Florin Piersic: „De zece ori sapte ani de acasa”

Florin Piersic are luciditatea la 70 de ani, pe care-i implineste chiar astazi, sa recunoasca faptul ca a castigat trofeul pentru cel mai bun actor, primit in decembrie la gala „Zece pentru Romania”, organizata de Realitatea TV, datorita popularitatii sale. Actorul crede ca premiul ar fi trebuit sa nu fie pentru cel mai bun, ci pentru cel mai simpatizat si indragit actor.

Florin Piersic a fost desemnat cel mai bun dintr-o lista de nominalizati ce cuprinde nume consacrate pe scena si in film, dar si tineri afirmati in telenovele, ca Adela Popescu.

„Fac astazi de zece ori sapte ani de acasa”, a marturisit actorul. El isi va sarbatori duminica implinirea celor 70 de ani in compania prietenilor, majoritatea colegi de breasla, la Teatrul National din Cluj.

Piersic Jr. il considera un actor genial

Florin Piersic a fost ales actorul anului 2005, desi in ultima perioada nu a mai avut roluri de anvergura in teatru sau in film.

In afara unei comedii bulevardiere, „Logodnicele aterizeaza la Paris”, jucata la Nationalul din Cluj, si a unor aparitii de cateva minute in „Eminescu vs Eminem” si „Fix Alert”, filmele fiului sau, Florin Piersic Jr., actorul nu a mai jucat roluri de compozitie memorabile.

Dimpotriva, Piersic senior a surprins multa lume cand a acceptat sa joace anul trecut in telenovela „Lacrimi de iubire”.

Chiar daca manifesta o atitudine rebela fata de el, Florin Piersic Jr. recunoaste ca tatal sau este un actor „fenomenal si genial”. L-a distribuit in ultimele doua filme ale sale, dar juniorul spune ca nu mai are rabdarea sa traga de el sa mai faca si altele. Si nici nu-i accepta compromisul de a fi jucat intr-o telenovela.

Ii mai reproseaza tatalui un anume egoism, dar tot el recunoaste ca, „pana la urma, toti suntem egoisti”.

Popularitatea actorului se explica si prin faptul ca Florin Piersic este o vedeta de televiziune si participa la nenumarate talk-show-uri. A avut propriile emisiuni de televiziune, pe diferite canale, dintre care cea mai cunoscuta este „Piersicile lui Florin” (la TVR 2, apoi la OTV), si a fost unul dintre „Genialii” de pe Antena 1.

Nu se plictiseste niciodata

Medicul Stefan Piersic a aflat din inchisoare, fiind detinut politic, ca fiul sau a devenit student la Teatru in Bucuresti, iar mama, despre care actorul a declarat ca „ar da orice pe lumea asta s-o mai vada cinci minute”, a muncit din greu, la Cluj, si l-a tinut in facultate.

Actorul nu a uitat niciodata sacrificiile parintilor sai. „Sensibilitatea mamei mele m-a ajutat in intelegerea personejelor carora le-am dat viata”, spune el. Piersic a debutat in 1957, in filmul „Ciulinii Baraganului”, pelicula ce a participat si la Festivalul de Film de la Cannes.

A intruchipat o multitudine de personaje, printre care Tudor Vladimirescu sau Avram Iancu, dar rolul cu care se identifica cel mai mult este cel al haiducului Margelatu.

Intr-o cariera de aproape 50 de ani, Florin Piersic a aparut in peste 40 de lungmetraje. „In teatru, niciun rol, jucat de zeci si chiar de sute de ori,

n-a fost acelasi seara de seara. Si nici partenerii mei n-au suferit de „boala” monotoniei, a repetitiei cenusii, care, fara doar si poate, este raiul caldut al mediocritatii. Sigur ca unele intamplari, sarite din firesc, pot reprezenta un condiment, o culoare, pentru ca intodeauna destinul are grija sa nu ne lase sa oftam plictisiti”, a adaugat Florin Piersic.

