Mineriada Iliescu

In 22 decembrie 1989, cand a aparut prima oara pe sticla – stirb, slab si cu hainele cam ponosite, tov. Iliescu si-a exprimat cu manie intelectuala de stanga tot naduful sau de „marginalizat” de catre odiosul dictator care „acaparase PCR-ul in beneficiu personal”.

„Ceausescu a fost un om rau, fara inima, care a intinat nobilele idealuri ale socialismului stiintific si n-a avut nimic comun cu nazuintele clasei muncitoare si lupta ilegalistilor comunisti”!!!

Cand flamandul de „dictatura cu fata umana” a patruns in studioul 4 al TVR si a rostit din adancul fiintei sale aceste „filipice”, ei bine, acelea au fost mai mult ca sigur singurele momente de aparitie publica in care Iliescu a spus pe gura ceva adevarat, cand nu a mintit si nu s-a prefacut, exprimand pe cale orala ceea ce credea, stia si gandea inca de mic.

Dar cand a auzit prin jur ori de la televizor: jos comunismul (!), fara comunisti (!), pluripartidism (!), si altele de acelasi fel, iar prin birouri dosnice Brucan, Barladeanu, Roman, Magureanu si alti sfatuitori l-au tras zdravan de maneca, atragandu-i atentia ca anumite formulari „suna ca dracu´”, atunci, pe data, instinctul lui de conservare de aparatcik comunist a declansat alarma si din

clipa aia si pana-n zilele noastre acest tovaras de cariera s-a „transformat” intr-un domn de circumstanta!

Ura si revolta stranse in sufletul, inima, creierul sau orice altceva ce-o fi avand el pe dinauntru, timp de ani si ani, fusesera in totalitate destinate odiosului Ceuasescu care-i barase calea spre varful puterii comuniste, fusese ceva personal impotriva unui singur om.

Iliescu nu a intentionat nici o clipa, nici in visele (sau dimpotriva, in cosmarurile) sale cele mai avantate (ori doar paralizante) sa conteste oranduirea comunista „de partid si de stat”, gandindu-se in cel mai bun caz (pentru el) doar la vreun glassnost autohton. Atat.

De aceea, socul avut in momentul contestarii sale a fost de gradul 9 spre 10 pe o anume scara Richter, trasformandu-l in prizonierul unei singure idei: sa castige si apoi sa mentina puterea cat mai mult si fara vreun pericol de concurenta reala!!!

Asa ca perioada cuprinsa intre 21-22 decembrie 1989 si 13-14 iunie 1990 constituie in fapt pregatirea contrarevolutiei lui Iliescu, care a adunat in jurul lui toti cei interesati si capabili sa asigure venirea si consolidarea puterii fostilor nomenclaturisti de gradul doi si trei si a fostilor securisti „buni”.

Intre revolta populara combinata cu puciul din decembrie ´89 si mineriada din iunie ´90 a avut loc de fapt trecerea Romaniei de la dictatura comunista la altceva ce nu a fost in nici un caz democratie.