Ce Mai asteapta Europa? (de Traian Ungureanu)

Comisia Europeana ezita. In locul unei recomandari frontale, Raportul din 16 mai va stabili, probabil, ca Romania trebuie sa astepte decizia, priponita de Bulgaria, pina in toamna.

Septembrie sau octombrie, in loc de mai. Nu e o problema. In aparenta. Admiterea in Uniunea Europeana e un act grav, nu un examen ajustabil. Un stat-candidat paseste pe o treapta de civilizatie noua. Romania ar trebui sa apara la portile Uniunii, dupa ce a scuturat balastul istoric si a revizuit masinaria interna: institutii, administratie, standarde economice.

Aceasta e geometria fixa a procesului de admitere. Insa intre nervurile acestei scheme se insereaza realitatea, acea stare de fapt plina de continuturi nemasurabile. Conteaza, in aceasta ordine, o anume viteza a aspiratiei pozitive pe care societatea o adopta sau o lasa balta. Acest optimism poate fi asfixiat de parantezele pe care centrul de decizie european incepe sa le presare, precaut.

Efectul cel mai necontrolabil se va produce in interiorul sistemului politic. Aminarea verdictului asteptat in 16 mai va fi sesizata ca o problema de jonctiune, ca intrerupere a caracterului cursiv care a dominat relatiile Romaniei cu UE. Descoperirea va declansa o dinamica negativa.

Tot ce era camuflat sau atenuat in pornirile naturale ale fortelor politice va iesi la lumina si se va hrani din indoiala europeana. Potentialul negativ al sistemului politic romanesc n-a disparut, ci asteapta o bresa in proiectul de reforma si democratizare. Un singur pas lateral si purtatorii de valori oligarhice se vor autosesiza.

Premisele unui contraatac antireformist sint, oricum, pregatite. PSD tatoneaza cu PRM. Pe deasupra, planeaza figura gonflata a lui Gigi Becali, cel mai nou produs al derutei mentale romanesti. O ezitare europeana ar anima acest sistem de legaturi tacite si promovari subterane. Pozitia si asa fragila a fortelor pozitive va deveni aproape disperata.

Primul exemplu e, desigur, ministrul Monica Macovei, tinta a tuturor defaimarilor si subminarilor. Reteaua antidrept si filosofia ei extralegala isi vor fortifica pozitiile din care vor parazita, mai tirziu, structurile europene.

Intr-un fel, dezlantuirea canibalismului public romanesc ar fi justificata. Comportamentul european e greu de motivat. Evident, impasul economico-politic al proiectului european explica destule. Insa ezitarea in fata Romaniei si a Bulgariei nu ajuta pe nimeni, nici la vest, nici la est. Dimpotriva, ea lasa in urma o impresie inferioara.

Prea multi functionari europeni, incepind cu Olli Rehn, comisar pentru Extindere, nu pentru Reexaminare, par gata sa fuga de o problema pe care au curtat-o, dar nu o pot controla. E prea tirziu pentru reformulari. Pierderea de viteza i-ar izola periculos pe principalii actori politici.

Pe presedintele Basescu, ale carui insistente pentru clarificarea datei si a procesului ar fi puse in cumpana, pe primul-ministru Tariceanu, care pare deja blocat si lipsit de reactie.

Un „mai asteptati, in Mai” va programa degradarea generala a sistemului politic si balcanizarea fatisa a vietii oficiale. Acest soi de derapaj e un mare devorator de motivatie. El impune plictisul si resemnarea la nivel de masa (cu ajutorul stingacei propagande oficiale care nu reuseste sa explice Europa, in termeni neechivoci).

Slobozita de lipsa de rigoare europeana, degradarea va cufunda in acid viata partidelor si va trivializa, pina la capat, o presa care abia reuseste sa simuleze bunele maniere. Lupta pentru cucerirea noului context si imbrinceala pentru pozitii vor ocupa, cu totul, programul retelelor media.

Pauza de initiativa a Comisiei Europene va fi folosita asa cum e mereu folosita prin aceste parti inconsecventa dirigintelui, a patronului sau a altor personificari ale autoritatii. Ragazul va inaugura un Razboi Civil interclanuri, care va face tandari politica si va isteriza media. Romania se va intoarce acasa, la dezagregarea iubita, dupa un scurt si neinteles turneu de prezentare europeana.