Cum lucreaza un corespondent la Bagdad

Criza jurnalistilor rapiti a divizat opinia publica – unii cred ca cei trei nu aveau ce cauta in Irak, altii sustin ca publicul trebuie sa fie informat, si de aceea jurnalistii trebuie sa isi asume niste riscuri.

Toate organizatiile mass media, inclusiv BBC, se confrunta in mod curent cu aceasta problema, si in timp si-au perfectionat metode de evaluare si reducere a riscurilor.

Reporterii BBC au stat de vorba cu corespondenta acestui post la Bagdad, Caroline Hawle, despre conditiile in care lucreaza in fiecare zi. „Cred ca trebuie sa fii mereu constient ca obiectivul pe care ti l-ai propus merita riscul. Cand mergem pe teren nu stam prea mult intr-un singur loc si ne organizam in asa fel incat sa terminam cat mai repede.

Daca se afla ca undeva sunt niste straini exista intotdeauna pericolul ca o BBC-ul nu glumeste cu securitatea. Tot ce tine de asigurarea protectiei jurnalistilor aflati la Bagdad este secret – ca o adevarata operatiune militara.”

Caroline Hawley si ceilalti angajati ai biroului de acolo nu discuta despre acest subiect nici macar in particular. Pentru fiecare dintre ei, o zi de lucru inseamna o incercare permanenta de a impaca datoria cu siguranta personala. Si dupa cum spune Caroline Hawley, nu e simplu.

„E aproape imposibil. Fiecare are instinctele lui si oricine se poate insela. Dar daca cineva din echipa spune ca nu ii place o anumita zona, ca nu se simte in siguranta, plecam imediat. Tot timpul trebuie cantarita importanta stirii cu ceea ce poti obtine intr-o anumita zona si apoi cu riscul la care te expui ca sa obtii materialul de care ai nevoie”.

In final, reporterii BBC au intrebat-o pe Caroline Hawley ceea ce multi romani intreaba in momentele acestea – de ce se duc jurnalistii intr-o zona atat de periculoasa cum este Irakul ? Nu e un raspuns usor, a spus ea. Depinde de om – fiecare o face din motivele lui.

„Eu personal am fost aici inainte de razboi, asa ca ma consider un reporter in Irak si nu un corespondent de razboi. Este frustrant, este din ce in ce mai frustrant si uneori ma simt vinovata pentru ca nu vorbim despre multe subiecte despre care ar trebui sa vorbim. Ma intristeaza faptul ca este prea periculos ca sa relatam ce se intampla cu atatia irakieni”.