Doua vorbe despre etica televiziunilor britanice

Finala Cupei Ligii Angliei, Chelsea vs. Arsenal, minutul 56. Aglomeratie mare in careul lui Arsenal, balonul face o bolta, se apropie de poarta tunarilor, nu se intampla nimic. John Terry este totusi la pamant si nu misca.

Nimeni nu stie ce s-a intamplat.

In cele sapte-opt minute scurse din meci, cu John Terry intins pe iarba, cu cadre apropiate ale suporterilor albastri impietriti de spaima, televiziunea britanica a gasit de cuviinta sa prezinta o singura, unica si irepetabila ocazie de a arata oamenilor accidentul lui Terry. O singura reluare a loviturii. O imagine de o violenta atroce. Pentru cei ce au ratat-o, trebuie spus ca nici nu merita re-difuzata.

Un accident oribil care nu are nici o legatura cu jocul. Nici cu piciorul fundasului lui Arsenal. Un fault de joc, inerent fotbalului, un accident stupid. A fost un sut primit in cap de Terry, care l-a facut ko pe fundasul de fier al lui Chelsea.

Si totusi, in minte revin obsesiv imaginile difuzate de televiziunilre romanesti cu faultul suferit de Vasile Ardeleanu, fost fotbalist la FCM Bacau. Un atac urat al lui Lacatus, poate intentionat, poate nu, nici nu mai conteaza. Violenta extrema, capabila sa-i dea goluri in stomac si lui Scarface.

Si totusi, televiziunile romanesti au reluat si au reluat si au mai reluat o data faza, parca incantati ca prin apasarea butonului de replay pot scoate atatea interjectii din sufrageriile oamenilor.

Restul e istorie. Terry si-a revenit, s-a intors la stadion dupa o ora si a celebrat cu echipa castigarea Carling Cup.