De ce nu-l cereti pe Nicolau inapoi? (de Iulian Comanescu)

Acum aproape doi ani, mandatul Nicolau se termina cu un circ pe masura pierderilor de reputatie si audienta pe care TVR-ul le suferise in cei patru ani scursi sub ocarmuirea lui.

Oamenii de la Curtea de Conturi luau la verificat banii pe care ii cheltuise Nicolau, de la investitia in noul turn al TVR-ului, cel care nu a mai aparut, la sticlele de whisky consumate de managementul TVR impreuna cu invitatii sai, la rubrica “protocol”.

Au urmat numirea lui Tudor Giurgiu si concursul pentru director de stiri al TVR, in care Rodica Culcer a avut contracandidati prea putin cunoscuti. Apoi Curtea de Conturi a amutit brusc in privinta lui Nicolau, iar acesta si-a vazut de treaba, mai intai la Grivco-Voiculescu, ca vicepresedinte de dezvoltare.

Acolo s-a gandit timp de cateva luni si a dezvoltat ideea ca Antena 2 va fi o televiziune de barbati, idee raposata azi, dupa care a plecat la Lagardere, unde el stie ce dezvolta.

S-a zvonit atunci ca afacerile lui Nicolau au fost ingropate la schimb cu voturile oferite de PSD lui Giurgiu si membrilor in Consiliul de Administratie.

Intr-una din primele neintelegeri grave cu PNL, Traian Basescu si PD refuzasera sa desemneze reprezentanti in acelasi Consiliu, pentru a facilita promovarea unei legi mai noi si mai normale a TVR, care sa scoata televiziunea publica de sub controlul politicului. Cred ca fost prima oara cand a iesit pe-a PNL-ului sau, altfel spus, prima coalizare a liberalilor cu PSD.

Ce s-a intamplat, de atunci? Giurgiu a beneficiat de o relativa liniste vreun an si jumatate. Ambele canale publice ale TVR au inceput sa dea filme bune, iar pe TVR 2 au aparut “Ora de stiri” si o serie intreaga de emisiuni ale unor producatori independenti, intrate pe post in urma unor concursuri pe care nu le-a contestat nimeni, pana acum doua saptamani.

TVR 2 anuntase scaderi de rating, dar cu cresteri pe demografice, iar despre evolutia TVR 1 nu s-a spus mai nimic, mai putin o vaga si nuantata satisfactie cu privire la felul cum arata “Jurnalul”. Asta, tot pana acum doua saptamani. Nimeni n-a avut curiozitatea, din primavara lui 2005 si pana acum doua saptamani, sa vada cum si-a indeplinit Giurgiu mandatul.

E drept, la sfarsitul anului trecut, a aparut controversata chestiune a drepturilor pentru meciurile de fotbal, pierdute de TVR. Dezbaterea a avut loc relativ normal, dupa care a urmat episodul cu Ion Iliescu si Rodica Culcer, care si el a fost relatat oarecum fara patima.

Dar, brusc, pe 1 martie, adica, da, acum doua saptamani, un articol din “Jurnalul national” a deschis o Cutie a Pandorei. La adresa lui Giurgiu a inceput sa ploua cu cele mai ciudate acuzatii, in primul rand in cotidianul numit, dar si in subsolul acestui blog.

Pseudonime suparate debiteaza cele mai mari grozavii la adresa regizorului ajuns director, genul de exagerare/minciuna care contine suficiente elemente reale incat sa fie luata in seama.

Nu poti insaila astfel de lucruri decat daca esti varat pana in gat chiar in situatia pe care o infloresti, iar eu nu ma consider paranoic daca spun ca stiu unde lucreaza respectivele pseudonime si cand s-au angajat acolo: cu mult inainte de venirea lui Giurgiu. Si pe posturi bunicele, care le permit accesul la acel tip de informatii pe care le ametesc aici.

Arhiva de pe “Media lui Comanescu” cuprinde, de altfel, destule lucruri interesante. Aici se poate vedea ca pe 6 februarie mirosisem ca in TVR incepe circul.

