Dincolo de varful spectacolului politic

Noua zecimi din semnificatia recentelor evenimente din PSD trebuie cautate dincolo de spectaculozitatea schimbarii la varf.

Se spune, bunaoara, ca baronii PSD sunt cei care l-au „lucrat” pe Iliescu. Nu-i vorba, l-or fi votat pe Geoana si niste Oprisani – dar nu numai!. In plus, conteaza mult mai mult de ce l-au votat si cine este in spatele lor. Ca in acel banc despre barbatul care e capul familiei, dar femeia e gatul si-l intoarce cum vrea ea…

In plus, nu cred ca lucrurile se vor opri aici in PSD; din contra. Nu-l vad pe Geoana facand cariera in PSD; pare mai degraba un lider de tranzitie, chiar de sacrificiu, a carui alegere lasa timp de limpezire a apelor in partid. Nici macar candidatura la presedintia PSD nu pare sa fi fost o decizie proprie – asa cum nici aceea la primaria Capitalei nu a fost.

Seninatatea cu care Adrian Nastase si-a acceptat noul sef pe linie de partid, subordonatul de pana mai ieri, alaltaieri de la guvern, ar trebui de asemenea sa dea de gandit.

Peste doi ani Geoana se va retrage (sau va fi retras) discret pe linie moarta, fara galagie, asa cum ii sta bine unui diplomat de cariera, iar PSD va fi preluat de „adevaratul” lider post-Iliescu.

Intre timp, Geoana ar putea patrona o perioada de epurari interne in partid, prin care cei corupti intr-o masura inacceptabil de mare, manjiti de nici Ariel Extra New (sau care o mai fi ultima inventie epocala in domeniu) nu-i mai spala, vor fi eliminati, sau macar impinsi in plan secund.

Se mai spune si ca infrangerea lui Iliescu va da lovitura de gratie PSD, care isi va pierde o parte foarte semnificativa a electoratului sau traditional, votantii de varsta a treia si cei din mediul rural.

Presupunand ca intr-adevar electoratul „traditional” al PSD va pleca, se nasc cateva intrebari firesti.

Unde exact se va duce acest electorat, pentru cine ALTCINEVA ar putea vota, la urma urmelor? Apoi, sa nu uitam ca, macar teoretic, pana la alegeri mai sunt 3 ani si jumatate, vreme mai mult decat suficienta pentru reconstructia partidului si recastigarea acelui electorat traditional.

La modul mai filozofic, electoratul care ipotetic ar parasi masiv PSD este evident acela care identifica PSD cu Iliescu pentru ca, pana una-alta, cine ce stie ce alte mari schimbari nu s-au produs in PSD. Din cauze naturale, mai devreme sau mai tarziu aceasta identificare nu ar mai fi fost posibila iar despartirea partidului de Iliescu s-ar fi produs oricum.

Apoi, cat de solida poate fi o constructie care, ca o piramida inversata, se sprijina pe un singur om? Din acest punct de vedere, recenta schimbare poate fi interpretata si ca un semn de maturizare a partidului. Probabil nu multi isi fac iluzii in ceea ce priveste evolutia PSD, cel putin pe termen scurt si mediu, dar oricum e un pas in directia buna.

In fine, poate ca ar trebui reflectat putin si asupra mutatiilor care deja se produc si se vor produce cu o viteza crescanda in randurile electoratului.

Vrand nevrand, electoratul de varsta a treia care l-a votat pe Iliescu & PSD la inceputul anilor ’90 nu mai este acelasi cu electoratul de varsta a treia de azi si cu atat mai putin va fi acelasi cu electoratul de varsta a treia de la sfarsitul acestui deceniu. La acest din urma electorat ar trebui sa se gandeasca PSD inca de pe acum. Panta rhei. E inevitabil.

Optiunile politice si valorile pensionarului din 2008 nu vor fi identice cu ale pensionarului din 1990, asa incat e si normal ca mesajul si oferta politice sa se schimbe si ele. Nu poti ramane incremenit in timp, in aceleasi tipare de-acum 15 ani, cu acelasi mesaj; sau poti, dar cu riscurile de rigoare in planul reprezentativitatii.

PSD – si nu numai – ar putea sa invete ceva din experienta post-comunista a PNTCD.

Partea inca si mai interesanta se refera insa la electoratul rural. Nu am date exacte, dar fie si numai dovezile anecdotice sunt suficiente pentru a afirma ca populatia rurala este segmentul cel mai imbatranit al populatiei Romaniei, prin urmare cel aflat in cea mai rapida scadere numerica.

Peste aceasta tendinta naturala se suprapune una determinata de om.

Presiunile – economice, dar nu numai – asupra acestui segment de populatie vor fi extraordinar de mari in anii ce vin, in perspectiva integrarii europene. Merita amintit aici ca, procentual, populatia rurala romaneasca (in sensul de populatie care traieste, cu chiu cu vai, din agricultura, asa cum e facuta aceasta in Romania) este de 5-10 ori mai mare decat media UE.

N-o sa ajungem noi prea curand la acea medie europeana, dar oricum presiunile vor fi extrem de mari ca milioane de oameni sa paraseasca, de voie sau de nevoie, agricultura de subzistenta.

Si, din nou, un om care traieste la tara – dar ca mic mestesugar, sau legumicultor „de nisa” (exportand bunaoara patrunjel sau praz ecologic in Franta), sau, deie Domnul, din agroturism – va avea alte optiuni si interese si probleme decat taranul batran, ostenit, batut de soarta si de vremuri, care gasea un sprijin moral in zambetul paternalist al lui Iliescu.

O strategie PSD bazata exclusiv pe conservarea dominatiei asupra acestor doua segmente electorale ar fi fost extrem de contraproductiva pentru ca ambele sunt in scadere numerica, si aceasta din motive aflate dincolo de puterile PSD.

In fine, schimbarea din PSD – mai ales daca va fi continuata asa cum logica ar dicta-o – nu este un dezastru; cel putin nu pentru PSD. Dimpotriva, ingrijorate ar trebui sa fie partidele de dreapta. Cu Iliescu la carma pentru un numar inca nedeterminat de ani, PSD avea toate sansele sa intre intr-un declin prelungit, chiar daca nu neaparat si rapid.

Asa cum s-au desfasurat lucrurile, exista pentru pesedisti macar speranta relansarii.