Serviciul Roman de Dezinformatii (de Ovidiu Nahoi)

Vazand raportul SRI privind gripa aviara nu poti decat sa-ti pui o singura intrebare: daca pe langa incompetenta avem de-a face si cu o ampla operatiune de dezinformare.

Prostia care musteste e masiva, brutala si imbracata in costum ieftin, facut la norma – precum haidamacii care se insirau, inainte de 1989, pe Calea Victoriei atunci cand trecea convoiul Tovarasului. Raportul Serviciului Roman de Informatii nu da informatii, ci dezinformatii. El nu afirma. El sugereaza. Emite ipoteze. Isi da cu parerea. Si incurca curcanii cu gainile.

„Nu poate fi exclusa ipoteza aparitiei focarului in urma importului de pasari”, glasuie tulburatoarea concluzie a competentului Timofte. In rest, o lista de importuri de pasari, efectuate in lunile ianuarie ori martie, despre care nu se stie, in realitate, nimic sigur. Asta este marfa livrata de SRI, pentru care plateste, pana la urma, contribuabilul roman. Pe baza ei, autoritatile statului trebuie sa ia decizii!

De aici incolo, incepem sa vorbim despre dezinformare – voita sau ba. Vineri, iesit din salonul prezidential de la Elias, seful SRI anunta ca a primit ordin sa se ocupe de comertul cu pasari. Declaratia lui nu vine pe teren gol, ci pe fondul zvonurilor deja lansate nu se stie de unde si ajunse in redactiile ziarelor: exista probleme la importurile de pasari. Aha! Deci, daca Timofte a primit ordinul, ceva trebuie sa fie!

Luni seara, raportul secret „scapa” in presa. Ca in atatea alte cazuri… Ipoteza lansata de SRI, accesibila, pentru moment, unui singur mediu de informare, este transformata in certitudine. Ceea ce autorii raportului nu-si pot asuma isi asuma beneficiarii „scurgerii de informatii”.

Astfel ca marti, pe prima pagina a „Jurnalului National”, citim: „Originea exploziei aviare: import masiv de pasari vii infectate din Slovacia si Ungaria”.

De aici incolo, bulgarele o ia la vale si capata proportii colosale. Ungaria este „dusmanul de serviciu”. Isteria adversarului din exterior, a conspiratiei straine la adresa interesului national, este reaprinsa cu succes maxim. Tema Europei care ne vrea o simpla piata de desfacere – pentru puii unguresti, de aceasta data – este relansata.

Iar importanta lui Radu Timofte, ca aparator la tampla tarii, este reconfirmata exact in momentul in care in mediile politice si jurnalistice se vorbeste din ce in ce mai insistent despre posibila sa debarcare

Pana la urma, vazand ceea ce se petrece, nu poti sa nu-ti pui intrebari.

De exemplu, cum se face ca „scurgerea de informatii” s-a produs exact catre grupul de presa al lui Dan Voiculescu, foarte preocupat in a demonstra, cu orice pret, ca autoritatile sunt depasite de orice fel de crize (ostatici, inundatii, aviara)? A fost facut acest raport anume pe placul presedintelui, nemultumit de prea desele aparitii publice ale ministrului Flutur si adversar declarat al lui Calin Popescu-Tariceanu?

Cum se face apoi ca beneficiarul „scurgerii”, analistul militar Radu Tudor, ne mai livrase, acum catva timp, o alta poveste cu sereisti bravi – aceea a teroristilor cu rucsacuri prinsi in metrou? Sa fie el cu adevarat un purtator de cuvant neoficial al SRI, asa cum se spune in mediile jurnalistice? Si, in fine: exista vreun interes pentru torpilarea relatiilor cu Ungaria si Slovacia, in pragul

aderarii la Uniunea Europeana? Nu de alta, dar despre Radu Timofte se vorbeste ca ar fi ramas exponentul unei grupari dure, antieuropene, din PSD.

Pentru a spulbera semnele de intrebare privind operatiunea de manipulare, SRI ar trebui sa spuna exact in ce conditii a ajuns raportul sau clasificat in mainile presei. Caz in care, valabila ar ramane doar varianta incompetentei. O varianta pentru care care exista leac: demiterea.