Serial- Sfintii inchisorilor Episcopul Ioan Suciu-Apostolul tinerilor

Hirotonit preot la Roma. Maghiarii vor sa-l execute
Dupa absolvirea liceului a fost trimis la studii Teologice la Roma si primit in colegiul grec „Sfantul Atanasie”. Cu ocazia promovarii doctoratului in Teologie, celebrul dominican Reginald Garrigou Lagrange l-a felicitat pe Ioan Suciu si i-a pus in deget inelul universitatii, lucru foarte rar, si un semn de deosebita apreciere.

Tanarul Ioan Suciu, cu un sarpe in mana

www.bru.ro

Dupa sase ani de studii la Institutul „Angelicum” a fost hirotonit preot, la Roma, la 29 noiembrie 1931. A fost hirotonit Episcop la Oradea pe 22 iulie 1940, ramanand in teritoriul cedat Ungariei impreuna cu alti doi ierarhi greco-catolici: Alexandru Rusu si Iuliu Hossu.
In toamna anului 1944 a fost aproape sa fie executat de catre armata maghiara in retragere (Cristian Vasile-Episcopul Ioan Suciu, in revista Memoria).

Preocupat din primele clipe ale preotiei de tineret
Episcopul Ioan Suciu a fost preocupat inca de la inceput de problema tineretului si a cailor pe care acesta mergea. Pentru a-i feri de capcana curentelor ateiste si a-i educa in spirit crestin, tanarul preot a infiintat revista Marianistul, destinata exclusiv copiilor. Revista a avut un puternic rasunet si a fost raspandita in toate scolile din Ardeal.

Pr Suciu nu se multumeste cu acest succes si scoate cativa ani mai tarziu revista “Tinerimea Noua”, care se adresa unui cerc mai larg de adulti, inclusiv studentimii. Asa a inceput Apostolatul Tinerimii care avea sa fie continuat cu aceeasi ravna pana la moarte.
Lucrarile parintelui: Eroism, Mama, Ranele Domnului, Viata Noua, Inginerul Nicoara etc.aveau sa se constituie in veritabile indrepatere de viata crestina pentru viata de familie si pentru cei mai in varsta

Conferintele lui umpleau salile. O viata plina de asceza

Fotografia Episcopului Ioan Suciu de la dosarul sau de la securitate

Foto: www.bru.ro

Renumele parintelui crescuse foarte mult de acum. La conferintele si simpozioanele tinute de el salile erau tot timpul arhipline de oameni de toate religiiile si de toate etniile. Succesul parintelui se datora si faptului ca stia sa-si adapteze adapteze discursul la nevoile noii generatii, avand un discurs suplu, cald si plin de dragoste.

Viata Episcopului Ioan Suciu a fost una de asceza, de meditatie si de rugaciune. Intr-una din vizitatiile canonice ce le facea in parohii, intr-o dimineata a fost surprins ingenuncheat langa pat. Nu se dezbracase si nu a clintit asternutul. Se rugase toata noaptea, si numai prin rugaciuni si meditatie isi mai lasa capul pe asternut si atipea.

Lupta lui impotriva celor ce-L batjocoreau pe Dumnezeu a fot cu adevarat eroica, preferand martiriul, in alternativa compromisului. „Eroul apara mersul spre Dumnezeu si moare sub bicele acelora ce vor sa zadarniceasca venirea Imparatiei pe pamant, in oameni si in afara de oameni, care stavilesc acest mers… Primul element al eroismului, al vietii eroice, este Colaborarea cu Dumnezeu” (Eroism).

Lupta deschis impotriva comunismului

Ierarhii greco-catolici inainte de desfiintarea Bisericii Unite: de la stanga la dreapta Ioan Suciu,

Alexandru Rusu, Valeriu Traian Frentiu, Iuliu Hossu, Ioan Balan si Vasile Aftenie (bru.ro)

„Astazi si in zilele ce vor urma exista un singur lucru pe care nu ai voie sa-l faci, sa fii tradator. Exista un singur drum in viata care te indeparteaza de tradare, cel eroic. Numai pe aceasta cale poti rascumpara lumea” (Eroism).
Episcopul a combatut comunismul cu toata puterea sufletului sau inca de la inceputurile sale. Comisarii sovietici din Romania l-au trecut imediat pe lista neagra acuzandu-l ca vorbeste peste tot de ateismul si atrocitatile din Rusia.

In predica tinuta cu prilejul Anului Nou 1947, Ioan Suciu nu se sfia sa plaseze numele lui Stalin intr-un context foarte putin favorabil liderului comunist de la Kremlin, iar peste cateva luni episcopul isi exprima in mod public speranta in schimbarea regimului politic din Romania (Cristian Vasile-Memoria).
.

Timbru cu PS Ioan Suciu emis in exil de ‘romanii liberi’

Timbre:Exilul romanesc si lupta anticomunista

„Dupa 1 noaptea o ceata de securisti ne-a devastat locuinta. Doi dintre ei au intrat in dormitorul unde se afla canonicul Leon Sarbu si Parintele Govoran… Intre timp alti doi securisti au intrat in camera in care se odihnea Preasfintitul. Lau ridicat si, legandu-l la ochi, l-au dus intr-o masina ce se afla in strada”.

Astfel a inceput pentru el calvarul inchisorilor, Ministerului de Interne, Vacaresti etc., pana la punctul final, temnita din Sighet” (cf. A. Moisin, A biruit credinta, in „Magazin istoric”, nr. 7/1994, p. 50). In acelasi timp au fost arestati toti episcopii Bisericii Romane Unite.

