Nimic nu va fi interzis! (de Traian Ungureanu)

Mircea Geoana e pe punctul de a-si salva partidul. Cum? Prin presiunea reformista indusa, din exterior, de Traian Basescu. Geoana, un personaj desfigurat de satelitii mediatici ai lui Viorel Hrebenciuc, are meritul de a fi readus partidul pe o pozitie de negociere reala si reconstructie posibila.

Totul depinde de succesul motiunii de cenzura. Ea ar gratia brusc Romania, eliberind-o de umilintele grupului de impostori Tariceanu – Chiuariu. Aceeasi miscare ar putea aduce la putere un guvern PD-PNL, ar pune PSD intr-o opozitie onorabila si i-ar da lui Geoana o bursa prezidentiala de un an, cu tema: civilizarea partidului prin purificare.

Cu alte cuvinte, Geoana va avea un an pentru a aduce partidul la zi, iar asta ar insemna eliminarea legiunii expirate: Iliescu, Hrebenciuc, Nastase, plus reteaua vasala a baronilor de provincie. In cazul unei motiuni de succes, razboiul intern PSD e garantat. Geoana nu are, neaparat, prima sansa.

Caracterul si viziunea politica ale actualului lider PSD vor fi supuse unor presiuni si tentatii formidabile. Dar PSD isi joaca ultima sansa. Da, Ion Iliescu are dreptate, iar liberalii vorbesc prostii: Traian Basescu vrea sa distruga PSD, nu sa refaca FSN. Da, Iliescu are dreptate, dar nu intelege. Important e ce va supravietui bombardamentului.

PSD e victima propriei inapoieri istorice in raport cu evolutia societatii si nici o manevra politica, in afara purificarii, nu mai poate aduce partidul la suprafata. Daca va incinge un razboi civil reusit si daca va iesi din feudalismul sau interminabil, PSD se va infatisa, in 2009, ca partener acceptabil. Ar fi un tur de forta formidabil.

Abia in aceste conditii, cu un PSD dezlipit de vechea sa conditie, Romania va incheia lunga epoca istorica a diviziunii noi/ei. Un sistem consolidat de un PSD care n-ar mai purta anatema istorica si n-ar mai fi sesizat ca varianta catastrofica ar pune capat, in sfirsit, faimosului blocaj politic romanesc. Acest culoar a fost deschis de Traian Basescu.

Numirea lui George Maior la conducerea SRI si presiunea imediata si directa asupra ultrapenalilor Iliescu si Nastase au fost primele semne.

E o viziune radicala si dificila, dar adevarul e ca blocul istoric iliescian n-a putut fi demolat prin protest (vezi mineriadele) si nici prin mijloacele limitate ale unui parlamentarism deficient (vezi majoritatile clandestine care au pazit coruptia la virf). Sistemul nu poate fi rasturnat, asa cum am avut prilejul sa aflam in 18 ani de incercari generoase si naive.

Dar sistemul poate fi strunjit si turnat in alt tipar. Asta a inteles Traian Basescu, acesta e planul lui politic fundamental si de aici vine valoarea publica a unui presedinte contestat tocmai pentru ca aduce suflul schimbarii in mausoleu. Mircea Geoana insusi pare sa fi inteles, tirziu, dar salutar, ca poate transforma presiunea prezidentiala intr-o pirghie favorabila.

Limpezirea e la un pas. Un pas problematic. Inainte de orice, motiunea trebuie sa treaca. Numai acest act va deschide, deodata, caile, variantele si sansele, pina acum interzise.