Cei doi Nastase … (de Cristian Ghinea)

Citind stenograma sedintei in care s-a respins cererea de perchezitie la casele lui Adrian Nastase, se poate urmari argumentatia: „Constitutia spune foarte clar ca urmarirea si trimiterea in judecata se fac de catre Parchetul de pe linga Inalta Curte de Casatie si Justitie” (zice Victor Ponta).

Biroul Permanent a adoptat acest punct de vedere, anume ca DNA, desi e o structura in cadrul Parchetului General, nu poate cere nici macar o perchezitie fara semnatura procurorului general. Nastase aproba apoi ce spusese Ponta: „Colegii nostri au invocat art. 72, care prevede in mod clar competenta Parchetului General si a procurorului general in aceasta chestiune”.

Ordonanta respinsa saptamina trecuta de Senat a fost data de Monica Macovei pentru ca anul trecut Curtea Constitutionala a decretat ca PNA nu are dreptul de a ancheta parlamentari. Inca putintica rabdare, stimate cititor, stiu ca povestea este complicata si lemnoasa, dar promit o surpriza savuroasa.

Inainte de a decide, Curtea Constitutionala a cerut opinia presedintelui Camerei. Onorabilul Nastase era obligat atunci sa-si apere propria ordonanta de infiintare a PNA. Asa ca putem citi opinia sa reluata in decizia nr.

235/2005 a Curtii: „Presedintele Camerei Deputatilor a transmis punctul sau de vedere in sensul ca: PNA este o structura autonoma cu personalitate juridica in cadrul Ministerului Public si isi desfasoara activitatea sub autoritatea procurorului general.

Constitutia nu detaliaza aspecte de organizare a Parchetelor, insa aceste structuri organizatorice pot fi dezvoltate sau, dimpotriva, restrinse, in raport cu necesitatile concrete ale societatii romanesti”.

Pe scurt, onorabilul Nastase spunea atunci ca, in functie de nevoile societatii, se poate schimba prin lege organizarea Parchetelor din cadrul Ministerului Public, fara implicatii asupra prevederii constitutionale despre cercetarea parlamentarilor.

Majoritatea de la Curtea Consitutionala nu a fost insa de acord cu punctul de vedere al lui Nastase si al guvernului Tariceanu si a decis ca ordonanta din 2002 e neconstitutionala, deci ca PNA nu se asimileaza Parchetului General.

De aici, nevoia ca Macovei sa transforme PNA in DNA si sa-l treaca mai clar sub autoritatea Parchetului General (a se nota ca ordonanta din 2002 il subordonase „Ministerului Public” la modul general si Nastase tot nu vedea o problema constitutionala atunci).

Deci, in 2005 Nastase credea sincer ca PNA – „structura autonoma in cadrul Ministerului Public” (dupa ordonanta proprie din 2002) – se asimileaza Parchetului General si poate cerceta parlamentari.

In 2006, Nastase crede tot sincer ca DNA – „structura autonoma in cadrul Parchetului General” (dupa ordonanta Macovei din 2005) – nu se asimileaza acestui Parchet si nu poate nici macar sa trimita o cerere de perchezitie pentru parlamentari.

Curat constitutional, numai sa nu ma umflati!