Berea Azuga revine

Dupa ciocolata cu rom si Eugenia, alt mare simbol romanesc, din vremea penuriei comuniste, renaste si vrea sa recucereasca piata.

Fabrica de la poalele Muntilor Baiului produce si azi bere dupa metoda traditionala, a fermentarii naturale, dar cu management schimbat, materie prima si utilaje din Germania.

Berea pe care „tovarasa” o primea in doze de 330 de ml saptamanal vrea, din vara asta, sa-si intareasca pozitia pe piata romaneasca, dar si sa cucereasca rafturile americanilor din New York.

Ceausescu o voia in varful muntelui

Inauntru nu e farmacie, cum vezi in fabricile moderne de bere, dar nici ca in reclamele cu butoaie de lemn, impanate de mesteri priceputi. Fabrica de bere Azuga aduce inca, prea bine, cu vremurile in care a fost creata: utilaje vechi, cladiri cenusii si darapanate.

Vechea fabrica, fondata pe la 1870 de maestrul berar Grundt, la rugamintea industriasului Peter Scheseer, sta deocamdata abandonata, productia fiind restransa in anii democratiei numai in fabrica noua, dotata la 1983 cu „cele mai tari cuceriri ale tehnicii romanesti”.

„Ceausescu voia sa faca cea mai buna fabrica romaneasca, tocmai in varful muntelui, la gura izvorului Sorica. Cu greu a fost convins s-o lase aici, in Azuga. Din pacate, a dotat-o numai cu utilaje autohtone”, isi aminteste Vifor Versescu, fost angajat al fabricii, acum presedinte al Asociatiei Berarilor din Romania.

Sticlele de ulei „euro”

Cine avea varsta propice consumului de alcool pe vremea lui Ceausescu isi aminteste ca berea Azuga era lider de piata. Imbuteliata in sticlele de jumatate de litru, verzi sau brune, asemanatoare celor de ulei, berea se vindea ca painea calda.

Viorica Barliga, cel mai vechi inginer al fabricii, isi aminteste si azi cum muncitorii de la banda de spalare se chinuiau sa descopere, in gramada de sticle returnate, care fusesera de ulei. Multe scapau si ajungeau pe masa cate unui ghinionist, care lua un gat de bere cu aroma ranceda uleioasa.

In ciuda faimei rele, populatia rurala continua sa prefere si azi berea la sticlele „de ulei” care se chemau inca din 1989 „sticle euro”.

Greve si alcool

Povestea Fabricii de bere Azuga se inscrie in reteta trista a multor privatizari de pe la noi. Dupa caderea comunismului, fabrica a produs din ce in ce mai prost, intr-o tara invadata de marci straine.

Pana in 1998, pare ca nimeni n-a avut interesul revitalizarii primei marci de bere romanesti, asa ca abia atunci fabrica a fost vanduta unui investitor german.

Redresarea s-a lasat asteptata multi ani dupa aceea, productia continuand sa scada cantitativ si calitativ, pe ritmul grevelor, al disponibilizarilor si al blocarii periodice a DN 1 de muncitori furiosi.

Salariatii nu aveau nici macar scuza betiei pentru ca „tainul” de doua lazi de bere, pe care-l primea fiecare angajat lunar, era vandut la negru chioscurilor din jurul fabricii.

„In ultimii ani am produs cea mai proasta bere. N-o beau nici angajatii. Din cauza materiilor prime proaste si a managementului”, recunoaste inginera Barliga de ce berea Azuga n-a mai fost lider de piata.

In 2006, cam 74% din actiuni au ajuns in mainile unui om de afaceri de origine moldava, Valerii Moraru.

Obisnuit cu afacerile riscante cu alcool din Sankt Petersburg si Moscova, Moraru zice ca ii par floare la ureche conflictele de munca ce au inveninat gustul berii la Azuga atatia ani:

„Nu stiu de ce vechiul investitor nu a facut nimic, poate nu a avut curaj, s-a lasat intimidat de sindicate.

Eu vreau sa relansez brandul Azuga, pentru ca asta e adevarata valoare a fabricii, nu terenul, nu cladirile”.

„Nu avem bere cata ni se cere”

Moraru a instalat, saptamana trecuta, prima linie de imbuteliere a berii la sticle de doi litri din plastic si anunta ca, in urmatorii doi-trei ani, va spori capacitatea actuala de productie a fabricii de patru ori, intentionand sa aduca fabrica Azuga printre producatorii cu capacitate de 800.000 de hectolitri de bere anual.

Investitia anuntata ajunge la 30 de milioane de euro si implica o reabilitare a fabricii astfel incat la final sa devina si obiectiv turistic.

Fabrica, vizitabila, va avea si un bar pentru degustari. Cea dintai miscare a noului patron a vizat insa imbunatatirea continutului.

„Am importat hamei si malt din Germania, de cea mai buna calitate, si, practic, numai apa de izvor a mai ramas autohtona si mana de lucru, desi, cu noile linii de imbuteliere, automatizate, interventia umana este minima in procesul de productie”, explica investitorul care, de dragul noii fabrici, si-a mutat familia din Franta la Azuga.

Moraru spune ca un importator italian i-ar fi cerut intreaga productie de bere, insa l-a refuzat. „Vrem sa recastigam piata romaneasca, dar dorim in acelasi timp sa si scrie undeva ca exportam berea Azuga, ceea ce nu s-a mai intamplat pana acum.

In iunie vor ajunge primele sticle de bere Azuga la New York. O sa mai vedem cum facem si cu italienii. Deocamdata nu avem bere cata ni se cere pe piata”, conchide Moraru, care e increzator in patriotismul romanilor: „Va veni si vremea cand romanii vor cauta in rafturi berea romaneasca”.

Un articol de Dollores Benezic

Integral in Evz