Uraganul Elena (de Traian Ungureanu)

Desi vin de la o femeie-spectacol, declaratiile Elenei Udrea nu sint frivole. Declaratiile Elenei Udrea nu apartin unui om de stat, dar cea care le-a rostit cunoaste totul sau aproape totul despre mersul masinariei de stat.

Inainte de a cintari afirmatiile Elenei Udrea e bine sa razuim glazura. Citeva dintre lucrurile amintite de Elena Udrea sint, pur si simplu, neserioase. Nu putem banui, de pilda, nici indopati cu droguri, ca Elena Udrea mergea, impreuna cu Primarul Basescu, „la un suc, in Cismigiu”, unde discuta harnic, pina in zori, treburile municipiului.

Cit suc, atita peltea! Urmatoarea gogoasa platinata: cine poate crede in idila juridica din care aflam ca Dorin Cocos, sotul din acte al Elenei Udrea, a facut afaceri cinstite, tot in acte, cu niste oameni, despre care a aflat, apoi, ingrozit, ca sint pe mina cu Adrian Nastase?

Data viitoare, atentie la prietenii nedeclarati ai lui Saddam Hussein! In sfirsit, ultimul ornament de mucava: aspiratia politica pura a acestei femei care a intrat si in PNL, si la Palatul Cotroceni, din motive de doctrina politica. Pina aici, infloriturile si eschivele. De aici incolo, lucrurile cu adevarat serioase.

Elena Udrea a demonstrat, practic, existenta si schema de actiune a conglomeratului mafiot care dicteaza viata politica a Romaniei. De regula, acest monstru ramificat e alintat cu sigla MC (Mare Coruptie) si lasat in seama generalitatilor goale. Elena Udrea a umplut golul cu persoane si institutii, date si actiuni. Povestea ei sta in picioare. Iat-o.

Basescu, Presedinte de asalt si politician de mare tractiune, vrea sa consolideze puterea politica a Aliantei D.A. Prin urmare, doreste alegeri anticipate. Tariceanu, Prim-Ministru de protocol si politician de compromis, accepta. Apoi e chemat la ordine de marele trust politico-economic-liberal-PSD, dominat de figura lui Dinu Patriciu. Tariceanu cedeaza si se razgindeste public.

Anticipatele cad. Dinu Patriciu, anchetat, inca din martie, e pus sub urmarire penala. Urmeaza vremea telefoanelor.

Basescu sustine ca a fost amenintat telefonic de Sorin Rosca Stanescu, un apropiat al lui Patriciu. Concomitent, apar zvonuri despre un posibil telefon al Primului-Ministru, care i-ar fi cerut Procurorului General Botos sa–l slabeasca pe Patriciu. In august, Basescu revine la una din promisiunile Aliantei: programul anticoruptie. Presedintele vorbeste de „grupuri de interese” care influenteaza Guvernul.

Tariceanu s-a aflat cindva, nu de mult, pe schema de salarizare a uneia dintre firmele lui Patriciu. Nu dupa multa vreme, presa incepe sa se ocupe de cazul Udrea, semnalind existenta unei situatii inacceptabile, in inima Palatului Cotroceni.

Campania de presa se inteteste si descrie amanuntit si exact legaturile de afaceri ale sotului Elenei Udrea cu cercuri pe care Basescu le-a numit, cindva, fara ezitare, mafiote. Dupa citeva saptamini, Basescu face ce era de facut. Elena Udrea e demisa. Aproape imediat, fosta Sefa a Cancelariei povesteste in presa filmul evenimentelor de mai sus.

Ea il acuza pe Dinu Patriciu de instrumentarea campaniei anti-Udrea, in incercarea de a-l defaima pe Basescu si de a discredita campania anticoruptie.

Dupa mai putin de 24 de ore, Primul-Ministru refuza sa comenteze, apoi recurge la una din faimoasele sale razgindiri si isi aduce aminte ca, intr-adevar, l-a sunat pe Procurorul General, dar nu pentru a interveni in apararea lui Patriciu, ci pentru a cere aplicarea legii.

Se intelege, de aici, ca Primul-Ministru e mereu la telefon, asigurindu-se, caz cu caz, ca legea e bine aplicata la Parchet. Aceasta declaratie inutila si ridicola a Primului-Ministru pune capat „filmului” Udrea, confirmindu-l.

Sirul de actiuni si contractiuni descrise de Elena Udrea si confirmate, indirect, de Primul-Ministru nu e usor de urmarit. Pentru uzul cetatenesc al publicului larg, lucrurile pot fi rezumate in felul urmator: oligarhia politico-economica, in alianta cu presa in proprietatea si subordonarea ei, dicteaza politica de stat si fixeaza buna sau reaua imagine a Presedintelui.

Trebuie adaugat un lucru pe care Elena Udrea a uitat, sistematic, sa il aminteasca in demonstratia ei atit de amanuntita: fara prezenta ei vulnerabila la Palatul Cotroceni, oligarhia nu ar fi gasit atit de usor o tinta, iar Presedintele Basescu nu ar fi fost expus atitor atacuri.

Insa intelesul final al Raportului Udrea e catastrofal. Furia si frustrarea acestei femei inlaturate au ridicat, o clipa, cortina. Din spatele ei, a aparut o coruptie de stat maxima, nu accidentala, desavirsita, nu incipienta. Dupa Uraganul Elena, nici un repros nu mai e exgerat, nici o banuiala nu mai e paranoica si nici o vinovatie imposibila. Totul e de reconstruit.