Dupa ce l-a vazut patru seri la rand in patru roluri total diferite, printre care si acela din piesa „Oameni si soareci”, scriitorul Marin Preda a spus despre Florin Piersic ca a devenit actorul sufletului sau.

Florin Piersic va relua anul acesta piesa lui Steinbeck, „Oameni si soareci”, pe scena Nationalului Clujean. „Voi confectiona o „cheie” cu care sa deschid usa timpului, pentru ca piesa sa aiba aceeasi incarcatura emotionala care a si consacrat-o”, a spus artistul.

Irina Margareta Nistor: „A descoperit elixirul popularitatii”

Florin Piersic e un caz aparte, potrivit criticului de film Irina Margareta Nistor: „A facut teatru si film, a fost june prim pana tarziu, (…) tare as vrea sa stiu cine ar putea fi considerat echivalentul sau printre cei de 20-30 sau chiar 40 de ani, asa cum el reprezenta un Jean Marais local!”.

„Daca e sa ne referim la ceilalti finalisti, e limpede ca pe cei mai tineri lumea ii stie din telenovele si nu de la teatru sau din filme”, a precizat Nistor.

„Gheorghe Dinica este unic, dar nu chipes in acceptiune populara, Radu Beligan e prea subtil si rafinat, Victor Rebengiuc nu face rabat pentru a culege aplauze cu orice pret s.a.m.d., iar cei clasati printre primii au fost decretati „Geniali” de Antena 1″, adauga criticul. Concluzia specialistului este ca formatorii de opinie cei mai puternici sunt televiziunile mari sau mici, dar abile.

Cristi Puiu: „A devenit celebru datorita televizorului”

„Mi se pare fireasca alegerea lui pentru ca toti nominalizatii sunt actori si staruri de televiziune. Piersic a devenit celebru datorita televizorului”, a spus regizorul Cristi Puiu, autorul celui mai premiat film romanesc, „Moartea domnului Lazarescu”.

„La categoria lui de greutate este un actor important. Pe vremea lui Ceausescu, cand aveam vreo zece ani, l-am vazut pe strada si mi s-a parut ca l-am vazut pe Dumnezeu. El era starul momentului, un barbat frumos si cu sarm”, a adaugat regizorul.

„Nu m-am gandit niciodata sa-l distribui in vreun film al meu pentru ca nu am avut un rol pentru el. Papadopol a jucat in filmul meu „Marfa si banii”, dar Pro TV-ul l-a facut celebru, nu filmul meu”, crede regizorul. „Televiziunea ofera vizibilitate. Nu trebuie sa ne plangem. Trebuie sa acceptam. Restul e vorba goala”, a conchis el.

„Intotdeauna spun sau fac ceea ce simt”

EVZ: Credeti ca sunteti, intr-adevar, cel mai bun actor, asa cum ati fost desemnat la gala „Zece pentru Romania”?

Florin Piersic: Nu pot sa ma pronunt nici obiectiv, nici subiectiv asupra jurizarii. Poate ar fi fost mai potrivit daca trofeul s-ar fi numit „Cel mai simpatizat”, „indragit” sau, ma rog, „Cel mai iubit actor”.

Asta pentru ca in tara asta sunt actori atat de buni, de minunati, care au facut, mai ales in ultima vreme, roluri atat de deosebite, chiar memorabile, incat multi dintre ei ar fi avut loc inaintea mea.

Dar un lucru e cert: oamenii, romanii, tin la mine pentru ca reprezint ceea ce ar fi dorit multi sa fie. Ei se regasesc in mine in masura in care si eu ma oglindesc in ei.

Gala premiantilor la „Zece pentru Romania” sigur ca unora a placut, altii au criticat-o, dar cu adevarat periculos ar fi fost daca toata lumea, specialisti sau simpli spectatori, ar fi strigat la unison: „Bravo, ura, bravissimo!” Vreau sa cred, cu toata convingerea, ca a trecut vremea premeditarilor, a scenariilor dinainte gandite cu cap si coada.