Mai am o informatie pe care o dau acum in premiera, anume ca, aproximativ cu o saptamana inainte de articolul din “Jurnalul national”, Giurgiu anuntase intr-un cerc restrans ca urmeaza masuri drastice in TVR si ca se va isca scandalul. Dupa alte informatii pe care le ofer tot prima oara, primul articol din “Jurnalul” are la baza tot o delatiune din TVR.

Am colegi pe care ii respect prea tare la “Jurnalul” pentru ca sa fac speculatii cu privire la ordine de la Voiculescu sau alte motive ascunse ale seriei de articole, la fel cum, din acelasi motiv, nu ma intreb de ce pe blogurile lui Catalin Tolontan si Gusti Roman, doi oameni-cheie din structura de presa scrisa controlata de Voiculescu, problema drepturilor pierdute de TVR a fost

tratata extensiv. Daca “Jurnalul”, Gusti si Catalin n-ar fi existat, “Dan Alecu” sau “Claudiu” ar fi continuat sa-si faca de cap prin subsolurile de-aici. E ceva mai mult decat implicarea lui Voiculescu in toata povestea, iar eu despre asta prefer sa vorbesc.

E clar pe cine a deranjat in primul rand Tudor Giurgiu: pe acel angajat care trece o data pe luna prin TVR ca sa isi ia leafa si care, atunci cand face ceva, executa un promo cat poate el de idiot – si incompetenta teveristului nu are margini, in genere – la productia independenta X, pentru ca aceasta sa zboare de pe post.

La teveristul care, de banii pe care eu si altii ii platesc pe abonamentul TVR, muta aceeasi productie de sambata duminica si de miercurea vinerea, poate-poate s-o duce dracului.

Nu il cunosc pe Tudor Giurgiu si nu am nici un fel de relatii contractuale cu TVR. Nu cred ca omul nostru este echivalentul lui Mark Thompson de la BBC sau vreun trimis de-al lui Dumnezeu in organigrama, dar ceea ce se intampla in ultimele zile ma revolta.

Mai avem putin si corul omniscient de la subsol incepe sa ceara readucerea la putere a lui Nicolau, nu de alta, dar partidul lui Nastase, chiar ramas fara Nastase, continua sa traga destule sfori prin TVR. Iar “Dan Alecu” si “Claudiu” sunt, de la o vreme, foarte volubili la telefoanele ziaristilor, unde toarna toate nenorocirile pe care le-a abatut Giurgiu pe capul TVR.

Brusc, in martie 2007, incepand de acum doua saptamani, fiindca pana atunci totul era bine si frumos.

Unul din managerii prea putin cunoscuti din trecutul TVR se numeste Liviu Man. Da, ati citit bine, monstrul aflat in arest de cateva zeci de zile, pentru santaj, cel care a inventat Trustul “Gazeta”, special pentru ca sa distruga reputatia onorabililor afaceristi locali care nu voiau sa-i livreze gresia la poarta vilei.

Prin ‘96-’97, la inceputul mandatului Constantinescu, Liviu Man a fost adus in Bucuresti, ca redactor-sef la Stirile TVR, pentru a drege ceva din prestigiul institutiei duse de rapa de Everac, Razvan Theodorescu si Emanoil Valeriu. M-am intalnit cu el la o bere, pe atunci mai vorbeam o data la cateva luni.

Primul lucru pe care-l facuse Man fusese sa ceara un “inventar”, cum se spunea pe atunci, “ca sa vada cum sta”. “Vazuse” ca din gestiune lipseau… aparate cu arc, Ariflex, de 16 milimetri, carate acasa de angajatii TVR in urma cu decenii, pentru filmat nunti sau cine stie ce.

Inainte de BETA, fusese Umatic, inainte de Umatic, naiba stie ce, si inainte de asta, Ariflexul, cu care se filmasera inundatiile din ‘70 si cutremurul din ‘77. Acum, el, Ariflexul, lipsea.

Poate va intrebati ce-a facut Liviu Man, teroarea intregului Cluj, fiara care a fost saltata de acasa cu mascati si se afla “jos” fiindca reprezinta un pericol social? Ei bine, si-a facut bagajul frumusel si a plecat inapoi acasa. Nu avea ce face. Fusese invins de sistem. Sistemul TVR, acelasi care se lupta azi cu Giurgiu.