, fostul meu coleg de la „Adevarul”, un om de 75 de ani care a vazut presa romAna si straina cit cuprinde, mi-a spus: „Cristi, n-am vazut asa ceva niciodata”.
Sa fie atacat un ziarist de catre alti ziaristi in felul asta, intr-o campanie electorala in care obiectul si subiectul disputelor noastre erau politicienii. „Evenimentul zilei” aproape ca uitase de Nastase din cauza mea.
Rep.: Cum ati reusit sa deveniti bogat? Se stie ca ati obtinut peste 100 de mii de dolari din actiunile vindute lui Dumitru Tinu.
CTP: Mi-am vindut actiunile de la „Adevarul” pentru o suma ridicola prin comparatie cu valoarea reala a marcii. Si nu numai eu. A fost vorba de 100 si ceva de oameni si am facut-o pentru ca domnul Tinu sa realizeze acel pachet majoritar. Un lucru pe care eu l-am considerat necesar atunci. Totul a depins de mine, recunosc. Daca eu nu vindeam, nu vindea nimeni.
Iar eu am vindut pentru ca am considerat ca ziarul era vulnerabil. Fiindca actionariatul era foarte distribuit intr multi proprietari, el putea fi oricind victima unei achizitii ostile din partea unei persoane cu bani multi, care punea o masuta la intrare si incepea sa plateasca. Capitalul concentrat in mina unei singure persoane era altceva.
Iar dupa ce am obtinut acesti bani, nu i-am atins. Banii pe care i-am luat pe actiuni au stat in banca si in acest moment ii investesc in noul ziar. Deci nu pot sa spun ca am fost un om bogat, pentru ca nu m-am atins de acesti bani.
Rep.: Spuneati ca vreti sa fiti cit mai departe de sediul „Adevarului” si legati asta de circumstantele tulburi ale mortii lui Dumitru Tinu, in acel accident de masina de pe 1 ianuarie 2003. Ce este „tulbure” in moartea lui Dumitru Tinu, dupa dumneavoastra?
CTP: Nu mai vreau sa comentez. Spun doar ca acela este un loc blestemat, acea parte din cladire, mai ales de cind Dumitru Tinu a murit intr-un chip ciudat. Si ca nu doresc sa mai calc niciodata in acea cladire. Atit vreau sa va spun.
Rep.: Apropo de sediul „Adevarului”, s-a vorbit despre un sfat de taina care a avut loc imediat dupa moartea lui Dumitru Tinu, pe 2 sau 3 ianuarie 2003, cu participarea dvs., a celorlalti membri ai Consiliului Director, a Annei-Maria Tinu si a lui Viorel Hrebenciuc, in „buncar”, fosta camera de documentare de la „Adevarul”. Puteti confirma sau infirma acest sfat de taina?
CTP: Exista o camera cu usa groasa, de metal, in care eu cred ca am intrat ultima data acum 10 ani. N-am avut nici un fel de convorbire in formula aceasta cu domnul Hrebenciuc si cu doamna Anna-Maria Tinu. Nici in camera de la Documentare si nici in alta camera.
Rep.: „Rozatorul vrea sa aiba <> pe masa”, spuneati in celebrul „Atac al Guzganului rozaliu”, editorialul scris la plecarea de la ziar. Credeti ca-l are?
CTP: Acum, da, sigur ca-l are sub control, dar nu stiu daca mai poate face ceva cu el, in forma aceasta.
Rep.: Dupa ce a aparut acest editorial, in care il numeati „guzgan”, Viorel Hrebenciuc a sustinut ca este „foarte bun prieten” cu dumneavoastra. Cit de prieten sunteti dumneavoastra cu el?
CTP: Sa fim seriosi. Este un mod bizar de exprimare a domnului Hrebenciuc. Ne-am intilnit, in toata viata noastra, cred, de sub 10 ori. Iar cele mai multe situatii decurgeau din natura relatiei dintre un politician si un gazetar. Cum poti sa spui ca esti foarte bun prieten cu cineva cind nu te-ai intilnit nici de 10 ori cu el? Domnul Hrebenciuc nu este si n-a fost niciodata prietenul meu.
