Prietenie cu drujba (de Gelu Trandafir)

Putin i-a imbrancit din nou pe europeni in lumea reala. Autocratul de la Moscova a inchis „Drujba”, conducta „Prieteniei” care traversa regatul amicului dictator Lukasenko, lasand fara petrol rusesc mai multe state europene.

Dupa incidentul cu Ucraina, vest-europenii uitasera prea repede de santajul rusesc cu energie. Desigur, Lukasenko nu e pedepsit acum precum Iuscenko pentru vreo orientare prooccidentala. Consecintele sunt insa asemanatoare. Cateva state UE sunt decuplate discretionar de Maica Rusie de la pieptu-i plin de petrol si gaze.

In 2006, naivii si simbriasii Moscovei au batut toba „Rusiei pragmatice” sau a „noii Rusii”, a avantajelor care decurg din prietenia Moscovei. Nici doua luni nu au trecut de cand Polonia era pusa la zid pentru vina de a fi conditionat inceperea negocierii unui nou Tratat UE-Rusia si de ratificarea de catre Moscova a Cartei Energiei.

In cazul Romaniei, Schroeder (devenit slujbas Gazprom) a fost impachetat si trimis la Bucuresti sa ne spuna ca Europa nu trebuie sa renunte la dependenta, ca UE trebuie sa aiba o atitudine „prietenoasa” fata de Rusia. Bastinasii Gusa si Voiculescu ne-au cantat partitura „Drujbei” romano-ruse. Acum echipa de zgomot a amutit, nemaiintelegand probabil relatia Putin-Lukasenko. Pana cand se dezmeticeste, putem vedea mai limpede caile de iesire.

UE trebuie sa faca exact ceea ce Schroeder i-a cerut sa nu faca. Spre necazul manuitorilor de „drujbe”, comisarul pentru energie e un baltic, Andris Piebalgs, bun cunoscator al „prietenilor” de la Rasarit.

Letonul atrage atentia ca dependenta fata de furnizori este o vulnerabilitate a UE in plan extern, vine cu propuneri privind reducerea dependentei; readuce in atentie avantajele energiei nucleare, mai ieftina si ecologica. In domeniul energiei, UE trebuie sa vorbeasca pe o singura voce, caci situatia nu poate fi depasita prin actiuni individuale.

Aici, comisarul leton va intampina rezistenta Germaniei care a favorizat intotdeauna o relatie bilaterala cu Rusia, nesocotind interesele balticilor si ale Poloniei.

Romania poate fi de folos UE prin sprijinirea comisarului leton. Piebalgs se va confrunta cu incercari de diluare a celor mai ambitioase propuneri, probabil chiar si cu opozitia ecologistilor, dupa tiparul miscarilor orchestrate in Razboiul Rece.

UE trebuie sa studieze cu atentie propunerile statelor de granita: Romania, Polonia si tarile baltice, iar acestea trebuie sa-si coordoneze politicile. Edward Lucas, corespondentul The Economist pentru Europa de Est, recunostea recent expertiza fostelor state comuniste: „Ele stiu mult mai multe despre Rusia decat stim noi”.

In plan intern, experienta Lukasenko arata inca o data politicienilor romani, care la fiecare schimbare de guvern anunta entuziast deschideri ambitioase, ca Rusia nu are prieteni, ci doar vasali. Durata „prieteniei” sau amploarea parteneriatului depinde aproape exclusiv de interesele Federatiei si intr-o masura nesemnificativa de initiativele Bucurestiului.