Doua Romanii (de Emil Stoica)
Sambata a avut loc referendumul pentru suspendarea presedintelui Basescu.
Dincolo de disputa politica, dincolo de excesele de limbaj ale ambelor parti, dincolo de primitivismul politic (fie prin populism demagocic pe de o parte sau, mult mai grav, prin minimizarea importantei votului popular pe de alta), deci dincolo de toate eceste lucruri a existat o discutie extrem de reala si tangibila despre problemele si viitorul Romaniei.
Astfel, s-a discutat in mod real despre votul uninominal, despre descentralizare, despre nevoia de reforma in invatamant, despre investitii in infrastructura si invatamant, despre functionarea institutiilor si mai ales a justitiei, etc.
Toate aceste teme vorbesc de fapt de nevoia de democratizare si de modernizare a tarii si reprezinta drumul de urmat pentru o Romanie cu cetateni prosperi; toate aceste teme vorbesc si despre responsabilizarea cetateanului.
Si aici intervin cele doua Romanii: una care este interesata de aceste teme si care s-a prezentat la vot si cealalta Romanie care a ramas incremenita in anul 1989 incat nu a mai ajuns la vot.
Din ceea ce castiga, romanul plateste in medie 32-33% ca taxe la stat, fie ca este vorba de impozitul pe venit, impozitul pe teren, asigurari sociale sau TVA.
Taxele platite reprezinta, cred, cea mai mare cheltuiala pe care o face un roman pe parcursul vietii sale.
Analizand prezenta la vot, spre deosebire de celalte alegeri post 1989, cetatenii din mediul urban s-au prezentat intr-un numar semnificativ mai mare la vot fata de cei din mediul rural. Orase precum Sibiu, Brasov, Cluj dar mai ales Timisoara si Bucuresti – care erau codasele prezentei la urne – au fost acum in fruntea listei privind prezenta la urne.
Economia acestor 5 orase reprezinta mai mult de 50% din PIB-ul Romaniei si mai mult de 60% din totalul taxelor colectate de stat.
Economia acestor orase creste an de an, apar zeci de noi activitati economice in fiecare zi si din ce in ce mai multi oameni isi asuma riscuri, isi construiesc case, sunt independenti.
Pe de alta parte avem mediul rural, in mare parte asistat de stat si neplatitor de taxe.
35% din forta de munca romaneasca este ocupata in agricultura, furnizand mai putin de 10% din PIB si mai putin de 5% din taxele colectate de stat. Acesti oameni par a nu fi interesati de cum le cheltuieste statul banii din taxe pentru ca ei nu platesc taxe si, in plus, par a fi ramas incremeniti in sistemul Romania al anilor 1989/1990.
Solutia pentru o Romanie prospera nu este ignorarea acestei treimi din populatia Romaniei, ci urbanizarea ei.
Asa cum aratam aici, politica nr. 1 a Guvernului trebuie sa fie dezvoltarea rurala: trebuiesc investitii in infrastructura (drumuri, gaze, retele IT, etc) astfel incat mediul rural sa fie unul deschis si altor activitati economice, incepand cu turismul (unde Romania este codasa Europei cu doar 1% din PIB generat din tursim).
Guvernul are la indemana si alte parghii cum ar fi revizuirea politicilor in domeniul taxelor pe terenuri si a infrastructurii pentru a incuraja firmele sa investeasca la 20-30 de km de centrele urbane mari si, mai ales, rezolvarea problemei proprietatilor in Romania (oare cate procese si revendicari mai sunt pe rol?).
Daca aceste politici nu vor fi inscrise in agenda Guvernului, Romania va continua sa alerge cu doua viteze, iar dezechilibrul dintre cele doua Romanii va fi din ce in ce mai vizibil.
INTERVIURILE HotNews.ro