Capitularea baronesei (de Tom Gallagher)

Intr-o recenta declaratie de presa, Vasile Puscas afirma, cu totul justificat, ca Romania „se comporta in UE ca o tara de rangul al treilea” – incapabila sa absoarba fondurile europene deoarece guvernantii se dedica strict propriilor afaceri.

Avand in vedere masiva componenta liberala a cabinetului Tariceanu 2, s-ar fi putut crede ca printre personalitatile europene impacientate de acest aspect se va afla si baroneasa Emma Nicholson. Politiciana liberala a fost ani buni – din 1999 pana in 2004 – raportor al Parlamentului European pentru Romania.

Intr-o perioada in care ministri influenti doreau ba sa se debaraseze de procurori incomozi, ba sa intre in posesia unor dosare sensibile, alcatuite politicienilor cercetati pentru coruptie, baroneasa atragea frecvent atentia asupra demersurilor de blocare a justitiei.

Mai nou, romanii vor fi avut, indubitabil, senzatia unui dejà vu cu ocazia numeroaselor intentii formulate de Tudor Chiuariu, doar ca febrilitatea si impetuozitatea tentativelor sale sunt chiar mai epatante decat cele particulare perioadei Rodicai Stanoiu.

Totusi, Emma Nicholson a pastrat tacerea. Cei care cred ca Excelenta Sa se va fi plictisit, eventual, de Romania si de problemele ei se insala, valabil fiind mai degraba contrariul. Ea continua sa viziteze tara in mod regulat, dedicandu-se preponderent proiectelor pentru protectia copilului.

Dar cum baroneasa este totodata si membru al Parlamentului European, datoria proteguirii standardelor si telurilor pe care le enunta si in care credea odinioara ramane la fel de valida si in prezent.

Destui cititori isi vor aminti de multiplele ei mesaje adresate cetatenilor romani, atentionandu-i ca trebuie sa depuna eforturi majore pentru a adera la UE, dar ca sacrificiile merita facute – nu in ultimul rand pentru ca domnia sa si alti eurocrati de vaza ar urma sa vegheze asupra obtinerii unor rezultate cu adevarat bune.

Din multiple puncte de vedere, baronesei i-ar fi fost infinit mai usor sa puncteze, in decursul lunilor trecute, deschis carentele actualilor guvernanti – dat fiind ca apartin aceleiasi familii politice, spre deosebire de cazul cabinetului Nastase. Tudor Chiuariu este un confrate liberal, iar Dan Voiculescu imparte aceleasi banci liberale in cadrul PE.

Totusi, Emma Nicholson tace, cu toate ca va fi perfect constienta de dezmagirea milioanelor de romani care, satui de o guvernare deficitara si o coruptie diminuata mai mult sau mai putin insesizabil, nu-si mai doresc decat sa paraseasca tara, grabnic si definitiv.

Baroneasa nu a incercat nici macar sa-l avertizeze pe liderul liberalilor europeni, Graham Watson, asupra faptului ca declaratiile sale iresponsabile referitoare la colegii romani echivalau, de fapt, cu incurajarea unor politicieni oligarhici si a eforturilor acestora de prezervare a privilegiilor avute.

In consecinta si in mod absolut regretabil, nu cred ca Emma Nicholson mai reprezinta, in prezent, un real castig pentru Romania. Influenta de care inca mai dispune ii oferea posibilitatea stimularii procesului autohton de reinnoire politica, dar nu a facut-o.

Stau si ma intreb in ce lume crede baroneasa ca vor ajunge copiii Romaniei sa creasca? Ce sanse de viitor crede domnia sa ca ar putea avea ei intr-o tara in care justitiei pare sa nu-i pese catusi de putin de soarta cetateanului de rand? Demnitari, politicieni sau ceata lor de rude au zdrobit copii sub rotile jeepurilor lor, pentru ca apoi faptasii sa paraseasca liberi si senini salile de

judecata. Preocuparea exclusiva a baronesei pentru soarta copiilor dovedeste certe limitari, deoarece viitorul lor continua sa depinda de modul in care abuzul si coruptia sunt combatute inclusiv in cadrul acelor retele care i-au neglijat de decenii intregi si inca ii neglijeaza – precum au relevat varii reportaje ale unor posturi tv.

Adrian Nastase a facut, la solicitarea ei, unele concesii in domeniul protectiei copilului, dar aceste succese ale baronesei s-au datorat mai degraba faptului ca respectiva problema nu era defel de mare interes pentru social-democratii preocupati a se mentine la putere – si constituia, in plus, o buna sansa de imbunatatire a imaginii lor profund sifonate.

In prezent, baroneasa sustine ca eforturile ei urmaresc reasezarea Romaniei in conditii „stabile, democratice si transparente”. Dar cifrele din indexul coruptiei publicat, recent, de Transparency International indica, peremptoriu, Romania drept cel mai corupt stat din toate tarile membre ale UE.

Iar cum Emma Nicholson a sistat sa mai fie un sustinator al cauzei reformei, se prea poate ca eforturile ei anterioare sa fie (re)analizate, curand, dintr-o perspectiva mult mai critica.