Benedict al Sperantei

Un german, adica fiul celei mai laice tari europene in care nu se vorbeste franceza. Un batran prea incapatanat pentru timpuri tinere si mobile. Papa Benedict al XVI-lea, ex-cardinalul Joseph Alois Ratzinger, a aparut in balconul Bazilicii San Pietro, insotit de intrebari si contestatii. A gresit Conclavul? Cine si ce e, cu adevarat, al 265-lea Papa?

Mai intai, ce nu e Papa Benedict al XVI-lea? El nu e pronosticul suflat live de mediile de informare, in directia cardinalilor electori. Iluminatii media si-au dorit un Papa din lumea a treia. Asa cum ti-ai comanda masina speciala. Recomandarea era nascuta dintr-o neintelegere profunda. Africa si America de Sud au probleme economice si politice, nu bisericesti.

Lor li se potriveste mai bine pontificatul Fondului Monetar si al Bancii Mondiale. Locul adevaratei probleme de credinta si identitate e Europa de Vest. Europa seculara si depopulata, prospera si plictisita de propriul succes, Europa administrata milimetric de Uniunea Europeana, pastor elegant, optimist si nevazator convins in sufletele supusilor sai legali. Noul Papa trebuia sa fie european.

Conclavul a ales intelept. Dupa un Papa polonez, prescris Europei de Est in cel mai nefericit ceas al istoriei sale, un Papa german, prescris Europei de Vest intr-un ceas pe deplin derutant. Acolo unde mediile de informare au vrut un Papa convenabil, de recunoscut dupa culoarea pielii sau a ideilor, Conclavul a asezat, curajos si urgent, un Papa de recunoscut dupa fidelitatea fata de credinta.

Intr-adevar, noul Papa e conservator. Ce inseamna asta? Nici mai mult, nici mai putin decat inversunarea linistita a unui spirit care nu e abonat la nevroza schimbarii si nu are mania vitezei sufletesti. Papa Benedict e catolic, nu jucator la bursa. Cu o zi inainte de a deveni Papa, cardinalul Ratzinger a vorbit de „dictatura relativismului” care ameninta sa inghita vremurile.

Imediat, a sunat alarma generala in toate cazarmile media ale lumii. Extrema dreapta! Heil, Ratzinger! Papa uber alles! Un dogmatic, dusman al schimbarii! Noul Papa e asediat din prima clipa a pontificatului sau, dar e pregatit. El aduce la Vatican cateva adevaruri de neatins: in primul rand, ca exista adevaruri de neatins.

Ele decurg din credinta in viata si in bine, pe care Biserica o apara, iar lumea secundei de fata o nesocoteste cu ostilitate. Apoi convingerea ca ideile crestinismului pot salva lumea, desi declinul lor pare a fi singura realitate vizibila. Noul Papa a scris si a gandit mult.

Cartile si documentele teologice pe care le-a redactat in ultimii 25 de ani nu sunt literatura unui timid inecat in meditatii ceresti. „Sarea Pamantului” (1996) a fost un succes neasteptat pentru o carte de meditatii. In sfarsit, cineva gandea fara menajamente despre bazaitul comercial si incolor al vietii moderne de fiecare zi si publicul a inteles in masa acest lucru.

Ratzinger a atacat frontal tentatiile politice care au incercat Biserica si a contrazis fara retineri relativismul, multiculturalismul, legislatia mecanica a avortului si eutanasiei. Papa Benedict al XVI-lea e german, batran si are o gandire integrala. Adeptii usurintei generale de a fi orice si nimic au de ce sa se teama. Oamenii care fac sarea pamantului pot spera.