O asemenea decoratie sunt sigur ca ar dori-o orice actor care a fost, este si va fi un iubitor al profesiei sale.

Acest premiu nu a incununat cumva mai mult cariera dv. din trecut?

Nu cred ca acest premiu, acest trofeu, a avut la baza argumentul celebritatii, pentru ca prim-planul, celebritatea sunt extrem de relative, nefacand altceva decat sa copieze destinul stelelor cazatoare! Popularitatea poate ar fi argumentul cel mai credibil, mai limpede si mai convingator.

Cariera mea artistica de film si de teatru din trecut nu poate sa reprezinte criteriul unic, asta pentru ca o viata dedicata filmului, teatrului, televiziunii, in expresia lor publica si populara, nu este asezata intr-un timp gramatical anume, ci pur si simplu exista.

Care ar fi motivatia sarutului depus pe crestetul lui Basescu?

Intotdeauna spun sau fac ceea ce simt. Sarutul pe crestet a fost un raspuns spontan la bunavointa sa zambitoare si la modul absolut neconventional in care m-a felicitat. Nu trebuie gasite tot felul de interpretari.

Am aproape doi metri inaltime, eram pe scena, Domnia Sa era in fata mea, jos in sala, si asta m-a obligat la un anume comportament, care, pentru felul meu de a fi, mi se pare firesc – nu prin repetitie, ci prin cuprinsul clar al gestului.

Cum a fost colaborarea cu fiul dv., Florin Piersic Jr., in filmele regizate de acesta, „Eminescu vs Eminem” si „Fix Alert”?

Fiul meu mi-a propus sa accept un rol in filmul al carui scenariu ii apartine. Cum adica, sa fiu dirijat, condus, chiar de feciorul meu? Am colaborat excelent, lasand la o parte relatiile tata-fiu, fiind doi profesionisti, poate cu un plus de motivare, pentru ca in filmul lui au aparut si minunata actrita Tatiana Iekel, mama lui Florinel, si prietena lui, Dorina Chiriac. A fost o experienta unica si m-a facut fericit.

Ati jucat in ultimii ani in spectacolul „Logodnicele aterizeaza la Paris”, pe scena Nationalului clujean. Mai pregatiti vreun rol in teatru?

Cred ca nu e niciun secret ca majoritatea timpului mi-o petrec la Cluj, orasul nasterii si al copilariei mele. Pentru ca sangele apa nu se face, la Cluj ma simt cu adevarat acasa.

Am propus in urma cu trei ani directorului general al teatrului clujean o comedie bulevardiera, care a facut deliciul publicului si acum douazeci de ani, piesa francezului Marc Camoletti, care se cheama „Boeing-Boeing” („Logodnicele aterizeaza la Paris”) si pe care o jucam de atunci cu mult succes.

S-ar putea sa ma intorc la Steinbeck, la acel spectacol „Oameni si soareci”, ce mi-a schimbat „directia” in viata mea teatrala.

Un personaj ca Margelatu ar mai avea loc in cinematografia de astazi?

Sase filme cu Margelatu vor face subiectul unui capitol din cartea pe care o „clocesc”, o „coc” de ani multi si care sper ca va vedea lumina tiparului cat de curand si se va numi „Fereastra sufletului meu este deschisa”. Justitiarul in film reprezinta o instanta morala si el poate sa supravietuiasca si chiar sa revina in actualitate.

Si asta chiar daca l-am plasa intr-o alta epoca, pentru ca slujeste cu argumentele sale eterna lupta intre bine si rau. Asa ca acest Margelatu ar putea fi plauzibil si acceptat fara rezerve intr-o posibila reluare foiletonistica. Personajele de acest fel, dupa parerea mea, nu au varsta. Doar timpul istoric se schimba.

