A fost lansat volumul "Intelectuali la cratita"

Joi, 5 aprilie, la Green Hours, a avut loc lansarea volumului „Intelectuali la cratita. Amintiri culinare si 50 de retete”, in prezenta autorilor. In cadrul evenimentului, Dan C. Mihailescu a vorbit despre „mancarea vietii mele” – coliva, iar Gabriel Liiceanu a evocat cateva momente amuzante cu Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Andrei Plesu si Constantin Noica in postura gastronomica.

Cu ocazia lansarii de la Green Hours au fost prezenti cativa dintre autorii care au contribuit la realizarea volumului „Intelectuali la cratita. Amintiri culinare si 50 de retete”: Livius Ciocarlie, Ioana Nicolaie, Antoaneta Ralian, Radu Paraschivescu, Grete Tartler, Dan C. Mihailescu, Adriana Bittel, Monica Pillat, Vlad Zografi, Marius Chivu, Gabriel Liiceanu.

Cartea cuprinde textele a 20 de autori: Adriana Babeti, Adriana Bittel, Ana Blandiana, Emil Brumaru, Mircea Cartarescu, Marius Chivu, Livius Ciocarlie, Neagu Djuvara, Gabriel Liiceanu, Dan C. Mihailescu, Ioana Nicolaie, Radu Paraschivescu, Ioana Parvulescu, Oana Pellea, Monica Pillat, Andrei Plesu, Tania Radu, Antoaneta Ralian, Grete Tartler, Vlad Zografi.

Vezi mai jos cateva dintre declaratiile autorilor, date cu ocazia lansarii volumului „Intelectuali la cratita”

Ioana Parvulescu – „Ce e un intelectual? Spunea Andre Glucksmann: e o calitate care dispare foarte repede – poate ca ieri erai stupid, maine vei dezamagi, dar astazi poti sa fii intelectual. Intelectualul e un fel de paratrasnet pentru prostie, paraprostie. In cartea noastra el este un paraprejudecata. El iese din turnul de fildes in care l-a asezat prejudecata publica si merge direct in bucatarie, isi pune sortul si gateste pentru dumneavoastra”.

Monica Pillat – „Cratita este recipientul in care se amesteca amintirile despre mancaruri, cu amintirile despre cei care le faceau, cu amintirile celor care se bucurau de ele. Citind, mi-am dat seama ca am trait aceeasi epoca, am trait aceleasi frustrari si bucurii, avem aceeasi nostalgie a bunicilor, a meselor care erau mai presus de mancaruri, pentru ca aveau ceva divin, fiind eram impreuna cu toti pe care-i iubeam. O masa devine o comuniune, iar ceea ce mananci este cu atat mai pretios fiind mananci cu cei dragi”.

Grete Tartler – „Nu este ceva rusinos sa mananci, desi un intelectual ar trebui sa traiasca numai sau cat mai mult din spirit. Dar, daca o iei ca pe o aventura a cunoasterii, poti sa iti gasesti justificarea de a gati si de a te bucura ca poti sa transformi emotiile in cuvinte inainte sa devina abstractiuni”.

Mircea Cartarescu – „Inainte sa ma casatoresc nu mancam nimic. Dupa ce m-am casatorit mananc orice!”

Dan C. Mihailescu – „Mancarea vietii mele este, in mod paradoxal, si mancarea mortii mele: coliva. Am copilarit in preajma cimitirului Bellu si, de la 6-7 ani pana la 15-16 ani, sambata de sambata, la toate Sambetele mortilor, la toate parastasele, eu eram acolo. Doamnele spuneau: „Da-i aluia mic si umflat, sa-l auzi cum se balbaie cand spune <>.” Si am mancat coliva cu o fericire nebuna”.

Andrei Plesu spune foarte bine ca prin cuptor trebuie sa intelegem un „athanor”. Deci bucataria este trimisa la alchimie, la bomosul familial. Toata lumea din aceasta carte este incantata de revenirea la vatra. Toti au amintirea cuptorului bunicilor. Volumul de fata te aduna in fata acestui cuptor in care poti sa pui ce vrei tu, orice mirodenii, oricate maini de sare, de marar, de patrunjel – poti sa faci o lume. Este ceva demiurgic in a face, mai ales in Balcani, o ciorba.

Mircea Cartarescu spunea intr-un text ca ar trebui sa senzualizam si chiar sa sexualizam ratiunea, iar lumea de jos sa o cerebralizam. Cred ca am fost deprinsi sa dispretuim mancarea, placerea, sa dispretuim aceasta carne care totusi este recipientul in care zace duhul nostru”.

Gabriel Liiceanu – „Cu gandul la Monica Lovinescu si Virgil Ierunca, cu gandul polemic la apucaturile metafizice ale maiestrilor mei (a lui Noica) sunt prezent in acest volum”, a explicat Gabriel Liiceanu, amintind de primele lui „ciocniri” cu Noica in postura gastronomica – atunci cand marele filosof a aratat ca nu stie sa-si prepare o cafea sau cand a cumparat un kilogram de struguri (ghidandu-se dupa faptul ca deasupra strugurilor unui taran roiau albine”).

Gabriel Liiceanu a mai povestit si despre „comertul cu mancare” din casa Monicai si a lui Virgil Ierunca, deosebit de amuzanta fiind intamplarea cu o mamaliga pripita oferita unui invitat roman.

„I s-a explicat ca se face foarte simplu: se arunca malai in apa fiarta, se invarte putin si se serveste. Invitatul era Sergiu Farcasan, un bun cantaret la vioara. A mancat mamaliga pripita facuta de Monica Lovinescu si pe urma, in timp ce canta o Partita de Bach, nu intelegeau, nici ea, nici Virgil Ierunca, de ce existau acorduri false: pe Sergiu Farcasan il apucase burta”.

„Andrei Plesu este prezenta emblematica in volum a celui care habar n-are sa gateasca, dar care stie sa manance. Reteta pe care o veti gasi aici este intitulata Peste cu salvie a la Horia Bernea (o stie de la Horia Bernea, pictorul, care era un mare bucatar). Atunci cand mi-a povestit-o la telefon, spunand ca are de gand s-o scrie, mi-a marturisit oroarea ca atunci cand a gatit-o a pus pestii cu capul si coada in cratita. M-a oripilat atat de tare, incat in titlu a spus: „peste-spada (asadar, nu cap, nu coada)”.