Ziua Termopanelor Intredeschise (de Liviu Avram)

In decembrie 1989, Nicolae Ceausescu era foarte necajit. Nu intelegea nicicum ce i se intimpla si i se parea o nedreptate strigatoare la cer. Facuse atit de mult pentru poporul asta si uite ce rasplata primea. Cind parea total depasit de situatie, a aparut un sfetnic – inca nu se stie daca extrem de hiclean sau complet idiot – care i-a propus sa-si cheme prietenii in ajutor. Si zeci de mii de proletari au jucat sceneta marii adunari populare.

In martie 2006, Adrian Nastase e extrem de necajit. Nu intelege nicicum ce i se intimplari si i se pare o nedreptate strigatoare la cer. A facut atit de mult pentru poporul asta si uite ce rasplata primeste. Cind parea total depasit de situatie, a aparut un sfetnic – inca nu se stie daca extrem de hiclean sau complet idiot – care i-a propus sa-si cheme prietenii in ajutor. Si o duzina de analisti au jucat sceneta micii adunari jurnalistice.

Marii dictatori se aseamana uneori prin marile greseli pe care le fac. Intre mitingul lui Ceausescu si actiunea „Ziua Termopanelor Intredeschise” din Zambaccian e un noian de deosebiri. Asemanarile, doua doar, constau in resorturile care au determinat aceste decizii si in eventualele lor consecinte. In cazul lui Ceausescu, ambele i-au fost letale.

La Nastase, evenimentele sint in plina derulare si, prin urmare, inca nu ne putem pronunta.

Ceausescu a mizat totul pe impresia artistica, data de multimea care il aclama, dar a fost neglijent la detalii: unul dintre participanti avea o petarda. Stim dupa aceea ce s-a intimplat. Tot pe impresia artistica a mizat si Adrian Nastase: o flotila de analisti, atent selectati, care vin si pling de admiratie in fata cercevelelor si dusumelilor dupa care tinjesc procurorii.

Un prim detaliu la care Adrian Nastase a fost in mod evident neatent se refera la modul in care si-a recrutat invitatii. Sa examinam ce optiuni avea la indemina si ce a ales. Cunoscatorii afacerii Zambaccian pot fi asezati pe patru paliere, dupa masura in care detin informatii: procurorii, jurnalistii de investigatie, analistii si curtezanii.

Pe cel mai periculos palier stau asezati procurorii care, gratie puterii pe care le-o confera mandatul si citatia, au cele mai multe documente si marturii despre blocul Zambaccian. Stim bine acum ca sint ultimii oameni pe care Adrian Nastase i-ar vrea oaspeti.

Urmatorul palier este ocupat de ziaristii de investigatii care s-au ocupat de caz. In urma muncii lor a ramas o sumedenie de intrebari fara raspuns, si tare bine le-ar fi prins sa poata vorbi deschis cu Adrian Nastase, fie si printre ulucile gardului. Nici acestia n-au avut sansa unei invitatii.

Adrian Nastase a ales sa-si recruteze invitatii din celelalte doua paliere: analistii care nu cunosc foarte bine detaliile cazului si curtezanii de care n-a dus lipsa in timpul guvernarii si de care nu duce lipsa nici acum. Asa stind lucrurile, era de asteptat ca nici unul dintre invitati sa nu aiba cum sa puna intrebari decisive, menite a-l pune in incurcatura pe amfitrion.

Poate din punctul de vedere al lui Adrian Nastase actiunea de simbata sa fi fost un succes. Deja curtezanii lauda exercitiul de transparenta pe care l-ar fi facut, in timp ce analistii continua sa spuna ca vizita in Zambaccian nu a limpezit cu absolut nimic lucrurile.

Insa detaliul care i-ar putea fi fatal lui Nastase sta exact in ceea ce a spus simbata: el a recunoscut ca dusumelele din apartamentul sau sint aduse din China. El a confirmat astfel informatia provenita din dosarul DNA si de care, pina acum, a facut misto cit a putut.

Adrian Nastase a incercat apoi sa atenueze impactul acestei informatii, spunind ca el nu a stiut nimic, nu l-a interesat, si ca a fost decizia constructorului sa le aduca de acolo. Or, dupa stiinta noastra, nici Sergiu Sechelariu, nici Irina Jianu nu au avut un socru care sa fi fost ambasador in China.

Asta ne face sa credem ca procurorii au un caz mai solid decit vor multi sa creada, iar inversunarea cu care Adrian Nastase refuza perchezitia are o motivatie la fel de solida.