Nici Basescu nu are sapca (de Alexandru Lazescu)

Daca Traian Basescu nu are basca atunci e un lucru grav care trebuie spus raspicat, fara menajamente. Oricum, chiar daca decide sa poarte una cu siguranta nu e basca potrivita, o decizie gresita care, din nou, nu poate fi trecuta cu vederea. Am transpus in termenii politico – mediatici ai momentului o gluma binecunoscuta cu un iepuras si un urs. Fara nici o pretentia de originalitate.

Aceeasi trimitere a fost utilizata zilele trecute de Sorin Ionita in „Cotidianul” intr-un text despre Monica Macovei. Dar realitatea e ca la fel ca si ministrul Justitiei presedintele se confrunta cu un front ostil compact, din zona politica si din mass media, care il critica automat indiferent de ceea ce spune sau nu spune, de ceea ce face sau nu face la un moment dat.

Stilul sau abrupt deranjeaza multa lume cu influenta desi ramine popular, conform tuturor sondajelor de opinie, la nivelul strazii.

Pentru unii dintre oponenti, precum pesedistii si peremistii, acest tip de atitudine era oarecum de asteptat. Cum nici Traian Basescu nu s-a aratat niciodata prea tare preocupat de a ideea de a se mentine in limitele unei stricte neutralitati politice de partea cealalta era de asteptat o reactie pe masura.

Mai virulenti decit primii sint insa „aliatii” din Partidul Conservator, UDMR si PNL. Mai ales liberalii, care nu ar fi ajuns nicicum la putere fara victoria lui Traian Basescu in fata lui Adrian Nastase, se chinuie sa inventeze orice pentru a bloca sau a compromite initiativele venite de la Cotroceni.

O reactie aparent paradoxala dar previzibila prin logica competitiei politice anticipata de unii inca de la inceputul mandatului in conditiile in care nu s-a ajuns la o fuziune in interiorul Aliantei D.A. Astazi, din perspectiva liderilor PNL nu exista pacat mai mare pentru cineva ca acela de a fi suspectat de simpatii, ca sa nu mai vorbim de apropiere, fata de Traian Basescu.

De exemplu dupa ce s-au plins permament ca sefii serviciilor secrete nu sint schimbati liberalii au dat acum mina cu pesedistii si cu peremistii pentru a sabota cit pot validarea in Parlament a demisiei celor in cauza.

O categorie aparte e aceea a frustratilor, nu tocmai extinsa dar extrem de galagioasa. Un bun exemplu e un domn care plimba un laptop prin emisiunile de televiziune pentru a infiera, fara discriminare, cam tot ceea ce face sau ceea ce nu face presedintele.

Aceasta indignare generalizata s-a declansat se pare imediat dupa ce a inteles ca sperantele sale de a fi nominalizat pentru o pozitie de demnitate publica in domeniul politicii externe nu se vor implini. Lista criticilor e evident mai lunga si nu cuprinde doar astfel de cazuri ci si altii care pur si simplu au puncte de vedere diferite fata de cele exprimate la Cotroceni. Altceva e important.

Faptul ca acest gen de personaje capata o vizibilitate publica mult mai larga decit ar fi justificat prin grija unor importante canale media ale caror patroni au, din varii motive, dispute de transat cu presedintele. Precum Dan Voiculescu.

Deloc intimplator, Ion Cristoiu apare regulat la „Antena 3”, singur sau impreuna cu Octavian Paler, la o emisiune al carui unic rost pare sa fie acela de a-l demasca pe Basescu.

Daca vreti si alte exemple luati un editorial semnat de Bogdan Chireac in „Gindul” la sfirsitul saptaminii trecute a carei concluzie e ca recenta vizita la nivel inalt in Statele Unite a fost o „ocazie ratata”. Desi autorul incearca o argumentatie e cu totul neclar ce ar fi trebuit sa se intimple acolo pentru ca vizita cu pricina sa fie declarata drept una reusita.

Climatul extrem de cordial, intreaga simbolistica cu conferinta de presa comuna din Biroul Oval, in cazul vizitei anterioare s-a perorat mult pe seama faptului ca un astfel de eveniment nu a avut loc, si cu invitatia la dejun care a urmat exprima un nivel de interes fara echivoc a partii americane fata de Romania.

Sigur ca sint interese in joc dar dincolo de ele o relatie bilaterala se consolideaza in timp si nu se masoara cu un cintar pe al carui taler fiecare trebuie sa puna imediat cite ceva. Iar daca vorbim de investitii nici ele nu sint puse in miscare prin ordin de front de la Casa Alba dar e evident ca toate semnalele transmise la Washington cu acest prilej au fost mai mult decit incurajatoare.

Dincolo de acest lucru sint insa obisnuitele analize de oportunitate pe care marile corporatii si le fac intotdeauna. In cazul lor acest gen de stimulente desi au greutate nu sint de regula suficiente.

Disputele politice curente impreuna cu deranjul major provocat de ofensiva impotriva coruptiei si de demisiile in grup ale sefilor serviciilor secrete si a procurorului general formeaza o combinatie exploziva. Chiar daca nimeni nu ia in serios ideea unei suspendari a presedintelui se va da curs oricarui demers care il slabeste. Anticipatele sint aproape de neevitat.

Climatul din coalitia de guvernare e atit de degradat incit ar fi aproape iresponsabil sa se continue mai multa vreme in aceasi maniera ! De aici toate pozitionarile de ultima ora. Prin erodarea lui Traian Basescu adversarii sai spera sa-i diminueze la maximum capacitatea de a tracta electoral Partidul Democrat la eventualele alegeri anticipate.

Va fi o batalie dura in care se va utiliza tot arsenalul din dotare si in care se va recurge la manipulare mediatica pe scara larga. Va fi de aceea tot mai greu sa tragi linie intre ceea ce sint informatii, analize si comentarii jurnalistice legitime si ceea ce e comanda politica. Iar presedintele nu avea deloc o viata usoara.

Mai ales ca in categoria adversarilor sai deschisi trustului de presa detinut de Dan Voiculescu, construit in jurul „Antenei 1” si a „Jurnalului National”, i s-a alaturat deja cotidianul „Adevarul”, recent preluat de Dinu Patriciu, pe linga care se pregateste si lansarea unei televiziuni.

Peste aceste dispute de acum traditionale se vor suprapune desigur cele generate de numirile din virful structurilor de putere cu sefi demisionari, dispute care e de asteptat ca prin miza aflata in joc sa antreneze si alte conglomerate media majore.

In aceste conditii nu e deloc exclus ca credibilitatea presei, oricum zdruncinata de scandalurile in curs si in asteptare, legate de colaborarile cu securitatea sa fie in curind facuta tandari.