Nici politia politica nu mai e ce-a fost (de Liviu Avram)

Ultimul verdict in cazul judecatoarei Bejinariu arata ca si actualul Colegiu al CNSAS pune umarul la ruinarea propriei reputatii, operatiune inceputa cu un succes remarcabil de fostul Colegiu.

Dosariada la care participa de ceva vreme parca toata lumea tradeaza un soi de frenezie care trebuie neaparat ponderata, ca sa nu riscam dezamagiri inutile. Ne ajuta in acest sens chiar Colegiul CNSAS, cu al sau verdict descumpanitor: judecatoarea Florica Bejinariu nu a facut, scuzati, politie politica, desi asta-toamna am zis exact contrariul, pardon de greseala.

Istoria acestui verdict e schizofrenie pura. Fostul Colegiu a votat initial ca judecatoarea a facut politie politica. La contestatie, balotajul a fost depasit de votul dublu al presedintelui Gheorghe Onisoru si a rezultat ca nu e vorba despre politie politica.

Reverificarea dosarelor impusa de noile legi ale Justitiei a pus un alt Colegiu in fata aceluiasi dosar, iar schema s-a repetat: un prim verdict nefavorabil judecatoarei a fost urmat, la contestatie, de contrariul sau.

Cauza schizofreniei, se stie, sta in insasi legea CNSAS. Colegiul este format din oameni desemnati pe criterii politice, iar verdictele se adopta prin vot, un vot care poate fi exprimat chiar in pofida prevederilor exprese ale legii privind definitia politiei politice.

Verdictul hazliu in cazul Bejinariu pica insa intr-un context cum nu se poate mai prost. Zilele acestea tocmai afluiesc spre CNSAS dosarele politicienilor. Acestia, guresi cum ii stim, au o buna oportunitate sa arunce in derizoriu orice urmatoare decizie a Colegiului.

Iata, trustul de presa al domnului Voiculescu a prins imediat oportunitatea si preventiv, pentru ca azi urma solutionarea contestatiei, a prezentat verdictul privind-o pe judecatoare in contextul dorit de patron: pai, daca Florica Bejinariu, cu tot ce-a scris ea acolo despre colegii sai si cu tot ce-a primit de la Securitate, nu a facut politie politica, de ce sa se spuna ca ar fi facut un

patriot care nu facea decit sa apere secretele intreprinderilor noastre de spionii lor? Si n-a lipsit mult ca sa asistam din nou la un vot schizofrenic, caci de la “larga majoritate” cu care Colegiul a votat initial ca Dan Voiculescu a facut politie politica, ieri contestatia sa a primit trei voturi pentru, trei impotriva si trei abtineri, iar respingerea acesteia a depins, din nou, de votul dublu al presedintelui CNSAS.

Tot un joc preventiv pare sa faca si Radu Berceanu. Despre relatiile sale cu Securitatea a vorbit pina acum foarte putin, pina spre deloc. Nu e cunoscut nici pe departe ca unul dintre campionii luptei antisecuristice, nici macar atunci cind era ministru si putea influenta, intr-un fel sau altul, soarta dosarelor.

Dar cum a prins de veste ca dosarul sau s-ar putea sa fi ajuns la CNSAS, s-a si invitat intr-o conferinta de presa la partid ca sa ne ofere propria sa versiune asupra manuscriselor lasate la Securitate. Suficient de precis cind descria biroul in care dadea extemporale, suficient de vag cind a fost rugat sa spuna ce scria in ele, Radu Berceanu s-a calificat deja pentru statutul de suspect.

Va dura ceva timp pina CNSAS va da un verdict in ceea ce-l priveste pe Radu Berceanu, dar nu stim daca nu va fi cumva tot unul schizofrenic, ca, iata, nici politia politica, asa cum o intelege Colegiul CNSAS, nu mai e ce-a fost odinioara.

De aceea, o buna recomandare pentru cei aflati in situatia lui Radu Berceanu e sa lase la o parte asa-zisa lipsa de interes pentru propriul dosar, sa si-l ceara de la CNSAS si sa si-l puna integral pe Internet. Un gest similar a tot promis si Dan Voiculescu, dar inca nu s-a tinut de cuvint, iar Sorin Rosca Stanescu pare sa fi intrat si el intr-un concediu prelungit din acest punct de vedere.

Semn ca dosarele alea contin lucruri mult mai urite decit vor, preventiv, sa ne faca sa credem titularii lor.