Mai presus de legile omenesti (de Cristian Ghinea)

Care este asemanarea dintre preotul-exorcist de la Tanacu si Ion Iliescu? Amindoi au dat de dracu’, spune un banc care circula prin Bucuresti. Dincolo de gluma, mai este o asemanare.

La prima vedere, fanaticul care se crede Isus si politicianul consecvent macar in optiunea sa non-religioasa nu au nimic in comun. Si totusi, fanii amindurora cred ca ei sint dincolo de judecata si legile umane. Maicutele care au pus pe fuga procurorii nu au stat mult pe ginduri.

Si nici avocatul Iorgovan nu s-a gindit mult inainte sa spuna ca Ion Iliescu este „parintele patriei”, „intemeietorul republicii”, si deci nu poate fi judecat.

Chiar „parintele patriei” este exagerat, dar intemeietor al acestui regim politic este. Sistemul constitutional s-a croit dupa personalitatea sa, sistemul politic s-a structurat anti sau pro-Iliescu. Dar pot fi, oare, figurile intemeietoare mai presus de legi intr-o democratie? Aceasta dilema s-a pus deseori in istoria democratiei, chiar de la inceputurile acestei frumoase inventii.

Clistene a fost reintemeietorul democratiei ateniene. Printre alte reforme, s-a gindit sa previna inscaunarea unor dictatori si a inventat procedura de ostracizare. Daca jumatate din adunarea poporului considera ca un cetatean este un pericol la adresa statului, atunci respectivul trebuia sa plece in exil. Ei bine, primul ostracizat de atenieni a fost chiar Clistene.

Si nu spun ca Ion Iliescu ar fi demonstrat viziunea unor personaje ca acest Clistene, sau ca ar fi ostracizat acum (ciudat cum realitati de bun augur ajung in timp cuvinte oribile). Spun doar ca, desi va ramine in istorie ca primul presedinte al republicii refondate in 1990, Ion Iliescu trebuie sa raspunda in prezent, chiar in fata legilor acestei republici.

De fapt, ar fi trebuit sa discutam daca Iliescu este sau nu vinovat, nu cine este Iliescu sau ce interes au altii ca el sa fie judecat. Dincolo de vina morala, cea juridica se stabileste cu probe. Dezbaterea a fost haotica si pe linga subiect pentru ca nu am stiut ce contine dosarul. In realitate, nici acum nu stim decit frinturi.

Este revoltator ca Emil Constantinescu stia din 1997 de acel jurnal militar care facea legatura dintre Presedinte si represiune, dar a spus-o abia in 2005. Tocmai pentru ca deschide rani adinci si priveste personaje importante, in acest caz pastrarea tacerii asupra unui dosar penal nefinalizat a produs un rau imens.

Multi i-au reprosat procurorului Voinea ca a ridicat putin perdeaua, Iorgovan a dorit chiar sa-l recuze din aceasta cauza. Cred ca, dimpotriva, in acest caz probele trebuie discutate public, interesul general e mai important decit interesul privat al secretului lucrului nejudecat.

Altfel, exista si o diferenta importanta intre cele doua cazuri: daca preotul ar fi fost intemeietor de republica, nu doar de manastire, asteptam vreo 15 ani pina la judecata.