310.000, tirajul mediu al Libertatii, in martie (de Iulian Comanescu)

“Libertatea” a vandut, in medie pe zi, pe luna martie 2007, 310.000 exemplare. E un record aproape absolut, cred ca din vremurile cand Ion Cristoiu tiparea (!) 600.000 de exemplare, cu “Evenimentul zilei” cu bulina rosie si “Evenimentul zilei” cu bulina albastra, defuncta editie de pranz.

Exista doua atitudini pe care le putem avea fata de acest cvasi-record. In primul rand, eternul “unde o sa ajungem, dom’le?”, care e ineficient si, in plus, nu tine cont de faptul ca, eventual, am si “ajuns” acolo. Protestele de amanta parasita ale incertilor ziaristi de quality in fata tabloidizarii mi se par ridicole.

Nu numai “Libertatea”, onorabilizata de un editor elvetian, prea putin suspect de jocuri politice, si de abordarea in general relaxata pe care o are fata de subiecte, arata acest lucru. Mai exista si ascensiunea lipsitului de orice proptele Dan Diaconescu, care, in ciuda oprobriului public, a ajuns cel mai vizionat realizator de talk-show din Romania. Asta-i situatia, asadar.

De aceea, eu cred ca mai recomandabila e o a doua raportare la problema. Ea nu-mi apartine integral, dar mi-o asum. La inceputul anului, am fost la Sofia, in chip de invatacel la un seminar numit Tehnici de Cercetare Media. Acolo am cunoscut un prof ungur, pe nume Miklos Sukosd.

De ce sa mint, ma asteptam la o critica a tabloidizarii, dar in loc de asta, Sukosd a inceput sa ne explice ca lucrurile cu adevarat interesante pentru oameni sunt de cautat in tabloide. E motivul pentru care presedintele Basescu danseaza din buric la Pro TV sau Bill Clinton canta la saxofon in fata camerelor TV. Dar nu numai atat.

Surprinzator, “Familia Vijelie” are un corespondent leit la Budapesta, tot un reality show clona dupa The Osbournes, tot cu un manelist rom in locul lui Ozzy. Manelele, de altfel, dau inconjur Balcanilor, sub forma de cialga (in Bulgaria) sau de turbo-folk (in statele fostei Iugoslavii).

Pentru a vedea care-s cu adevarat grijile oamenilor, va trebui sa ne uitam in “Libertatea”, iar acest exercitiu il recomand politicienilor. Gasim acolo aglomeratia din Bucuresti (ecologism), povesti cu gay (stanga), avorturi (stanga-dreapta) si multe altele.

Electoratul are tot dreptul sa fie alergic la certurile politice din preajma referendumului, care au adus o scadere a consumului total de televiziune pana spre 20 de puncte. Altfel zis, nu mai mult de doua milioane de oameni s-au uitat la televizor in serile cu dezbateri incandescente despre suspendarea presedintelui, iar majoritatea au fost pe Mircea Radu.

Traian Basescu insusi nu a adunat decat vreo 600.000 de telespectatori, la TVR 1.

Tirajul tabloidelor e singurul care a crescut, in Romania, inclusiv prin aparitia unui concurent la “Libertatea” cu sanse: “Click!”, facut cu fosta echipa de la Ringier, care a ajuns sa vanda, conform unor surse neoficiale dar serioase, peste 50.000 de exemplare pe zi.

Iar asta, fara a altera succesul “Libertatii” – si in timp ce toate ziarele serioase inregistreaza scaderi de tiraj.

Avem doua variante cu acest tip de public: sa-l detestam sau sa-l intelegem. In primul caz, va trebui sa ne ascundem repulsia si sa ne prefacem ca ne incadram la varianta doi. Sau, daca nu, sa ne lasam de meserie.

P.S.: Despre “Libertatea” aflati maine mai multe, in ymterviul pe care mi l-a acordat Lucian Romascanu, directorul executiv al diviziei “Sport & Boulevard” din Ringier. Adica seful redactorului-sef