A murit de foame. Recita cu glas tare crezul inainte de a-si da sfarsitul
A fost transferat la penitenciarul din Sighetu Marmatiei, unde au fost dusi si ceilalti episcopi din lagarul de la Manastirea Caldarusani. Pr. A. Moisin, citandu-l pe monseniorul Coriolan Tamaian, descrie sfarsitul sfantului: „S-a purtat foarte darz, dar iata cum i-a venit sfarsitul..In seara zilei de 26 iunie 1953… faceam de garda (de cateva zile stiam ca va muri).

Episcopul Iuliu Hossu si in plan secund Episcopul Ioan Suciu

Foto: www.bru.ro

Pe la miezul noptii, Suciu incepe sa recite cu glas inalt si raspicat Tatal nostru si Nascatoarea. Eu il intrerupeam: – Stati, sa nu ne auda gardianul de afara! In timpul acesta a venit la mine la pat Chinezu si mi-a spus ca i se pare ca Suciu nu e bine. M-am ridicat repede, am mers la el la pat, l-am pipait, n-a reactionat, dar respira inca.

I-am trezit rapid pe ceilalti din camera, care s-au strans in jurul patului sau. Episcopul Iuliu Hossu i-a dat dezlegarea sacramentala, eu i-am tinut intr-o mana pulsul si pe cealalta i-am pus-o pe piept, la inima, pana cand aceasta n-a mai batut. Era 1 fara 20 de minute, in ziua de 27 iunie 1953″.

Episcopul Suciu fusese bolnav de stomac si i se refuzase orice ingrijire medicala, incat murise literalmente de foame. Trupul neinsufletit a fost aruncat intr-o groapa comuna, fara sicriu… Mormantul din cimitirul Saracilor de pe malul Izei a fost nivelat pentru a nu i se mai cunoaste locull.

Scrisoarea pastorala adresata tinerilor in ’48-un veritabil testament peste veacuri

PS Ioan Suciu

Foto: www.bru.ro

„Iubiti tineri, dragi inimii mele,

….Cetatea Bisericii lui Cristos pe pamantul romanesc e lovita de fiii intunericului. Dar nu va infricosati, nu sovaiti…

Sa nu scrieti pe paginile istoriei cuvintele las si tradator! Luptati, deci, pentru ce avem mai scump pe acest pamant. Luptati pentru patrimoniul de adevar vesnic si de Lumina; luptati pentru singurul mijloc de mantuire. Biserica lui Cristos, Fiul lui Dumnezeu… Raspanditi evlavia catre inima neprihanita a Maicii Domnului. Inmultiti altarele ei in familii, duceti mai departe vestirea ei.

Rugati-va Sfantul Rozar si faceti pe altii sa se roage. Providenta ne ofera un prilej unic de eroism, de sfintenie, de marturisire a convingerii crestine. Sa nu refuzam lui Dumnezeu si Patriei aceasta glorie sfanta. Dupa aproape doua mii de ani ne-a ajuns si noua randul…

Eu insa nu pot crede ca neamul acesta si fiii Bisericii lui Cristos intre Romani sa formeze un sinistru iarmaroc de tradatori…

Istoria da marire, sangele lui Cristos si al martirilor va striga sa nu fiti absenti si Domnul va cheama! In aceste umiliri, in aceste dureri si batjocuri, amenintari si lovituri, in aceste rani vor fi inmormantati vrajmasii lui Dumnezeu, iar daca va fi nevoie ii vom ineca in sangele nostru…
Blaj, 13 octotmbie 1948. Semnat, Ioan, Episcopul sufletelor voastre”

M. Zaciu– Vladicul cel tanar, in „Viata Crestina”
O viata exemplara. Poate cea mai pura si mai luminoasa din contemporaneitatea mea… Acest nou Sfant era numai iubire si jertfa. I sa dat sa le implineasca pe amandoua pana la capat”

Maria Hetco–Episcopul Unit martir Ioan Suciu, in revista Agero
Episcopul Ioan Suciu, omul care a transmis si a trait sfintenia, era ca si Sfantul Francisc, fara antecedente, nascut pe pamant romanesc, pentru a fi mistuit in Sfintenia lui.

O flacara teribila ardea in privirea, vorba sa, si in infatisarea sa fragila, subtirica, asemenea unei figuri de Giacometti, era o lumina si o blandete nemaiintalnita, un mare mistic, ce avea forta de a transmite o caldura, o combustie interioara fascinanta si atractie magnetica. Ioan Suciu, o viata exemplara, pura si luminoasa pentru toti cei care au avut darul de a fi contemporani.

Biserica Greco-Catolica a deschis procesul de canonizare al Episcopilor Uniti martiri: Valeriu Traian Frentiu – Oradea, Iulian Hossu, Cluj-Gherla, Alexandru Rusu – Maramures, Ioan Balan – Lugoj, Ioan Suciu, auxiliar de Oradea, Alba Iulia si Fagaras, Vasile Aftenie – vicariatul Bucuresti si vechiul regat, Tit Liviu Chinezu – auxiliar de Blaj. Dosarul se afla inca in lucru la Vatican.

Propunerea de canonizare a martirilor greco-catolici pentru neam si Hristos, arata diferenta de viziune si recunostina a ierarhilor acestei biserici in comparatie cu ierarhii BOR care tot amana luarea in discutie (cel putin) a canonizarii preotilor si martirilor ortdocsi din temnitele comuniste si nu numai.