O tara de guvernat, nu de discutat (de Traian Ungureanu)

Discutia despre temele neesentiale ne va aduce, poate, Cupa UEFA, va umple ecranul de vedete, va da regulamentele noi ale lumii sic, dar va tine mereu la distanta problema succesului din interiorul granitelor de sat, nu din interiorul gardurilor de vila. Participantii la aceasta conferinta pe circuit inchis vorbesc despre ei, intre ei si pentru ei.

Am devenit roman in seara zilei de 25 decembrie 1989, si am ajuns sa o regret in fata unui bloc de sticla aruncat peste o piata din Bucuresti. Pagubele sint enorme, ca o despadurire. Atunci, in decembrie 1989, totul se pregatea sa ia cuvintul. De atunci incoace, un torent de disparitii si absente.

S-au mistuit intr-un inghet indiferent tinuturile si oamenii care nu fac actualitatea, suborganismele care nu s-au nascut spre a deveni vedete si vor muri cu basma sau caciula pe cap. Ramastura taraneasca presarata prin sate traieste departe, in alta tara, cu care nu avem nici granita si nici contracte de televizare.

La fel de repede, si fara regret, au fost maturate de pe scena milioanele plecate la munca in codrii de capsuni ai Europei. 20% din forta de munca nu mai e acasa, dar asta nu inseamna ca 80% ar fi si ca ar lucra la ceva de luat in seama. Cu lipsa lor, Romania s-a micsorat si incape, acum, tocmai bine in spatiul dintre blocurile de sticla.

Asta cind nu sta intre doi munti portabili de silicon si defileaza la gitul adevaratelor vedete.

Disparitiile sint vaste, de-a dreptul demografice. Dar ele nu se incheie cu numaratoarea prostimii refuzate de PR. Priviti la ingustarea temelor si la armonizarea reflexelor care au luat locul gindirii libere. Ani lungi in care a fost mereu vorba despre asfixia sub Partidul Stat Democrat (PSD) au lasat impresia si promisiunea unui viitor descatusat si istet.

Era de presupus o renastere a spiritului public. N-a fost asa. A urmat o suita de aparitii care au confiscat elegant adevaratele virtuti si au pus pe masa un conformism scaparator. Dezbaterea si ideile au fost decimate de campanii mediatice. In 16 luni si zeci de pompe media, Traian Basescu a devenit inamicul personal numarul 1.

Nu inamicul public numarul 1, tocmai pentru ca publicul a fost retrogradat pe locul 2. Fabrica de impresii si tumultul mediatic s-au aliat cu nabadaile prezidentiale de la poalele frapierelor si au comis o crima aproape perfecta: izolarea temelor mari. In definitiv, despre ce discutam? Despre Basescu? Ar fi o eroare. Traian Basescu va fi sau nu un presedinte bun.

Din nou insa aparitia lui nu e o chestiune bine inteleasa. In ciuda erorilor si exceselor sale, Basescu are valoarea unei sanse colective.

O data cu Basescu – gregarul, subrafinatul si amicul securistilor -, Romania isi prinde din urma propria realitate sociala. Iar problema realitatii generale romanesti e, practic, neatinsa si necunoscuta. Ea nu a fost tratata, ci doar aminata, pentru ca nimeni nu se grabeste si nu are interesul s-o recunoasca.

Romania nu e o tara de cugetare si problematizare civica, ci un dezastru social a carui indreptare nu poate incepe decit dupa izgonirea iluziilor. Tara e de guvernat, nu de discutat. Tema – singura, adevarata si nerezolvata chestiune romaneasca – a ramas neschimbata, din decembrie 1989 incoace: viitorul integral si comun.

Viitorul alaturi de cei care vor gasi, odata si odata, calea de intoarcere acasa, din codrii de capsuni. Viitorul alaturi de cei care nu intra in borcanele de sticla care cresc pe fata vechiului Bucuresti, decit pentru a le spala geamurile si a le curata birourile, in absenta stapinilor, devreme, la 5 dimineata. In locul interesului pentru viitorul comun am ales separatia.

Iar separatia romanilor in stat nu inseamna nimic altceva decit prelungirea trasaturilor care ne-au facut mereu slabi in momentele-cheie: in fata comunismului si chiar inaintea proiectului european, pe care il intimpinam din dosul comunismului.

Tema e Romania organica. Ea lipseste pentru ca discutiile care i-au luat locul sint o obsesie, nu o deschidere. Discutia despre temele neesentiale ne va aduce, poate, Cupa UEFA, va umple ecranul de vedete, va da regulamentele noi ale lumii sic, dar va tine mereu la distanta problema succesului din interiorul granitelor de sat, nu din interiorul gardurilor de vila.

Participantii la aceasta conferinta pe circuit inchis vorbesc despre ei, intre ei si pentru ei. O fac intr-o singuratate extraordinara.