Rep.: S-a mai spus in preajma sau in timpul acelei Adunari Generale a Actionarilor care a prilejuit cutremurul de la „Adevarul” ca Anna-Maria Tinu ar fi santajata de o persoana aflata in spatele celor 83 la suta din actiuni. O persoana care o imprumutase pe Dumitru Tinu cu o suma mare de bani, pentru ca acesta sa achizitioneze actiunile, si care vroia banii inapoi.
In urma AGA, Anna-Maria Tinu a obtinut 700 de mii de euro dintr-un foc. In legatura cu asta, s-a vehiculat numele lui Taher Fathi. Puteti confirma, infirma sau comenta aceasta informatie?
CTP: Nu stiu nimic despre asta, eu pe acest domn Taher l-am vazut o singura data, de la 20 de metri distanta. Insa modul in care au fost luati banii, integral, si transformati in dividende, pentru prima data in istoria Societatii „Adevarul”, m-a pus pe ginduri. Si a fost unul dintre motivele pentru care am demisionat. Nu s-a oferit nici o justificare pentru aceasta masura de forta.
E absolut nenatural. Au existat actionari minoritari care au spus: „Domnule, nu se poate asa ceva”. Au cerut explicatii. Deci ceva este in neregula. Ar putea fi vorba de o presiune exterioara pe care nu o cunosc.
Rep.: Tot referitor la numele lui Taher Fathi, s-a mai vehiculat informatia ca ar detine 51 din cele 83 de procente ale Annei-Maria Tinu la „Adevarul”.
CTP: Nu pot sa fac nici un fel de afirmatie in legatura cu asta. Este clar ca acest om are o legatura cu familia Tinu, a avut o legatura foarte strinsa cu Dumitru Tinu, a si declarat acest lucru. Are o influenta in zona familiei Tinu, dar nu stiu ce s-a intimplat acolo.
Rep.: O alta informatie care vine din mai multe surse se refera la 40-50 de mii de exemplare din „Adevarul” cumparate, sub forma de abonamente, prin fabrica „Excelent” a lui Taher Fathi. Se spune ca aceste ziare nici nu se tipareau.
CTP: Asta este o ticalosie specifica presei romAnesti. Ea este lansata din presa. Nici vorba de asa ceva.
Rep.: Cum se faceau cele mai multe abonamente la „Adevarul”, prin Posta RomAna, Rodipet sau direct la redactie?
CTP: Prin Posta. De la un anumit moment incolo, am renuntat la Rodipet. As fi stiut imediat despre un abonat care ar fi luat 40-50 de mii de exemplare. Am fost presedintele Consiliului de Administratie!
Rep.: Ultima intrebare: aveti vreun mesaj sa-i transmiteti doamnei Anna-Maria Tinu?
CTP: Nu am alt mesaj decit cel pe care i l-am transmis in finalul editorialului pe care l-ati mentionat. Stiti foarte bine ce am spus atunci.
Sfirsitul editorialului
Dupa ce eu si colega mea Lelia Munteanu am mers la tribunal ca martori ai Anei Maria Tinu in procesul de paternitate cu care n-aveam nici o treaba, dupa ce noi, cei patru care acum trebuie sa fim „rebrenduiti” neintarziat, am facut eforturi supraomenesti pentru ca ziarul Adevarul sa nu cada in groapa impreuna cu Dumitru Tinu.
„Poate ca era mai bine sa cada”, mi-a spus Ana Maria Tinu in ceea ce a fost ultima noastra discutie. Bine, Ana Maria, asa sa fie. Dar nu va fi pacatul nostru. Iar in groapa va ajunge doar marca Adevarul. Substanta vie, spiritul Adevarului va trai. Datoram asta noi, ziaristii, marii de oameni care ne-au oferit afectiunea si sprijinul lor neconditionat in aceste zile grele.