Basescu exasperantul (de Traian Ungureanu)

Pe masura ce gherila mediatica si ambuscadele legislative se intetesc, presedintele prospera. Procentual si politic. Polemic si conceptual. Toxicitatea cultivata temeinic ii prieste presedintelui, asa cum s-a putut lesne observa, marti seara, la TVR, intr-o dezbatere proiectata ca sesiune de defaimare si incheiata cu un triumf complet al argumentelor presedintelui. Episodul va fi uitat repede.

Ziaristii implicati vor ramine cu rusinea si o vor stivui cuminte, intr-un palmares descalificant. Acestea sint datele perisabile ale serii de marti, care a prelungit cu o zi si un episod obisnuintele statice si negative ale gindirii critice simulate. Aceeasi dezbatere a fost insa locul unei dezvoltari de mare importanta. Traian Basescu a cistigat disputa prin calitatea discursului.

Traian Basescu a vorbit si a gindit ca un om de stat, iar aceasta mutatie trimite in derizoriu interminabila epoca de antigindire politica romaneasca.

Obisnuinta de a face din discursul politic un loc de mare suferinta lingvistica si un pustiu intelectual e atit de veche intre politicienii romani, incit a incetat de mult sa mai fie exceptia si a devenit norma unui univers deformat, meschin si steril.

Aceasta norma parea de neinvins si ameninta sa dea gramatica definitiva a dezbaterii publice, nivelul si obiectivele discutiilor romanesti despre romani. Pe firul acestui tip de coerenta intunecata se putea intimpla un singur lucru: recircularea infinita a lipsei de orizont, stiinta statului pe loc intr-o baie fara primenire, alaturi de cele mai dure deseuri ale subdezvoltarii.

Cu alte cuvinte, acelasi tarc conceptual, marcat la un capat de demagogie si la celalalt de suspiciune.

Cum a spart Traian Basescu acest automatism? Prin idei. Prima spune ca, intr-un fel, 19 mai a trecut, ca referendumul nu e o partida de sanctificare sau demonizare a lui Basescu si ca singurul fel de a transforma acest moment din confruntare in valoare e politica prospectiva.

Mai simplu spus: Basescu a descris convingator un calendar si o succesiune de initiative politice pentru viitor: recuperarea in logica democratica a Parlamentului, regenerarea sistemului de vot printr-o injectie uninominala si remanierea aparatului de stat, in cascada electorala cu trei trepte care va fixa urmatoarele 18 luni.

In al doilea rind, presedintele a dovedit ca nu accepta somnolenta politica si ca nu se pregateste de internare in cadrele date ale actualului sistem de partide. De aici, ideea unei noi forte politice de dreapta. Astfel, spre deosebire de detractorii sai profesionisti, Basescu nu e static.

Atacurile vetuste ale adversarilor au cautat tinte de mare mizerie si au apelat la cele mai ruginite forme ale defaimarii: insinuarea, trimiterea la detaliul obscur, teoria lui „toti sintem mai mult sau mai putin murdari“. In acest timp, presedintele vorbea de la mare distanta, dintr-un proiect care a lasat in urma o epoca toxica si un limbaj inchis.

Concluzia: Basescu a devenit un fenomen popular foarte inteligibil si un vehicul politic de dezvoltare. Consecinta: exasperarea unui adversar care implora, practic, lumea romaneasca sa-si pastreze imobilitatea. E prea tirziu.