Doamna de Fier si democratii de pisla (de Traian Ungureanu)

Acest om de stat extraordinar – i s-a spus, nu tocmai in gluma, cel mai important barbat din istoria postbelica a Marii Britanii – a lasat in urma o opera politica radicala si influenta. Ea a pus capat unei epoci comode si confuze si a readus in istorie autonomia si curajul cetatenesc.

Margaret Thatcher a zdrobit rusinea de a avea principii in politica si a relansat ideea generala de libertate, si in istoria mare, si in viata omului marunt.

In 1979, cind Margaret Thatcher devenea prim-ministru, Marea Britanie era o tara resemnata. Socialismul, instaurat prin mijloace pasnice, conducea, somnoros, natiunea la ruina economica si indolenta morala. E greu de crezut astazi: Marea Britanie traia sub supravegherea si din milostenia FMI.

Sindicatele si apatia dominau peste o muncitorime care nu reusea sa culeaga fructele puterii politice socialiste si incepea, in schimb, sa invete virtutile vietii subventionate integral. In ciuda timpurilor si a tuturor opiniilor la moda, Margaret Thatcher a schimbat rosturile elementare ale societatii britanice, sprijinindu-se pe doar citeva principii simple si pe un curaj vecin cu nebunia.

In urmatorii zece ani, ea a dezlantuit o revolutie sociala, economica si morala. Doamna de Fier si-a meritat renumele, ca putine alte personaje istorice. Ea a privatizat economia si a pus capat misticii planificarii. A distrus sindicatele si a eliberat, astfel, piata muncii. A improprietarit o clasa enorma de chiriasi timorati si a facut din ea cea mai proaspata clasa de mijloc a Europei.

A inchis de-a binelea industrii perdante si a rezistat apoi revoltei minerilor, otelarilor si subversiunii intelectuale montate zilnic de presa si de elita culturala. Pe scurt, exact in clipa in care colectivismul era in pragul triumfului, Margaret Thatcher a invins, pe teren propriu, socialismul acceptat si votat de o populatie occidentala.

In plan extern, aceeasi energie formidabila a blocat consensul general, pasiv si cuminte al ideilor politice occidentale. Reluarea activa a aliantei cu Statele Unite si afinitatile cu presedintele american Reagan au oprit avansul si seductia ideii comuniste. Libertatea tirzie, mereu aminata de prejudecati occidentale, a Europei de Est a inceput sa devina o ipoteza admisibila.

Acele vremuri au trecut. Lectia lor e azi mai greu si va fi miine si mai greu de inteles. In principiu, ea se rezuma la o idee simpla: libertatea cetateanului in raport cu puterea de stat, oriunde s-ar afla si orice forme ar lua ea. Multe dintre amanuntele acestei inclestari cumplite si indelung defaimate vor fi uitate, curind.

Insa lectia istorica lasata in urma de Margaret Thatcher nu e o pagina rupta din manualul Razboiului Rece si nu se pierde odata cu disparitia marelui adversar comunist.

Dincolo de profilul vulturesc al razboinicului neimpacat cu ideile stingii, Margaret Thatcher ne lasa o lectie distilata, mai inalta decit data si locul de fabricatie. Reformind din temelii societatea britanica, Doamna de Fier a dovedit ceva important pentru noi, cei care vorbim si ezitam, de atitia ani, in jurul schimbarii.

Margaret Thatcher a demonstrat ca o tara se poate razgindi asupra temeiurilor sale ultime, ca o societate poate fi reformata si o revolutie incheiata cu bine, intr-o societate democratica si nu impotriva ei.

Opera marelui prim-ministru britanic infirma scuza dupa care, intr-o democratie, schimbarile radicale se ciocnesc de cadrul legal si trebuie sa astepte, la rind, pina cind vremurile vor fi potrivite, oamenii de inteles si socurile minime. Democratia nu fuge de schimbare si nici nu exclude principiile pure.

Presedintele Romaniei, la fel premierul, ar putea petrece, macar citeva clipe, in compania lectiei lasate in urma de o femeie care a implinit, ieri, 80 de ani, a dominat politica vremurilor sale si si-a impins tara din adincurile indeciziei in modernitatea deplina. Fara ezitare, printr-o revolutie legala, dar nemiloasa, fara aminari, compromisuri si comicarii in numele statului de drept.

Liderii nostri povestesc mereu cite ceva despre rolul institutiilor abilitate, despre limitele mandatului lor si despre oprelistile impuse de legi. Exemplul Doamnei de Fier ii contrazice si ii face de pisla.