Intr-o discutie cu profesorul cascador Szoby Cseh, ne gandeam la o reluare a tandemului Margelatu-Buza de Iepure, in ciuda varstei noastre. Ne „strofocam” sa gasim pe cel care ar putea scrie scenariul si pe cei care ar avea curajul sa sponsorizeze un asemenea film. L-am intrebat pe Szoby: „Dar cum s-ar putea numi filmul?” Mi-a raspuns: „Margelatu se intoarce”. ( Simona Chitan, simona.chitan@evz.ro; Mihai Soica, mihai.soica@evz.ro)

De ce joaca in telenovele

„Eu am avut norocul, as putea spune chiar sansa, sa joc in comedii, drame sau chiar tragedii.

Dar, la urma-urmei, de ce n-as fi fost curios, chiar tentat sa interpretez un rol in aceasta telenovela care mi-a dat ocazia sa intru din nou pe platourile de filmare, locul unde m-am simtit atat de bine in cele patruzeci si sase de aparitii in filme romanesti? Ganditi-va ce am simtit cand, la Cluj, mi s-a propus rolul din „Lacrimi de iubire” si cand, dupa trei zile de filmare, personajul meu a

trebuit sa plece pe lumea cealalta. Dar „judecatorul” e publicul. Am spus-o si o mai spun: publicul este pulsul, este oglinda actorului. Foarte multi telespectatori si-au exprimat dorinta de a fi reinviat personajul meu. Si am reinviat printr-un frate geaman. Asta m-a bucurat nespus.”

A jucat in filme de Cannes

Florin Piersic a fost haiduc, dregator in vremea lui Mihai Viteazul (Preda, cel mai mare dintre fratii Buzesti), dar mai ales banditul Margelatu, in seria de sase filme inceputa in 1980 cu „Drumul oaselor”, intr-un rol de Robin Hood romanesc ce l-a facut celebru.

Doua dintre filmele in care a jucat, „Ciulinii Baraganului” (1958), regia Louis Daquin si Gheorghe Vitanidis, si „De dragul printesei” (1960), in regia lui Ion Popescu Gopo, au participat in competitia oficiala a Festivalului de Film de la Cannes. (Sandra Scarlat)

Lider la cultura

Florin Piersic a convins 66% din repondentii pentru cercetarea „Zece pentru Romania” ca „este talentat”, de trei ori mai multi decat urmatorul clasat, Alexandru Arsinel.

Si la capitolul cultura, Piersic conduce detasat: 33% din cei 5.000 de romani chestionati considera ca are o cultura bogata, in timp ce 21% cred acelasi lucru despre Alexandru Arsinel, si doar 1a o considera culta pe partenera sa din „Lacrimi de iubire”, Adela Popescu.

Intr-un top dominat de vedete de televiziune, prezenta destul de constanta a actorului pe micile ecrane, si inainte si dupa 1989, i-a asigurat un contestat, dar detasat loc intai. Sebastian Lazaroiu, director CURS, a declarat ca preferinta pentru un actor cunoscut mai mult pentru ce a facut in anii ‘70-’80 are o explicatie simpla: aproape 40% din populatie e de-o varsta cu Florin Piersic. (Sandra Scarlat)

Sarutul istoric

Piersic a fost cel mai volubil invitat al galei „Zece pentru Romania”, in ciuda incercarilor prezentatoarei Melania Medeleanu de a-i intrerupe tirada de amintiri si de multumiri. Actorul s-a declarat chiar nemultumit ca presedintele a ajuns mai tarziu in sala, si a pierdut tot show-ul. „Nicio problema. Ia-o de la capat”, i-a spus Traian Basescu.

Sa stiti, dom’ presedinte, ca sarutul asta a intrat in istorie, pentru ca l-am pupat si pe domnul Iliescu. Si sa-mi deie Dumnezeu sanatate mie sa traiesc pana la 100 de ani sa mai pup cativa presedinti

Articol integral in EVZ